DECIZIE nr. 362/2010

Acsinte Gaspar - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Augustin Zegrean - judecător Antonia Constantin - procuror Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (1) din Legea concurenței nr. 21/1996, excepție ridicată de Societatea Comercială "D.R.I.M. Daniel" S.R.L. din Pitești în Dosarul nr. 997/2/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal. La apelul nominal răspunde inspectorul de concurență Loredana Criveanu, pentru Consiliul Concurenței, cu delegație la dosar, lipsă fiind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Consiliului Concurenței, care solicită, în principal, respingerea ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate și, în subsidiar, respingerea acesteia ca neîntemeiată, întrucât accesul liber al persoanei la o activitate economică se exercită "în condițiile legii". Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, apreciind că textul de lege criticat asigură cerințele de accesibilitate și previzibilitate ale normelor juridice. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 8 octombrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 997/2/2006, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (1) din Legea concurenței nr. 21/1996, excepție ridicată de Societatea Comercială "D.R.I.M. Daniel" S.R.L. din Pitești în cadrul soluționării unui recurs declarat împotriva unei sentințe civile a Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin care s-a respins acțiunea în anulare a deciziei Consiliului Concurenței de sancționare, în baza art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1996. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale, deoarece normele pe care le instituie sunt imprecise și pot da naștere la interpretări extensive în defavoarea comerciantului. Astfel, "orice înțelegere între agenții economici poate avea ca obiect restrângerea concurenței", dar "ceea ce este esențial este cât de mult afectează piața această restrângere, or legea nu distinge aici". Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal și-a exprimat opinia în sensul că art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1996 asigură atât accesibilitatea normei juridice, cât și previzibilitatea acesteia, condiții impuse de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, deoarece, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea nu poate modifica sau completa prevederea legală supusă controlului și nici nu se poate pronunța asupra modului de interpretare și aplicare a legii, ci numai asupra înțelesului ei contrar Constituției. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat Curții Constituționale punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile Legii nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 5 alin. (1) din Legea concurenței nr. 21/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 742 din 16 august 2005, având următorul conținut: "Sunt interzise orice înțelegeri exprese sau tacite între operatorii economici ori asociațiile de operatori economici, orice decizii luate de asociațiile de operatori economici și orice practici concertate, care au ca obiect sau au ca efect restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurenței pe piața românească sau pe o parte a acesteia, în special cele care urmăresc:

a) fixarea concertată, în mod direct sau indirect, a prețurilor de vânzare ori de cumpărare, a tarifelor, a rabaturilor, a adaosurilor, precum și a oricăror alte condiții comerciale;

b) limitarea sau controlul producției, distribuției, dezvoltării tehnologice ori investițiilor;

c) împărțirea piețelor de desfacere sau a surselor de aprovizionare, pe criteriul teritorial, al volumului de vânzări și achiziții ori pe alte criterii;

d) aplicarea, în privința partenerilor comerciali, a unor condiții inegale la prestații echivalente, provocând în acest fel, unora dintre ei, un dezavantaj în poziția concurențială;

e) condiționarea încheierii unor contracte de acceptare de către parteneri a unor clauze stipulând prestații suplimentare care, nici prin natura lor și nici conform uzanțelor comerciale, nu au legătură cu obiectul acestor contracte;

f) participarea, în mod concertat, cu oferte trucate la licitații sau la orice alte forme de concurs de oferte;

g) eliminarea de pe piață a altor concurenți, limitarea sau împiedicarea accesului pe piață și a libertății exercitării concurenței de către alți operatori economici, precum și înțelegerile de a nu cumpăra de la sau de a nu vinde către anumiți operatori economici fără o justificare rezonabilă."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile de lege criticate încalcă dispozițiile constituționale cuprinse în art. 11 referitoare la dreptul internațional și dreptul intern, ale art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 45 privind libertatea economică, precum și dispozițiile art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la principiul legalității incriminării și cel al neretroactivității legii penale. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile de lege criticate au mai fost supuse controlului Curții Constituționale, prin raportare la dispozițiile art. 45 din Legea fundamentală, constatându-se constituționalitatea acestora. Astfel, prin Decizia nr. 959/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 872 din 20 decembrie 2007, Curtea a statuat că, prin sancționarea cu amendă a societăților comerciale pentru practici anticoncurențiale, interzise de Legea nr. 21/1996, nu se aduce atingere valorilor apărate de Constituție, ci, dimpotrivă, se descurajează comportamentul contrar normelor adoptate în activitatea economică și financiară și se asigură mediul concurențial loial între societățile comerciale, aceasta constituind expresia concretă a obligației statului, prevăzută de art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție. Întrucât în cauza de față nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele și soluția deciziei amintite își păstrează valabilitatea și în cauza de față. De asemenea, Curtea reține că, potrivit art. 45 din Legea fundamentală, este garantată exercitarea "în condițiile legii" a accesului liber al persoanelor la o activitate economică, iar textul de lege criticat nu face decât să sancționeze nerespectarea unor astfel de cerințe legale. Accesul liber la o activitate economică nu exclude, ci, dimpotrivă, implică stabilirea unor limite de exercitare a libertății economice, statul având obligația să impună reguli de disciplină economică, iar legiuitorul având competența să stabilească sancțiunile corespunzătoare pentru nerespectarea acestora. În ceea ce privește critica referitoare la lipsa de precizie și de previzibilitate a art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1996, Curtea constată că și aceasta este neîntemeiată, deoarece norma juridică contestată este suficient de accesibilă și formulată cu destulă precizie pentru a permite reglarea conduitei celor interesați, avându-se în vedere și prevederile art. 51 din Legea nr. 21/1996 potrivit cărora se sancționează cu amendă de până la 10% din cifra de afaceri totală realizată în anul financiar anterior sancțiunii încălcarea prevederilor art. 5 alin. (1). În realitate, autorul excepției de neconstituționalitate este nemulțumit de interpretarea dată de instanța de judecată textului de lege criticat, ceea ce excedează competenței Curții Constituționale. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (1) din Legea concurenței nr. 21/1996, excepție ridicată de Societatea Comercială "D.R.I.M. Daniel" - S.R.L. din Pitești în Dosarul nr. 997/2/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție Secția contencios administrativ și fiscal. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 25 martie 2010. PREȘEDINTE,

ACSINTE GASPAR

Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean