DECIZIE nr. 652/2010

Tudorel Toader - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Augustin Zegrean - judecător Simona Ricu - procuror Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 204 alin. 2 și ale art. 212 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ioan Drăgușin Ardelean în Dosarul nr. 962/62/2008 al Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ. La apelul nominal lipsesc părțile față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, în temeiul jurisprudenței constante a Curții Constituționale. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele: Prin Încheierea din 14 octombrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 962/62/2008, Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 204 alin. 2 și ale art. 212 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ioan Drăgușin Ardelean. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul arată că, prin impunerea unui termen de decădere privind formularea cererii de recuzare a expertului în procesul civil, se îngrădește accesul liber la justiție, garantat de art. 21 din Constituție. Textul constituțional prevede expres că accesul la justiție nu poate fi îngrădit, iar impunerea unui termen de natura celui prevăzut de art. 204 alin. 2 din Codul de procedură civilă înfrânge dispoziția constituțională. Textul de lege criticat limitează dreptul de a solicita judecătorului cauzei îndepărtarea expertului numit pentru efectuarea unei expertize tehnice în dosar. Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ apreciază că excepția este neîntemeiată, întrucât dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate de autor. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. Guvernul apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 204 alin. 2 și ale art. 212 din Codul de procedură civilă, texte de lege care au următorul conținut: - Art. 204 alin. 2: "Recuzarea trebuie să fie cerută în termen de 5 zile de la numirea expertului, dacă motivul ei există la această dată; în celelalte cazuri termenul va curge de la data când s-a ivit motivul de recuzare."; - Art. 212: "Dacă instanța nu este lămurită prin expertiza făcută, poate dispune întregirea expertizei sau o nouă expertiză. Expertiza contrarie va trebui cerută motivat la primul termen după depunerea lucrării." În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (1), art. 21 și art. 24, precum și în art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile art. 204 din Codul de procedură civilă prevăd posibilitatea recuzării experților numiți pentru lămurirea acelor împrejurări de fapt cu privire la care instanța consideră necesară cunoașterea părerii unor specialiști. În ceea ce privește motivele de recuzare, experții sunt asimilați judecătorilor, însă procedura de soluționare a cererilor diferă. O deosebire constă în aceea că expertul trebuie să fie recuzat în termenul prevăzut de art. 204 alin. 2 din Codul de procedură civilă. Din coroborarea acestor dispoziții cu cele ale art. 305 din cod, întrucât expertiza nu poate fi dispusă decât cu ocazia judecății în primă instanță și apel, rezultă că expertul poate fi recuzat numai în aceste etape procesuale. Chiar dacă, în condițiile art. 312 alin. 4 din același cod, după admiterea recursului, tribunalele și curțile de apel vor judeca pricina în fond, această împrejurare nu este de natură a schimba datele cu privire la posibilitatea formulării cererii de recuzare a expertului care a efectuat expertiza, întrucât judecarea în fond este ulterioară judecării recursului. În aceste condiții, este evident că dispozițiile art. 204 alin. 2 și art. 305 din Codul de procedură civilă, care limitează sub un anumit aspect posibilitățile de administrare a probelor noi în recurs și, implicit, posibilitatea formulării cererii de recuzare a expertului care a efectuat expertiza, nu pot fi considerate neconstituționale în sensul încălcării dreptului la un proces echitabil. Soluția legislativă este rațională și necesară în organizarea sistemului căilor de atac atât pentru asigurarea cerințelor de celeritate (prevăzute, de altfel, și de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, prin noțiunea "termen rezonabil"), cât și pentru stimularea părților din proces pentru a fi diligente în formularea cererilor de recuzare a experților în faza judecății în fond sau în cea a apelului, atunci când se ivește motivul de recuzare. În ceea ce privește dispozițiile art. 212 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că acestea au mai fost supuse controlului instanței de contencios constituțional prin raportare la aceleași prevederi din Legea fundamentală. În acest sens este Decizia nr. 1.270 din 25 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 873 din 23 decembrie 2008, prin care Curtea a respins, pentru considerentele acolo reținute, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 212 din Codul de procedură civilă. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții, cele statuate prin decizia menționată mai sus își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 204 alin. 2 și ale art. 212 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ioan Drăgușin Ardelean în Dosarul nr. 962/62/2008 al Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 11 mai 2010. PREȘEDINTE, prof. univ. dr. TUDOREL TOADER

Magistrat-asistent, Mihaela Senia Costinescu ___________