DECIZIE nr. 421/2010

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Ion Predescu - judecător Tudorel Toader - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Augustin Zegrean - judecător Carmen-Cătălina Gliga - procuror Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 31 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de Vlad Opran în Dosarul nr. 27.196/3/2008 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Cauza se află în stare de judecată. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudența Curții Constituționale în materie, și anume Decizia nr. 144/2009. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 18 mai 2009, pronunțată în Dosarul nr. 27.196/3/2009, Tribunalul București - Secția a V-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 31 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de reclamantul Vlad Opran într-o cauză având ca obiect Legea nr. 10/2001 - revendicare. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia procedează la o analiză critică exhaustivă a întregului proces legislativ referitor la modificările aduse Legii nr. 10/2001, prin înfățișarea pe larg a ceea ce se pretinde a constitui contradicții atât cu dispoziții constituționale, convenționale, dar și cu alte prevederi cuprinse în acte normative. În principal, este criticată soluția legislativă instituită prin art. 31 (fostul art. 32) din Legea nr. 10/2001, autorul excepției considerând că textul de lege dedus controlului contravine atât normelor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5), art. 11 alin. (1) și art. 20 alin. (2) (cu referire la art. 17 și art. 18 din CEDO, precum și la art. 1 din primul protocol adițional la CEDO), art. 21 alin. (2) și (3), art. 44 alin. (1) și art. 53, cât și unor acte normative incidente. Autorul excepției arată că art. I pct. 67 și 68 din titlul I al Legii nr. 247/2005 a modificat alin. (1) și (3) ale art. 32 din Legea nr. 10/2001, care, după republicare, a devenit art. 31. Conform art. 32 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 în redactarea pe care legea a avut-o la data intrării în vigoare, respectiv 14 februarie 2001, foștii acționari și succesorii persoanelor juridice naționalizate prin Legea nr. 119/1948 sau prin alte acte normative aveau dreptul la măsuri reparatorii constând în acțiuni acordate cu precădere la societatea comercială care a preluat patrimoniul persoanei juridice naționalizate sau cu prioritate la o altă societate comercială tranzacționată pe piața de capital, iar conform alin. (3), acțiunile se acordau, la cererea persoanei îndreptățite, de către instituția publică implicată în privatizarea societății comerciale menționate la alin. (1). Arată că, prin faptul licit și voluntar al depunerii notificării adresate entităților respective, acestea au devenit debitoare ale persoanelor îndreptățite la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, conform art. 32, fiind obligate să emită decizii de acordare a măsurilor reparatorii în termen de 60 de zile de la data notificării și să acorde, efectiv, acțiuni, la valoarea echitabilă, pentru acțiunile naționalizate în anul 1948. În continuare, arată că la data de 22 iulie 2005 s-a adoptat Legea nr. 247/2005 prin care s-au adus modificări Legii nr. 10/2001 și care, susține autorul, prin art. I pct. 67 și 68 din titlul I al legii, "a distrus drepturile câștigate sub imperiul legii vechi", respectiv Legea nr. 10/2001, nemodificată. Susține că, după modificarea art. 32, devenit art. 31 din Legea nr. 10/2001, republicată, entitățile debitoare sunt exonerate de plată obligației prevăzute de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 119/1948 și de art. 32 din Legea nr. 10/2001, nemodificate, adică de a plăti foștilor acționari despăgubiri la valoarea reală. Arată că, prin modificarea adusă Legii nr. 10/2001, "s-a suprimat posibilitatea ca acțiunile naționalizate să fie preschimbate cu acțiuni vii la societăți de pe piață", fiind înlocuite cu titluri de valoare la Fondul Proprietatea - S.A., ce se pot tranzacționa pe piața de capital și care au o valoare foarte mică față de cea a acțiunilor ce trebuie să fie acordate persoanelor îndreptățite, conform art. 32 din Legea nr. 10/2001, nemodificată, și care, în speță, în ceea ce îl privește pe autorul excepției, au fost calculate conform expertizei din dosarul instanței de fond. Consideră că textele de lege criticate "obstrucționează derularea litigiilor începute sub legea veche, adică sub art. 32 din Legea nr. 10/2001 nemodificată, pentru cererile care au fost formulate în baza legii atunci în vigoare, probatoriul fiind administrat, iar actele, pe cale administrativă și contencioasă, din anul 2001 până în prezent fiind făcute cu ascultarea Legii nr. 10/2001, în vigoare între 14 februarie 2001 și 22 iulie 2005". Tribunalul București - Secția a V-a civilă și-a exprimat opinia în sensul netemeiniciei excepției de neconstituționalitate. În acest sens, arată că argumentele prezentate de autor în susținerea acesteia nu sunt de natură să atribuie un caracter neconstituțional prevederilor legale criticate. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Avocatul Poporului consideră că prevederile legale sunt constituționale. În acest sens, invocă jurisprudența Curții Constituționale în materie, și anume Decizia nr. 144/2009. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost stabilit prin încheierea de sesizare a Curții Constituționale, îl constituie prevederile art. 31 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, cu modificările și completările ulterioare, prevederi ce au următorul conținut: "Recalcularea valorii acțiunilor se face în baza valorii activului net din ultimul bilanț contabil, cu utilizarea coeficientului de actualizare stabilit de Banca Națională a României prin Ordinul nr. 3 din 27 aprilie 2001, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 229 din 4 mai 2001, și a indicelui inflației stabilit de Institutul Național de Statistică și a prevederilor Legii nr. 303/1947 pentru recalcularea patrimoniului societăților pe acțiuni, în cazul în care bilanțul este anterior acesteia." Autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5) referitoare la obligația de a respecta Constituția și legile, ale art. 11 alin. (1) privind dreptul internațional și dreptul intern, ale art. 20 alin. (2) relative la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (2) și (3) referitoare la accesul liber la justiție, ale art. 44 alin. (1) privind dreptul de proprietate privată și ale art. 53 alin. (1) și (2) referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. Totodată, consideră că textele de lege criticate contravin și următoarelor dispoziții din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale: art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil, art. 17 referitoare la interzicerea abuzului de drept și ale art. 18 privind limitarea restrângerii exercițiului drepturilor. De asemenea, invocă și încălcarea dispozițiilor art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la protecția proprietății. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra constituționalității textului de lege criticat, prin raportare la aceleași prevederi constituționale ca acelea invocate în prezenta cauză și având o motivare identică, a aceluiași autor. În acest sens, este Decizia nr. 1.303 din 13 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 817 din 27 noiembrie 2009, prin care Curtea a reținut că scopul Legii nr. 10/2001 a fost acela de a institui măsuri reparatorii în interesul proprietarilor ale căror imobile au fost preluate în mod abuziv, nu numai prin restituirea lor în natură, ci și prin stabilirea de măsuri reparatorii prin echivalent. De aceea, soluția de restituire a unor asemenea categorii de imobile, precum și stabilirea cuantumului despăgubirilor sunt rezultatul opțiunii legiuitorului și au la bază exercitarea dreptului său de a decide asupra modului de reparare a injustițiilor și a abuzurilor din legislația trecută. Întrucât nu au apărut elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele deciziei menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față. Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 31 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de Vlad Opran în Dosarul nr. 27.196/3/2008 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 15 aprilie 2010. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora