DECIZIE nr. 1142/2010

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor "articolului unic pct. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 210/2008 pentru completarea Legii locuinței nr. 114/1996, prin care au fost introduse prevederile art. 10^1 din Legea nr. 114/1996 ", excepție ridicată de Dan Dumitru Slăvescu în Dosarul nr. 922/42/2009 al Curții de Apel Ploiești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepției, avocatul Mihai Popa, cu împuternicire avocațială, iar pentru partea Societatea Comercială "Apartalia Imobiliare" - S.R.L. răspunde avocatul Gabriel Udrea, cu delegație la dosar. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepției de neconstituționalitate, care solicită admiterea acesteia. Acesta susține că prevederile art. 10^1 din Legea nr. 114/1996, astfel cum erau în vigoare la data încheierii actului constitutiv și a pronunțării încheierii recurate, sunt neconstituționale, deoarece această ordonanță a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 73 alin. (1) lit. m) și art. 115 alin. (1) și (4) din Legea fundamentală, potrivit cărora regimul juridic al proprietății nu poate fi reglementat decât prin legi organice. Față de aceste susțineri, avocatul părții Societatea Comercială "Apartalia Imobiliare" - S.R.L. arată că autorul excepției nu contestă constituționalitatea conținutului art. 10^1 din Legea nr. 114/1996, astfel cum acesta a fost introdus prin articolul unic pct. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 210/2008, ci doar constituționalitatea extrinsecă a acestuia, mai exact modalitatea de adoptare prin ordonanță de urgență a Guvernului într-un domeniu rezervat legilor organice. În acest context, arată că, anterior invocării excepției de neconstituționalitate a art. 10^1, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 210/2008 a fost aprobată prin Legea nr. 310/2009, iar ulterior sesizării Curții Constituționale, aceste prevederi de lege au fost modificate prin Legea nr. 170/2010. Astfel, apreciază că motivele de neconstituționalitate invocate nu mai subzistă, dat fiind faptul că reglementarea criticată a fost aprobată și, respectiv, ulterior modificată prin legi organice, adoptate în conformitate cu dispozițiile art. 76 alin. (1) din Constituție. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, arată că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 210/2008 a fost aprobată prin Legea nr. 310/2009, lege organică, astfel încât nu poate fi primită critica autorului de neconstituționalitate privind încălcarea normelor constituționale invocate. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 17 decembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 922/42/2009, Curtea de Apel Ploiești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor "articolului unic pct. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 210/2008 pentru completarea Legii locuinței nr. 114/1996, prin care a fost introdus art. 10^1 din Legea nr. 114/1996 ", excepție ridicată de Dan Dumitru Slăvescu într-o cauză având ca obiect recursul formulat împotriva încheierii judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Prahova. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile de lege criticate contravin normelor constituționale invocate, deoarece Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 210/2008, prin care au fost introduse prevederile art. 10^1 în Legea locuinței nr. 114/1996, a fost emisă cu încălcare dispozițiilor constituționale ale art. 73 alin. (1) și (3) lit. m) și art. 115 alin. (1) și (4). Astfel, potrivit acestora, regimul juridic al proprietății nu poate fi reglementat decât prin legi ordinare, iar ordonanțele de urgență pot fi emise de Guvern numai în situații extraordinare, a căror reglementare nu poate fi amânată și cu obligația motivării urgenței. Curtea de Apel Ploiești - Secția comercială și de contencios administrativ consideră că excepția de neconstitu ționalitate este întemeiată, deoarece, la data pronunțării încheierii judecătorului delegat, era în vigoare Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 210/2008. În acest context, apreciază că prevederile art. 10^1 sunt neconstituționale, fiind în contradicție cu dispozițiile art. 73 alin. (1) și (3) lit. m) și art. 115 alin. (1) și (4) din Legea fundamentală. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, astfel încât nu pot fi reținute criticile autorului excepției privind încălcarea art. 73 alin. (1) lit. m) și art. 115 alin. (1) și (4) din Legea fundamentală. Avocatul Poporului apreciază că prevederile articolului unic pct. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 210/2008 sunt constituționale. În acest sens, arată că prevederile de lege criticate nu contravin normelor constituționale invocate, întrucât situația extraordinară și urgența reglementării au fost justificate în preambulul actului normativ criticat. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2) și ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie prevederile "articolului unic pct. