DECIZIE nr. 955/2010

Augustin Zegrean - președinte Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Mircea Ștefan Minea - judecător Iulia Antoanella Motoc - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Antonia Constantin - procuror Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (1) și (5) și ale art. 11 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepție ridicată de Făină Gagoș Dumitru în Dosarul nr. 3.590/2/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal și de Societatea Comercială "Euromarket Services" -S.A. în Dosarul nr. 33.004/3/CA/2009 al Tribunalului București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal. Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 29 iunie 2010, în prezența reprezentanților autorilor excepției și a părții Universitatea Națională de Apărare "Carol I", precum și a reprezentantului Ministerului Public, și au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, din oficiu, a dispus conexarea Dosarului nr. 458D/2010 la Dosarul nr. 168D/2010, care a fost primul înregistrat, precum și amânarea pronunțării pentru data de 6 iulie 2010. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele: Prin Încheierea din 4 decembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 3.590/2/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (1) și art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Excepția a fost ridicată de recurentul-reclamant Făină Gagoș Dumitru într-o cauză având ca obiect anularea hotărârii Senatului Universității Naționale de Apărare "Carol I" privind exmatricularea sa de la doctorat. Prin Încheierea din 14 decembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 33.004/3/CA/2009, Tribunalul București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (1) și (5) și ale art. 11 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Euromarket Services" - S.A. într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect o acțiune pentru suspendarea executării unui act administrativ. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii arată, în esență, că dispozițiile privind instituirea obligativității unei proceduri prealabile anterior învestirii instanței de contencios administrativ și limitarea în timp a exercițiului dreptului la acțiune vizând anularea unui act administrativ cu caracter individual, așa cum sunt reglementate de dispozițiile art. 7 alin. (1) și (5) și art. 11 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, încalcă prevederile constituționale cuprinse în art. 21 (accesul liber la justiție), art. 16 (egalitatea în drepturi - nediscriminarea), art. 51 (dreptul de petiționare) și art. 52 (dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică). În ceea ce privește prevederile art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, referitoare la calcularea termenului de introducere a acțiunii în contencios administrativ, autorul excepției ce constituie obiectul Dosarului nr. 168D/2010 subliniază faptul că "aspectul nou supus atenției instanței de contencios constituțional este cel al momentului impus pentru calcularea termenului imperativ de introducere a acțiunii în contencios administrativ, de la data comunicării actului, data luării la cunoștință". Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal, exprimându-și opinia în Dosarul nr. 168D/2010, apreciază că dispozițiile art. 7 alin. (1) și ale art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 sunt constituționale, invocând în susținerea opiniei exprimate jurisprudența Curții Constituționale în materie. Tribunalul București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, exprimându-și opinia în Dosarul nr. 458D/2010, apreciază că "dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2), precum și art. 7 alin. (1) și (5) din Legea nr. 554/2004 nu limitează accesul liber la justiție, Curtea Constituțională statuând constant că instituirea unei proceduri prealabile și a unor termene de prescripție sau decădere nu constituie o împiedicare a accesului la justiție". Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 7 alin. (1) și (5) și ale art. 11 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, modificată și completată prin Legea nr. 262/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007, care au următorul conținut: - Art. 7 alin. (1) și (5): "(1) Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.

.

(5) În cazul acțiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agenția Națională a Funcționarilor Publici sau al celor care privesc cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe, precum și în cazurile prevăzute la art. 2 alin. (2) și la art. 4 nu este obligatorie plângerea prealabilă.";

- Art. 11 alin. (1) și (2): "(1) Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la:

a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă;

b) data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii;

c) data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii;

d) data expirării termenului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), calculat de la comunicarea actului administrativ emis în soluționarea favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile;

e) data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative.

(2) Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz."

