DECIZIE nr. 706/2010

Acsinte Gaspar - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Augustin Zegrean - judecător Antonia Constantin - procuror Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepție ridicată de Societatea Comercială "Petrom" - S.A. din București în Dosarul nr. 8.903.1/30/2008 al Tribunalului Timiș - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 41D/2010. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 42D/2010 - nr. 45D/2010, nr. 62D/2010, nr. 117D/2010, nr. 118D/2010 și nr. 135D/2010 - nr. 139D/2010 având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Petrom" - S.A. din București în Dosarul nr. 3.230/84/2009 al Tribunalului Sălaj - Secția civilă, dosarele nr. 3.363/100/2009 și nr. 3.364/100/2009 ale Tribunalului Maramureș - Secția civilă, în Dosarul nr. 1.673/40/2009 al Tribunalului Botoșani - Secția civilă, în dosarele nr. 341/87/2009, nr. 4.767/87/2008, nr. 3387.1/87/2007, nr. 1.001/87/2009 și nr. 2.370/87/2008 ale Tribunalului Teleorman - Secția conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ fiscal, Dosarul nr. 7.552/30/2008 al Curții de Apel Timișoara - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, precum și în Dosarul nr. 2.448/30/2009 al Tribunalului Timiș - Secția civilă. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Curtea, având în vedere că excepțiile de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 41D/2010, nr. 42D/2010, nr. 44D/2010, nr. 45D/2010, nr. 62D/2010, nr. 117D/2010, nr. 118D/2010 și nr. 135D/2010 - nr. 139D/2010 au obiect identic, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 42D/2010, nr. 44D/2010, nr. 45D/2010, nr. 62D/2010, nr. 117D/2010, nr. 118D/2010 și nr. 135D/2010-nr. 139D/2010 la Dosarul nr. 41D/2010, care este primul înregistrat. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele: Prin încheierile din 7 și 11 decembrie 2009, pronunțate în dosarele nr. 8.903.1/30/2008 și nr. 2.248/30/2009, Tribunalul Timiș - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. Prin Încheierea din 7 decembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 3.230/84/2009, Tribunalul Sălaj - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. Prin încheierile din 30 octombrie, pronunțate în dosarele nr. 3.363/100/2009 și nr. 3.364/100/2009, Tribunalul Maramureș - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. Prin Încheierea din 23 septembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 1.673/40/2009, Tribunalul Botoșani - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. Prin încheierile din 13 aprilie, 26 iunie și 26 octombrie 2009, pronunțate în dosarele nr. 341/87/2009, nr. 4.767/87/2008, nr. 3387.1/87/2007, nr. 1.001/87/2009 și nr. 2.370/87/2008, Tribunalul Teleorman - Secția conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ fiscal a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. Prin Decizia nr. 1.564 din 30 noiembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 7.552/30/2008, Curtea de Apel Timișoara - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Petrom" - S.A. din București cu prilejul soluționării unor acțiuni civile având ca obiect drepturi bănești. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Codul muncii a fost interpretat de către instanțele de judecată ca realizând o abrogare implicită a prevederilor art. 72 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă. Or, după intrarea în vigoare a Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, nu mai există temei legal pentru a opera abrogarea implicită, pentru că dispozițiile art. 62 și 63 din Legea nr. 24/2000 reglementează în mod imperativ abrogarea expresă directă, cu enumerarea datelor de identificare a tuturor actelor normative vizate. Prin urmare, prevederile art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Codul muncii trebuie interpretate prin prisma regulilor de tehnică legislativă reglementate de art. 1 alin. (2) și art. 15 din Legea nr. 24/2000. În opinia autorului excepției, orice altă interpretare este contrară jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia legiuitorul are obligația elaborării unor dispoziții legale eficiente din punctul de vedere al aplicabilității acestora, în sensul că ele trebuie să fie coerente, să evite paralelismul legislativ și să aibă vocația de a respecta drepturile și libertățile fundamentale. Se susține că prin pronunțarea unor hotărâri judecătorești diferite asupra aceleiași probleme de drept este încălcat art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Opinia instanțelor (Tribunalul Timiș - Secția civilă, Tribunalul Sălaj - Secția civilă, Tribunalul Maramureș - Secția civilă, Tribunalul Botoșani - Secția civilă, Tribunalul Teleorman - Secția conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ fiscal, Curtea de Apel Timișoara - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale) este în sensul respingerii excepției ca neîntemeiată, cu motivarea că abrogarea reprezintă procedeul tehnico-juridic prin care actele normative fără termen își încetează activitatea prin renunțarea la ele. Abrogarea cunoaște mai multe forme, respectiv: expresă, când noul act normativ prevede că vechiul act normativ se abrogă în mod expres; tacită, când în noul act normativ nu se prevede nimic în legătură cu acțiunea vechilor norme juridice. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, având următorul cuprins: "(2) Pe data intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă: [

] - orice alte dispoziții contrare." În susținerea neconstituționalității acestor prevederi de lege, autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (4) și (5) care consacră principiul separației și echilibrului puterilor în stat și obligația respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, ale art. 73 alin. (3) lit. p) care stabilesc că regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele și protecția socială se reglementează prin lege organică, respectiv ale art. 79 alin. (1) privind atribuțiile Consiliului Legislativ, precum și a prevederilor art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași prevederi din Constituție și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, invocate de autorii excepției și în prezenta cauză, și cu o motivare identică. Astfel, prin Decizia nr. 1.016 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 14 august 2009, Curtea a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, reținând că, în esență, aspectele invocate în motivarea excepției reprezintă în realitate probleme de interpretare și aplicare a legii, ce sunt de competența instanțelor de judecată, iar nu a instanței de contencios constituțional. De asemenea, Curtea a reținut că eventualele necorelări de ordin legislativ dintre dispozițiile Legii nr. 168/1999 și cele ale Legii nr. 53/2003 - Codul muncii nu pot forma obiect al controlului de constituționalitate și nici nu pot fi invocate drept argument în sprijinul susținerii neconstituționalității unor reglementări. Examinarea acestora nu intră în sfera de competență a Curții Constituționale, ci în competența exclusivă a Parlamentului de a interveni pe calea unor modificări, completări sau abrogări pentru a asigura ordinea juridică necesară. Întrucât nu au apărut elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele deciziei menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepție ridicată de Societatea Comercială "Petrom" - S.A. din București în Dosarul nr. 8.903.1/30/2008 al Tribunalului Timiș - Secția civilă, în Dosarul nr. 3.230/84/2009 al Tribunalului Sălaj - Secția civilă, în dosarele nr. 3.363/100/2009 și nr. 3.364/100/2009 ale Tribunalului Maramureș - Secția civilă, în Dosarul nr. 1.673/40/2009 al Tribunalului Botoșani - Secția civilă, în dosarele nr. 341/87/2009, nr. 4.767/87/2008, nr. 3387.1/87/2007, nr. 1.001/87/2009 și nr. 2.370/87/2008 ale Tribunalului Teleorman - Secția conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ fiscal, precum și în dosarele nr. 7.552/30/2008 și nr. 2.448/30/2009 ale Curții de Apel Timișoara - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 25 mai 2010. PREȘEDINTE,

ACSINTE GASPAR

Magistrat-asistent, Mihaela Senia Costinescu