DECIZIE nr. 1257/2008

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Ion Predescu - judecător Tudorel Toader - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Augustin Zegrean - judecător Tiucă Ion - procuror Maria Bratu - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 250 alin. (1) pct. 9 și art. 257 lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepție ridicată de Consiliul Local Brașov, prin Direcția Fiscală Brașov în Dosarul nr. 1.998/62/2008 al Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Președintele dispune a se face apelul și în dosarele nr. 1.341D/2008 și nr. 1.342D/2008, care au același obiect al excepției de neconstituționalitate. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea celor 3 dosare, având în vedere identitatea de obiect a excepțiilor de neconstituționalitate. Reprezentantul Ministerului Public este de acord ca aceste dosare să fie conexate. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.341D/2008 și nr. 1.342D/2008 la Dosarul nr. 1.260D/2008, care este primul înregistrat. Cauza se află în stare de judecată. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, invocând jurisprudența Curții Constituționale. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele: Prin încheierile din 22 și 23 aprilie 2008, pronunțate în dosarele nr. 1.994/62/2008, nr. 1.999/62/2008 și nr. 1.998/62/2008, Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 250 alin. (1) pct. 9 și art. 257 lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepție ridicată de Consiliul Local Brașov, prin Direcția Fiscală Brașov. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile legale atacate contravin art. 120 alin. (1) din Constituție, deoarece obligă autoritățile administrației publice locale să nu stabilească taxe și impozite pentru terenurile și clădirile situate în parcurile industriale, cu consecința diminuării surselor de venituri ale bugetelor locale. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal apreciază excepția ca neîntemeiată. Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituționale. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției îl reprezintă prevederile art. 250 alin. (1) pct. 9 și art. 257 lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul conținut: - Art. 250 alin. (1) pct. 9: "(1) Clădirile pentru care nu se datorează impozit, prin efectul legii, sunt, după cum urmează:[

] 9. clădirile din parcurile industriale, științifice și tehnologice, potrivit legii."; - Art. 257 lit. l): "Impozitul pe teren nu se datorează pentru: [

]

l) terenurile parcurilor industriale, științifice și tehnologice, potrivit legii;".

Textul constituțional considerat a fi încălcat este cel al art. 120 alin. (1) din Constituție referitor la principiile descentralizării, autonomiei locale și deconcentrării serviciilor publice. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele: Prevederile art. 250 alin. (1) pct. 9 și ale art. 257 lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au mai fost supuse controlului de constituționalitate într-o cauză în care criticile erau raportate la aceeași dispoziție constituțională. Astfel, prin Decizia nr. 887 din 10 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 30 iulie 2008, Curtea a reținut că autoritățile administrației publice locale nu au totală independență nici în privința stabilirii impozitelor și taxelor locale, deoarece, potrivit art. 139 alin. (2) din Constituție, "impozitele și taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau județene, în limitele și în condițiile legii". Această prevedere constituțională obligă legiuitorul să determine, la modul general, domeniile, activitățile și veniturile pentru care consiliile locale sau județene sunt competente să stabilească impozite și taxe locale. În același sens, legea poate prevedea domeniile, activitățile, veniturile sau categoriile de persoane scutite de la plata impozitelor ori a taxelor locale. Stabilirea obligației de plată a impozitelor și taxelor locale, precum și scutirea de la plata unor impozite sau taxe pentru anumite bunuri ori venituri sau pentru anumite categorii de contribuabili se întemeiază pe principiul așezării juste a sarcinilor fiscale, prevăzut de art. 56 alin. (2) din Constituție. Curtea a mai reținut că Legea nr. 571/2003 prevede la art. 249 alin. (2) și la art. 256 alin. (2), ca o regulă generală, în conformitate cu principiile constituționale menționate la art. 120, că impozitul și taxa pe clădiri ori pe teren amplasat în România se datorează către bugetul local al comunei, al orașului sau al municipiului în care este amplasată clădirea, iar în cazul municipiului București, impozitul și taxa pe clădiri se datorează către bugetul local al sectorului în care este amplasată clădirea. Faptul că dispozițiile legale criticate stabilesc scutiri de la plata acestor taxe și impozite constituie o excepție de la regula instituită de cele două texte de lege. Considerentele și soluția acestei decizii sunt valabile și în cauza de față, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenței Curții. Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 250 alin. (1) pct. 9 și art. 257 lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepție ridicată de Consiliul Local Brașov, prin Direcția Fiscală Brașov, în dosarele nr. 1.994/62/2008, nr. 1.999/62/2008 și nr. 1.998/62/2008 ale Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 25 noiembrie 2008. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Maria Bratu