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, textul de lege criticat contravine următoarelor dispoziții din Legea fundamentală: art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (1) și (2), art. 21, 51, 52, art. 53 alin. (1) și (2), art. 73 alin. (3) lit. p), art. 124 și art. 126 alin. (1) din Constituție, republicată, cu referire la dispozițiile art. 6 paragraful 1 și art. 18 din Convenția europeană a drepturilor omului, ale art. 14 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, ale art. 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, ale art. 5.9 din Documentul Reuniunii de la Copenhaga din cadrul Dimensiunii Umane a O.S.C.E. 1990 și ale art. 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constată că s-a mai pronunțat asupra prevederilor de lege criticate, prin raportare la aceleași texte constituționale și din perspectiva unor critici similare. Cu privire la conformitatea dispozițiilor art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, care instituie procedura prealabilă obligatorie, Curtea a pronunțat mai multe decizii, dintre care pot fi amintite cu titlu exemplificativ Decizia nr. 687 din 12 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 25 iulie 2008, sau Decizia nr. 569 din 19 septembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 884 din 30 octombrie 2006, prin care a statuat în mod constant că "instituirea recursului prealabil sau grațios reprezintă o modalitate simplă, rapidă și scutită de taxa de timbru, prin care persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică are posibilitatea de a obține recunoașterea dreptului pretins sau a interesului său legitim direct de la organul emitent. Se realizează astfel, pe de o parte, protecția persoanei vătămate și a administrației, iar, pe de altă parte, degrevarea instanțelor judecătorești de contencios administrativ de acele litigii care pot fi soluționate pe cale administrativă, dându-se expresie principiului celerității". De asemenea, Curtea a reținut că "nicio dispoziție constituțională nu interzice ca prin lege să se instituie o procedură administrativă prealabilă, fără caracter jurisdicțional, cum este, de exemplu, procedura recursului administrativ grațios sau a celui ierarhic". În plus, s-a arătat că dreptul de acces liber la justiție nu este un drept absolut, el putând fi supus anumitor condiționări. Prin urmare, Curtea a statuat că "parcurgerea unei proceduri administrative prealabile, obligatorii, fără caracter jurisdicțional nu îngrădește dreptul de acces liber la justiție, atât timp cât decizia organului administrativ poate fi atacată în fața unei instanțe judecătorești". Cât privește problema termenelor reglementate de art. 11 din Legea nr. 554/2004, înăuntrul cărora persoana vătămată trebuie să exercite dreptul la acțiune în contencios administrativ, Curtea, prin Decizia nr. 1.161 din 17 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 20 octombrie 2009, a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și a statuat că aceste dispoziții "consacră excepția de la aplicarea termenului de prescripție stabilit la alin. (1) al aceluiași articol, în sensul că, pentru motive temeinice, cererea prin care se solicită anularea unui act administrativ individual poate fi introdusă și peste termenul de 6 luni, dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz. Aceste prevederi se aplică în mod egal tuturor celor aflați în situația reglementată de ipoteza normei criticate, instanța fiind cea care, în funcție de temeinicia motivelor invocate, încuviințează sau nu cererea introdusă și peste termenul de 6 luni." De asemenea, prin Decizia nr. 123 din 16 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 22 martie 2006, Curtea a reținut că "stabilirea unor condiționări pentru introducerea acțiunilor în justiție nu constituie o încălcare a dreptului la liber acces la justiție și la un proces echitabil", iar "legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, ca și modalitățile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiție presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a utiliza aceste proceduri, în formele și în modalitățile instituite de lege". În lipsa unor elemente noi, de natură a modifica jurisprudența Curții în materie, cele statuate în deciziile indicate, precum și soluțiile pronunțate își mențin valabilitatea și în acest dosar. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (1) și (5) și ale art. 11 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepție ridicată de Făină Gagoș Dumitru în Dosarul nr. 3.590/2/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal și de Societatea Comercială "Euromarket Services" - S.A. în Dosarul nr. 33.004/3/CA/2009 al Tribunalului București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 6 iulie 2010. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent, Claudia-Margareta Krupenschi