DECIZIE nr. 478/2010

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Ion Predescu - judecător Tudorel Toader - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Augustin Zegrean - judecător Simona Ricu - procuror Fabian Niculae - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 324 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Cecilia Giurcă și Aurel Giurcă în Dosarul nr. 3.424/1/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală. La apelul nominal se prezintă partea Aurel Giurcă, constatându-se lipsa celorlalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Partea prezentă a cerut admiterea excepției de neconstituționalitate întrucât dispozițiile legale criticate încalcă dreptul la apărare. Cauza este în stare de judecată. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele: Prin Încheierea din 12 martie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 3.424/1/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 324 alin. 1 din Codul de procedură civilă. Excepția a fost ridicată de Cecilia Giurcă și Aurel Giurcă într-un dosar având ca obiect o cerere de revizuire. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii arată că termenul, în ceea ce privește hotărârile pronunțate în recurs care au evocat fondul, ar trebui să curgă de la pronunțarea acestora, în cazul în care odată cu pronunțarea se fac și redactarea și motivarea deciziei. Termenul "de la pronunțare" este valabil în situația respingerii recursului, când se cunoaște conținutul celor două hotărâri anterioare. În cazurile prevăzute la pct. 1 și 2, când termenul curge de la comunicarea deciziei, cei interesați să promoveze o cerere de revizuire au cunoștință despre conținutul hotărârii respective și pot motiva revizuirea în termenul de o lună. Autorul consideră că este necesar a se pune de acord dispozițiile art. 251 alin. 1^1 și 4^2 cu dispozițiile art. 261 alin. 1 din Codul de procedură civilă. De asemenea, trebuie avute în vedere, în opinia autorului, și dispozițiile art. 264 din Codul de procedură civilă, care prevăd că motivarea hotărârii se va face în cel mult 30 de zile de la pronunțare. Autorul consideră că redactarea textului în forma actuală, prin care se stabilește termenul pentru formularea unei cereri de revizuire "de la pronunțare", încalcă dreptul la apărare al părților, deoarece acestea, necunoscând motivarea deciziei date în recurs, nu pot ști dacă se încadrează în vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 322 din Codul de procedură civilă. Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 324 alin. 1 din Codul de procedură civilă, prevederi care au următorul conținut: "(1) Termenul de revizuire este de o lună și se va socoti: 1. în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 și 7 alin. 1, de la comunicarea hotărârilor definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la pronunțare; pentru hotărârile prevăzute la punctul 7 alin. 2 de la pronunțarea ultimei hotărâri; 2. în cazul prevăzut de art. 322 pct. 3, de la cel din urmă act de executare; 3. în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 4, din ziua în care partea a luat cunoștință de hotărârea instanței penale de condamnare a judecătorului, martorului sau expertului ori de hotărârea care a declarat fals înscrisul. În lipsa unei astfel de hotărâri termenul curge de la data când partea a luat cunoștință de împrejurările pentru care constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, dar nu mai târziu de 3 ani de la data producerii acestora; 4. în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 5, din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă ori, după caz, din ziua în care partea a luat cunoștință de hotărârea desființată sau modificată pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere; 5. în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 6, de la comunicarea hotărârii definitive făcută statului ori celorlalte persoane de drept public sau de utilitate publică, sau de la întoarcerea dispărutului ori de la dobândirea capacității; în aceste din urmă două cazuri termenul fiind de 6 luni." În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor cuprinse în art. 24 referitoare la dreptul la apărare din Constituție și în art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Examinând excepția de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată, Curtea constată că, în realitate, autorul excepției de neconstituționalitate este nemulțumit de modul de redactare a textului de lege, dorind modificarea acestuia. Or, potrivit prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004, "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului". Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 324 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Cecilia Giurcă și Aurel Giurcă în Dosarul nr. 3.424/1/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 20 aprilie 2010. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Fabian Niculae