DECIZIE nr. 800/2010

Augustin Zegrean - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Ion Predescu - judecător Simona Ricu - procuror Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. IV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul funcției publice, precum și pentru întărirea capacității manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale și ale altor servicii publice, precum și pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administrația publică centrală și locală, cancelaria prefectului și cabinetul alesului local, excepție ridicată de Daniel Octavian Păcurariu în Dosarul nr. 1.708/33/2009 al Curții de Apel Cluj Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, deoarece, prin Decizia nr. 1.629/2009, Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea textului de lege criticat. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele: Prin Încheierea din 10 decembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 1.708/33/2009, Curtea de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul funcției publice, precum și pentru întărirea capacității manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale și ale altor servicii publice, precum și pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administrația publică centrală și locală, cancelaria prefectului și cabinetul alesului local. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Daniel Octavian Păcurariu într-o cauză având ca obiect soluționarea unei acțiuni în anulare a unui act administrativ. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2009 a preluat în integralitate dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/2009, act normativ declarat ca fiind neconstituțional prin Decizia nr. 1.259/2009 a Curții Constituționale. Dispozițiile art. IV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2009, aplicabile în speța sa, sunt, așadar, în vigoare în continuare. Susține autorul excepției că aceste prevederi încalcă dreptul la muncă, îngrădind dreptul său de acces la postul pe care în mod legal l-a ocupat. Totodată, adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 105/2009 nu poate fi justificată ca fiind o măsură necesară și proporțională cu situația care a determinat-o și nici nu reglementează o situație extraordinară și urgentă, deoarece activitatea instituțiilor publice nu se îmbunătățește în cazul în care se schimbă doar denumirea unor funcții publice și nici nu se reduc cheltuielile bugetare prin acest fapt. În plus, ordonanța criticată afectează drepturile fundamentale, și anume dreptul la muncă, ceea ce contravine art. 115 alin. (6) din Constituție. Aceeași ordonanță afectează siguranța persoanei nu din perspectiva dreptului penal, adică a libertății individuale și a măsurilor de restrângere a acesteia, ci sub aspectul teoriei drepturilor câștigate, al principiului securității juridice și al principiului încrederii legitime, aplicabile, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și Curții de Justiție a Uniunii Europene, statutului funcționarilor publici. Curtea de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal apreciază că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2009, ca și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2009, încalcă art. 115 alin. (6) din Constituție, întrucât reglementează în domeniul regimului instituțiilor fundamentale ale statului și contravine, de asemenea, art. 41 alin. (1), art. 53 alin. (2) din Constituție și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată. Guvernul, în punctul său de vedere, consideră că excepția de neconstituționalitate este, în temeiul art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, inadmisibilă. Astfel, prin Decizia nr. 1.629 din 3 decembrie 2009, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 1-5 și 26, art. III, art. IV, art. V, art. VIII și anexa nr. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul funcției publice, precum și pentru întărirea capacității manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale și ale altor servicii publice, precum și pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administrația publică centrală și locală, cancelaria prefectului și cabinetul alesului local. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit motivării autorului, dispozițiile art. IV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2009 (și nu întregul act normativ) privind unele măsuri în domeniul funcției publice, precum și pentru întărirea capacității manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativteritoriale și ale altor servicii publice, precum și pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administrația publică centrală și locală, cancelaria prefectului și cabinetul alesului local, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 668 din 6 octombrie 2009. Curtea Constituțională observă că dispozițiile de lege criticate au fost declarate ca fiind neconstituționale prin Decizia nr. 1.629 din 3 decembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 28 din 14 ianuarie 2010. Potrivit art. 147 alin. (1) din Constituție, "Dispozițiile din legile sau ordonanțele în vigoare

, constatate ca fiind neconstituționalitate, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept." Întrucât în intervalul de timp menționat de norma constituțională, textul de lege criticat nu a fost modificat în sensul punerii sale de acord cu dispozițiile Constituției și expirând termenul de 45 de zile prevăzut de aceeași normă fundamentală, rezultă că dispozițiile art. IV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2009 și-au încetat, în prezent, efectele juridice. Textele din Constituție pretins încălcate sunt, în ordinea invocării lor, cele ale art. 41 alin. (1), art. 53 alin. (2), art. 115 alin. (4) și (6) și ale art. 23 alin. (1). Sunt invocate, de asemenea, principiile securității juridice și al încrederii legitime, consacrate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv a Curții de Justiție a Uniunii Europene. Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea Constituțională constată că aceasta urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă. Astfel, ulterior sesizării Curții Constituționale cu soluționarea excepției, instanța de contencios constituțional a constatat, prin Decizia nr. 1.629 din 3 decembrie 2009, că dispozițiile art. I pct. 1-5 și 26, art. III, art. IV, art. V, art. VIII și anexa nr. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul funcției publice, precum și pentru întărirea capacității manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativteritoriale și ale altor servicii publice, precum și pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administrația publică centrală și locală, cancelaria prefectului și cabinetul alesului local sunt neconstituționale. Or, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, "nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale." Mai mult, Curtea observă că, potrivit prevederilor art. 147 alin. (1) din Constituție, mai sus citate, dispozițiile de lege criticate și-au încetat efectele juridice. De altfel, în același sens s-a pronunțat Curtea prin Decizia nr. 715 din 25 mai 2010, încă nepublicată*). ------- Notă

*) Decizia Curții Constituționale nr. 715 din 25 mai 2010 a fost publicată ulterior în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 30 iunie 2010.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. IV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul funcției publice, precum și pentru întărirea capacității manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale și ale altor servicii publice, precum și pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administrația publică centrală și locală, cancelaria prefectului și cabinetul alesului local, excepție ridicată de Daniel Octavian Păcurariu în Dosarul nr. 1.708/33/2009 al Curții de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 3 iunie 2010. PREȘEDINTE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent, Claudia-Margareta Krupenschi