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 210/2008 pentru completarea Legii locuinței nr. 114/1996, prin care a fost introdus art. 10^1 din Legea nr. 114/1996." În realitate, din examinarea succesiunii actelor normative în materie, obiectul excepției, asupra căruia Curtea urmează a se pronunța, îl constituie prevederile art. 10^1 din Legea locuinței nr. 114/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 31 decembrie 1997, cu modificările și completările ulterioare, text introdus prin articolul unic pct. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 210/2008 pentru completarea Legii locuinței nr. 114/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 835 din 11 decembrie 2008, ordonanță aprobată prin Legea nr. 310/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 680 din 9 octombrie 2009. Ulterior sesizării Curții Constituționale, prevederile art. 10^1 din Legea locuinței nr. 114/1996 au fost modificate prin art. II pct. 1 din Legea nr. 170/2010 pentru completarea art. 45 din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 și pentru modificarea art. 10^1 din Legea locuinței nr. 114/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 21 iulie 2010, și au următorul conținut: "Art. 10^1. - Locuințele și unitățile individuale pot fi înstrăinate și dobândite prin acte juridice între vii, încheiate în formă autentică notarială, sub sancțiunea nulității absolute. Dovada dreptului de proprietate și a celorlalte drepturi reale asupra unei unități de locuit se face numai pe baza actelor de proprietate și a extrasului de carte funciară pentru informare." Autorul excepției susține că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 73 alin. (1) și (3) lit. m) privind regimul juridic general al proprietății și art. 115 alin. (1) și (4) referitoare la delegarea legislativă. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că nu poate fi reținută critica autorului excepției potrivit căreia prevederile art. 10^1 din Legea locuinței nr. 114/1996 aduc atingere dispozițiilor constituționale ale art. 73 alin. (1) și (3) lit. m). Reglementarea de lege criticată nu afectează regimul juridic general al proprietății și moștenirii, ci vizează, pe de o parte, procedurile care conferă siguranță raporturilor juridice dintre vânzătorul și dobânditorul de bună-credință ai locuinței și, respectiv, consolidarea drepturilor dobândite de aceștia, în condițiile legii, iar pe de altă parte, asigurarea corelării acestor prevederi cu dispozițiile legislației în vigoare, inclusiv ale Legii cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996. În ceea ce privește critica referitoare la încălcarea art. 115 alin. (1) din Constituție privind posibilitatea Parlamentului de a adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice, Curtea constată că această dispoziție nu este incidentă în prezenta cauză, întrucât art. 10^1 din Legea locuinței nr. 114/1996 a fost introdus prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 210/2008, aprobată prin Legea nr. 310/2009 (lege organică), iar nu prin ordonanță simplă, adoptată în temeiul legii de abilitare. Referitor la invocarea încălcării art. 115 alin. (4) din Legea fundamentală, care prevede posibilitatea Guvernului de a adopta ordonanțe de urgență numai în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora, Curtea reține că motivarea situației extraordinare care a determinat adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 210/2008 se regăsește chiar în preambulul actului normativ criticat. Astfel, se arată că "situația extraordinară prevăzută la art. 115 alin. (4) din Constituție se motivează prin necesitatea urgentă de adaptare la condițiile socio-economice existente a prevederilor Legii locuinței nr. 114/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu privire la definirea extinsă a condominiilor, în vederea constituirii legale a asociațiilor de proprietari din condominii". Aceasta, deoarece "există foarte mulți proprietari din ansamblurile rezidențiale nou-construite care nu se pot constitui în asociații de proprietari, deoarece instanțele nu le recunosc acest drept pe baza prevederilor legale în vigoare, acestea fiind neclare și împiedicând, în practică, recunoașterea asociațiilor de proprietari din alte forme de condominii". De asemenea, se menționează că "neadoptarea în regim de urgență a prezentei reglementări conduce la imposibilitatea constituirii asociațiilor de proprietari din anumite condominii/ ansambluri rezidențiale, fapt ce duce la imposibilitatea de a se încheia contracte pentru utilități în ansamblurile rezidențiale respective, și ținând cont că mulți proprietari vor fi lăsați fără căldură, electricitate și apă în anotimpul rece". Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 10^1 din Legea locuinței nr. 114/1996, excepție ridicată de Dan Dumitru Slăvescu în Dosarul nr. 922/42/2009 al Curții de Apel Ploiești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 28 septembrie 2010. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora ___________