DECIZIE nr. 590/2010

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Augustin Zegrean - judecător Antonia Constantin - procuror Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 60 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale și ale art. 336 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "M.A.D.E. Trust" - S.R.L. din Timișoara în Dosarul nr. 434/59/2009 al Curții de Apel Timișoara - Secția comercială. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele: Prin Încheierea din 23 noiembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 434/59/2009, Curtea de Apel Timișoara - Secția comercială a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 60 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale și ale art. 336 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "M.A.D.E. Trust" - S.R.L. din Timișoara. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul arată că dispozițiile legale criticate sunt în contradicție cu prevederile art. 20 și art. 21 alin. (3) din Constituție, precum și cu cele ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât permit unei persoane care nu a avut calitatea de parte la soluționarea în fond a cauzei să formuleze recurs împotriva hotărârii pronunțate de către instanța de fond. Procedura descrisă de art. 60 din Legea nr. 31/1990 prin care se soluționează cererea de înmatriculare și de înregistrare a mențiunilor referitoare la societățile comerciale este, în principiu, o procedură necontencioasă, întrucât nu se urmărește realizarea unui drept potrivnic față de o altă persoană, ci urmează să dea efect unei situații juridice nou-create. Aceeași regulă se aplică și în ceea ce privește recursul împotriva încheierii judecătorului delegat, prin care se soluționează cererile în materia societăților comerciale, acesta soluționându-se în cadrul unei proceduri necontencioase. Legitimarea procesuală activă în recursul prevăzut de art. 60 din Legea nr. 31/1990 aparține, în principiu, oricărei persoane care are un interes, așa cum rezultă din interpretarea art. 60 alin. (3), ținând cont de prevederile art. 336 din Codul de procedură civilă. Întrucât decizia instanței de recurs nu mai poate fi atacată, recurentul și intimatul nu mai pot beneficia de protecția juridică oferită de principiul dublului grad de jurisdicție, încălcându-li-se astfel dreptul la un proces echitabil. Curtea de Apel Timișoara - Secția comercială consideră neîntemeiată excepția de neconstituționalitate. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 60 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare, precum și prevederile art. 336 alin. 3 din Codul de procedură civilă, texte de lege care au următorul conținut: - Art. 60 alin. (2) din Legea nr. 31/1990: "Termenul de recurs este de 15 zile și curge de la data pronunțării încheierii pentru părți și de la data publicării încheierii sau a actului modificator al actului constitutiv în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, pentru orice alte persoane interesate."; - Art. 336 alin. 3 din Codul de procedură civilă: "Recursul poate fi făcut de orice persoană interesată, chiar dacă nu a fost citată la dezlegarea cererii." În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 20 și art. 21 alin. (3), precum și în art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține că, prin Decizia nr. 998 din 6 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 869 din 19 decembrie 2007, a constatat că dispozițiile art. 336 din Codul de procedură civilă reprezintă norme de procedură privind soluționarea recursului în materia procedurii necontencioase, iar conform prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituție, legiuitorul stabilește prin lege competența instanțelor de judecată și procedura în fața acestora, evident și cu respectarea celorlalte prevederi sau principii constituționale. Faptul că, în temeiul textului de lege criticat, în materie necontencioasă recursul poate fi declarat de orice persoană interesată, chiar dacă nu a fost citată la dezlegarea cererii, nu încalcă, ci dă expresie principiului prevăzut de art. 21 din Constituție, potrivit căruia orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime. O aplicare a acestor dispoziții procedurale de drept comun în materia specială a încheierilor judecătorului delegat privitoare la înmatriculare sau la orice alte înregistrări în registrul comerțului o constituie prevederile art. 60 din Legea nr. 31/1990. Astfel, pentru terțul care nu a fost citat și nici nu a participat la desfășurarea procedurii grațioase, termenul de recurs, în temeiul art. 60 alin. (2), este de 15 zile și începe să curgă de la data publicării încheierii sau a actului modificator al actului constitutiv în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, aceasta fiind singura posibilitate de a i se recunoaște dreptul la calea de atac, de vreme ce încheierea nu se comunică celui care nu a participat la soluționarea cererii. Curtea a statuat în mod constant că reglementarea de către legiuitor, în limitele competenței ce i-a fost conferită prin Constituție, a condițiilor de exercitare a unui drept - subiectiv sau procesual, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exercițiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egală măsură ocrotite. Așa fiind, termenul instituit prin textul de lege criticat are în vedere soluționarea procesului cu celeritate, în absența lui calea de atac putând fi formulată oricând, fapt ce ar fi de natură a genera o stare de perpetuă incertitudine în ceea ce privește raporturile juridice stabilite printr-o hotărâre judecătorească, afectând astfel grav stabilitatea și securitatea care trebuie să le caracterizeze. În ceea ce privește critica referitoare la împrejurarea că textele de lege criticate stabilesc o singură cale de atac împotriva încheierilor pronunțate de judecătorul delegat privitoare la înmatricularea societăților comerciale sau la orice alte înregistrări în registrul comerțului, Curtea reține că, în conformitate cu prevederile art. 126 și 129 din Constituție, stabilirea competenței instanțelor judecătorești, a procedurii de judecată, precum și a condițiilor de exercitare a căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești intră în competența exclusivă a legiuitorului. Accesul liber la justiție nu are semnificația că acesta trebuie asigurat la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac. În acest sens este, de altfel, și jurisprudența constantă a Curții Constituționale, care, prin numeroase decizii, a statuat că accesul liber la justiție nu înseamnă că el trebuie asigurat la toate structurile judecătorești, deoarece competența și căile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care poate institui reguli deosebite, în considerarea unor situații deosebite, precum și că Legea fundamentală nu cuprinde dispoziții referitoare la obligativitatea existenței tuturor căilor de atac. Astfel, prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Curtea a statuat că semnificația art. 21 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia accesul la justiție nu poate fi îngrădit prin lege, este aceea că nu se poate exclude de la exercițiul drepturilor procesuale pe care le-a instituit nicio categorie sau grup social. Însă legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, ca și modalități de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât accesul liber la justiție nu înseamnă accesul în toate cazurile, la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac. Curtea mai constată că nici reglementările internaționale în materie nu impun un anumit număr al gradelor de jurisdicție sau un anumit număr al căilor de atac, prevederile art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale prevăzând asigurarea posibilității unui recurs efectiv la o instanță națională. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, atât considerentele, cât și soluțiile deciziei menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 60 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale și ale art. 336 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "M.A.D.E. Trust" - S.R.L. din Timișoara în Dosarul nr. 434/59/2009 al Curții de Apel Timișoara - Secția comercială. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 4 mai 2010. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Mihaela Senia Costinescu