DECIZIE nr. 249/2010

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Augustin Zegrean - judecător Carmen-Cătălina Gliga - procuror Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (1) și ale lit. A din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, excepție ridicată de Mihail Decean în Dosarul nr. 954/30/2009 al Curții de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, invocă cele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 861/2009. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 24 iunie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 954/30/2009, Curtea de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu dispozițiile art. 11 alin. (1) și ale lit. A din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției. Excepția a fost ridicată de Mihail Decean cu prilejul soluționării unei cauze având ca obiect drepturi bănești. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 sunt contrare dispozițiilor art. 16 alin. (1) și art. 53 din Constituție. În acest sens, arată că dispozițiile de lege criticate instituie un mod de salarizare care creează o inegalitate vădită între nivelul indemnizațiilor acordate judecătorilor de la instanțele obișnuite și procurorilor din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și celor din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism. Astfel, consideră că elementele de stabilire a salarizării personalului prevăzut de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 sunt nivelul instanțelor sau parchetelor, funcția deținută și vechimea în magistratură, dintre acestea esențială fiind vechimea în magistratură. Întrucât ultima condiție nu mai este cerută procurorilor din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și celor din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, se creează o discriminare între aceștia și ceilalți magistrați. De asemenea, arată că, potrivit celor reținute de Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia nr. VI/2007, "folosirea drept criteriu de diferențiere a tratamentului salarial pentru magistrați doar apartenența la anumite segmente restrânse de realizare a justiției, pe considerentul că domeniile în care ar activa ar reclama o specializare particularizată și un risc deosebit, nu se poate justifica atât timp cât varietatea infinită a situațiilor de coliziune cu legea ce se pot ivi și a timpului de reacție necesară pentru asigurarea ordinii de drept presupune eforturi chiar mai importante și riscuri profesionale mai accentuate în multe alte cazuri decât cele pentru care s-a instituit tratamentul salarial preferențial". Curtea de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale consideră că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că criteriile utilizate pentru stabilirea salariului judecătorilor, procurorilor, personalului asimilat acestora și magistraților-asistenți nu se aplică în mod obligatoriu cumulat, ci în funcție de situație. De asemenea, arată că în ceea ce privește salarizarea procurorilor din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și a celor din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, principalul criteriu de departajare a salarizării magistraților este nivelul instanței sau al parchetului, dar au fost avute în vedere și alte criterii specifice (activitatea desfășurată, lucrul pe teren, riscurile profesionale mai mari). De asemenea, mai arată că judecătorii desfășoară activități diferite de cele ale procurorilor, iar regulile de organizare și funcționare a parchetelor sunt diferite de cele ale instanțelor judecătorești. În ceea ce privește încadrarea procurorilor în Direcția Națională Anticorupție și în Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, observă că legiuitorul a menținut regula numirii acestora, iar nu a promovării. Aceștia exercită funcția pe o durată temporară în cadrul acestui parchet, ei revenind pe postul deținut anterior. Susținerea că în vederea numirii nu este necesar ca procurorul în cauză să aibă grad profesional de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este corectă, însă tocmai acest fapt duce la concluzia inexistenței unor reguli diferite de promovare în profesie între judecători și procurori. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Guvernului, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 7 aprilie 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările și completările ulterioare. Textul de lege criticat are următoarea redactare: - Art. 11 alin. (1): "Procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și cei din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism sunt salarizați potrivit nr. crt. 6-13 de la lit. A din anexă, în raport cu funcțiile pe care le dețin sau cu care sunt asimilați potrivit legii." De asemenea, obiect al excepției îl constituie și prevederile lit. A din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006, care stabilește coeficienții de multiplicare pentru indemnizațiile judecătorilor, procurorilor și ale personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor potrivit Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Autorul excepției consideră că aceste texte de lege sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetățenilor și art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți din Constituție. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile de lege criticate au fost abrogate prin art. 48 alin. (1) pct. 7 din cap. VI al părții a III-a din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009. Soluția legislativă a art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 a fost preluată însă în cuprinsul art. 11 din secțiunea a 2-a a anexei nr. VI la actul abrogator, cu următoarea redactare: "Pe durata exercitării funcției, procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și cei din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism beneficiază de o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită pe baza coeficienților de ierarhizare prevăzuți la nr. crt. 3, 4 și 6-10 din anexa nr. VI/1, în raport cu funcțiile pe care le dețin sau cu care sunt asimilați potrivit legii." De asemenea, dispozițiile care reglementează coeficienții de ierarhizare pentru judecători, procurori, magistrați-asistenți și personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor sunt cuprinse în anexa nr. VI/1 din Legea-cadru nr. 330/2009. Prin urmare, Curtea reține ca obiect al excepției de neconstituționalitate dispozițiile art. 11 din anexa nr. VI și cele ale anexei nr. VI/1 la Legea-cadru nr. 330/2009. Curtea constată în continuare că, prin Decizia nr. 861 din 16 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 28 iulie 2009, s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor de lege criticate, în raport cu aceleași prevederi din Legea fundamentală și prin analizarea unor argumente asemănătoare. Cu acel prilej, respingând ca neîntemeiată critica de neconstituționalitate, a reținut că "esențială în definirea cadrului juridic analizat este stabilirea gradului instanțelor sau parchetelor pe lângă care magistrații, fie ei procurori, judecători sau magistrați-asistenți, funcționează". Astfel, atât Direcția Națională Anticorupție, cât și Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism funcționează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Poziția ierarhică superioară a acestor structuri este justificată de importanța obiectivului activității acestora, care urmărește combaterea unor infracțiuni cu pericol social deosebit de grav, și de impactul major pe care aceste infracțiuni îl au în prezent în societate. Așa cum s-a reținut prin Decizia nr. 1.220 din 12 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 792 din 26 noiembrie 2008, conferirea acestei poziții superioare în ierarhia parchetelor a determinat și posibilitatea conferită membrilor acestor structuri de a dobândi gradul profesional corespunzător nivelului parchetului sau structurii în care funcționează. Prin aceeași decizie, Curtea a arătat că "legiuitorul este liber să deroge de la regulile generale de promovare în funcții, atât timp cât soluția legislativă impusă este justificată în mod obiectiv și rațional", iar avansarea în ierarhia parchetelor a Direcției Naționale Anticorupție, conform modificărilor aduse de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 134/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 7 octombrie 2005, aprobată cu modificări prin Legea nr. 54/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 13 martie 2006, a fost considerată ca fiind o astfel de împrejurare obiectivă. Curtea observă însă că, întrucât doar apartenența la o astfel de structură justifică diferența de tratament juridic criticată de autorul excepției, art. 11 din anexa VI la Legea-cadru nr. 330/2009 specifică faptul că indemnizația se acordă doar "pe durata exercitării funcției". În concluzie, în acord cu cele statuate prin Decizia nr. 861/2009, Curtea reține că "o atare diferențiere este una justificată în mod obiectiv și rațional și că discriminarea salarială ar fi apărut numai atunci când legiuitorul nu ar fi ținut cont de poziția superioară a parchetului sau instanței de judecată, după caz". Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 din anexa nr. VI și celor ale anexei nr. VI/1 la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Mihail Decean în Dosarul nr. 954/30/2009 al Curții de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 16 martie 2010. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea ______________