DECIZIE nr. 521/2010

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Augustin Zegrean - judecător Iuliana Nedelcu - procuror Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Silviu Dănuț Braga în Dosarul nr. 1.711/192/2009 al Tribunalului Giurgiu - Secția penală, de Magdalena Petrescu în Dosarul nr. 2.941/105/2009 al Tribunalului Prahova - Secția penală, de Societatea Comercială "Mar. Co Glass Group" - S.R.L. în Dosarul nr. 8.405/325/2009 al Judecătoriei Timișoara și de Societatea Comercială "Catalina Impex" - SRL în Dosarul nr. 668/244/2009 al Tribunalului Vaslui - Secția penală. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. În Dosarul nr. 7.469D/2009, autorul excepției a depus concluzii scrise și a solicitat judecarea cauzei în lipsă. Curtea, având în vedere că excepțiile de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 7.469D/2009, nr. 8.073D/2009, nr. 8.181D/2009 și nr. 8.461D/2009 au obiect identic, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispozițiile art. 164 din Codul de procedură civilă, nu se opune conexării dosarelor. Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 8.073D/2009, nr. 8.181D/2009 și nr. 8.461D/2009 la Dosarul nr. 7.469D/2009, care este primul înregistrat. Cauza se află în stare de judecată. Președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, deoarece criticile avansate de autori vizează o omisiune legislativă. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele: Prin încheierile din 23 iulie 2009, 3 noiembrie 2009, 18 noiembrie 2009 și 10 decembrie 2009, pronunțate în dosarele nr. 1.711/192/2009, nr. 2.941/105/2009, nr. 8.405/325/2009 și nr. 668/244/2009, Tribunalul Giurgiu - Secția penală, Tribunalul Prahova - Secția penală, Judecătoria Timișoara și Tribunalul Vaslui - Secția penală au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 278^1 din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată, în dosarele de mai sus, de Silviu Dănuț Braga, Magdalena Petrescu, Societatea Comercială "Mar. Co Glass Group" - S.R.L. și Societatea Comercială "Catalina Impex" - S.R.L. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul Silviu Dănuț Braga susține că prevederile legale menționate contravin Legii fundamentale, deoarece ar trebui să permită oricărei persoane vătămate în drepturile și interesele sale legitime să se adreseze instanței de judecată împotriva oricărui act al procurorului și nu numai împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată. Autorul excepției, Magdalena Petrescu, arată că prevederile legale menționate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 20, 21, 24 și 52, precum și prevederilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece judecătorul nu verifică în cadrul procedurii prevăzute de art. 278^1 din Codul de procedură penală legalitatea proceselor-verbale întocmite de organele de cercetare penală. Societatea Comercială "Mar. Co Glass Group" - S.R.L. susține că prevederile legale menționate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16, 20, 21, 22, 24, 53, 124 și 129, precum și prevederilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece se suprimă un grad de jurisdicție, respectiv apelul, și analizarea plângerii se face doar pe baza înscrisurilor din dosar, neexistând posibilitatea de a se efectua acte în probațiune, audieri de martori sau efectuări de expertize. De asemenea, termenul prevăzut de alin. 2 al art. 278^1 din Codul de procedură penală afectează dreptul la un proces echitabil, întrucât, din cauza lipsei de diligență a prim-procurorului care nu răspunde în termen plângerii formulate, se sancționează partea interesată prin încălcarea dreptului de a se prezenta în fața unei instanțe judecătorești. În sfârșit, Societatea Comercială "Catalina Impex" - S.R.L. susține că prevederile legale menționate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 21 și 136, precum și prevederilor art. 1, 6, 13 și 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece procurorul, în speța dedusă judecății, s-a limitat la a dispune neînceperea urmăririi penale, fără a soluționa capătul de cerere privind săvârșirea altor infracțiuni. Pe cale de consecință, deși a invocat excepția de nulitate a rezoluției procurorului și a sentinței penale dispuse în cauză, consideră că se încalcă în formă continuată drepturile și libertățile fundamentale privind accesul liber la justiție și garantarea dreptului la un recurs efectiv. Tribunalul Giurgiu - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudența în materie. Tribunalul Prahova - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Judecătoria Timișoara opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Tribunalul Vaslui - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudența în materie. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Guvernul României a comunicat punctul său de vedere în Dosarul nr. 8.073D/2009 și arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudența în materie. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. De asemenea, nici Guvernul nu a comunicat punctul său de vedere în celelalte trei dosare. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 278^1, cu denumirea marginală Plângerea în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, din Codul de procedură penală. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunțării Deciziei nr. 1.199 din 24 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 716 din 23 octombrie 2009, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală, statuând că "prin textul legal criticat s-a instituit posibilitatea cenzurării actelor procurorului de către instanțele judecătorești. Așa fiind, accesul la justiție al persoanelor nemulțumite de soluțiile date de procuror în faza de urmărire penală a procesului penal este asigurat, părțile având posibilitatea să își apere drepturile și interesele în cursul judecății, prin mijloacele prevăzute de lege și cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale. Astfel, prevederile art. 278^1 din Codul de procedură penală sunt menite tocmai să asigure accesul la justiție în cauzele în care parchetul a emis acte de netrimitere în judecată, iar pe de altă parte, în plângerea formulată împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului nu se judecă însăși cauza, ci doar temeinicia și legalitatea soluțiilor pronunțate de procuror, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a eventualelor probe scrise înfățișate instanței de părțile în proces. În limitele obiectului acestor categorii de cauze, părțile care se plâng împotriva ordonanței sau rezoluției de netrimitere în judecată au posibilitatea să demonstreze atât caracterul incomplet al urmăririi penale, cât și aprecierea eronată a probelor pe care s-a întemeiat soluția emisă de procuror. În prima ipoteză, instanța admite plângerea, prin sentință, desființează rezoluția sau ordonanța atacată și trimite cauza procurorului în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, iar în cea de-a doua ipoteză, când probele existente la dosar sunt insuficiente pentru judecarea cauzei, instanța reține cauza spre judecare. Nicio dispoziție legală nu împiedică partea interesată ca, atunci când apreciază că este posibilă administrarea altor probe pentru stabilirea adevărului, să solicite procurorului care a emis actul de netrimitere în judecată sau procurorului superior ierarhic să dispună, în condițiile prevăzute de lege, începerea sau redeschiderea urmăririi penale". Totodată, prin Decizia nr. 1.212 din 24 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 692 din 14 octombrie 2009, Curtea Constituțională, analizând constituționalitatea art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, a mai statuat că "prevederile legale criticate se aplică fără privilegii ori discriminări tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei legal criticate și nu sunt de natură a afecta în vreun fel exercițiul vreunui drept ori al unei libertăți". De asemenea, Curtea mai constată că inexistența în faza urmăririi penale a unui control judecătoresc asupra oricărui act al procurorului reprezintă critici referitoare la omisiuni legislative care nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curte, ci sunt, după caz, de competența legiuitorului, respectiv a instanțelor de judecată, în cadrul căilor de atac prevăzute de lege. Referitor la critica potrivit căreia, din lipsa de diligență a prim-procurorului care nu răspunde în termen plângerii formulate, se sancționează partea interesată prin încălcarea dreptului de a se prezenta în fața unei instanțe naționale, Curtea constată că prin numeroase decizii a răspuns și acesteia. Astfel, prin Decizia nr. 232 din 20 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 20 aprilie 2007, Curtea a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate, arătând că prevederile legale criticate se aplică fără privilegii ori discriminări tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei legal criticate și nu sunt de natură a afecta în vreun fel exercițiul vreunui drept ori al unei libertăți. Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele deciziilor mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Silviu Dănuț Braga în Dosarul nr. 1.711/192/2009 al Tribunalului Giurgiu - Secția penală, de Magdalena Petrescu în Dosarul nr. 2.941/105/2009 al Tribunalului Prahova - Secția penală, de Societatea Comercială "Mar. Co Glass Group" - S.R.L. în Dosarul nr. 8.405/325/2009 al Judecătoriei Timișoara și de Societatea Comercială "Catalina Impex" - S.R.L. în Dosarul nr. 668/244/2009 al Tribunalului Vaslui - Secția penală. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 27 aprilie 2010. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru ___________