DECIZIE nr. 342/2010

Acsinte Gaspar - președinte Aspazia Cojocaru - judecător Nicolae Cochinescu - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Augustin Zegrean - judecător Antonia Constantin - procuror Marieta Safta - magistrat-asistent-șef Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 și art. 27 din Codul de procedură civilă, excepție invocată de Maria Igiescu în Dosarul nr. 712/3/2002 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale în materie. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele: Prin Încheierea din 11 iunie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 712/3/2002, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 și art. 27 din Codul de procedură civilă, excepție invocată de Maria Igiescu. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că textul de lege criticat este neconstituțional, întrucât, deși stabilește că judecătorul poate fi recuzat dacă este vrăjmășie între el și una dintre părți, nu prevede nicio sancțiune împotriva judecătorului recuzabil care nu se abține sau împotriva judecătorilor care resping cererea de recuzare și amendează petentul, încurajând astfel abuzurile. Chiar dacă, în fond, s-ar ajunge la tragerea la răspundere penală sau disciplinară a judecătorilor, dreptul părților la un proces echitabil, soluționat într-un termen rezonabil, ar fi negat. Existența oricărui impediment administrativ, care nu are o justificare obiectivă sau rațională și care ar putea să nege dreptul la un tratament egal în procesele civile, încalcă în mod flagrant prevederile art. 16 alin. (2) din Constituție. Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale apreciază că excepția este neîntemeiată. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 25 și art. 27 din Codul de procedură civilă, care au următorul conținut: - Art. 25: "Judecătorul care știe că există un motiv de recuzare în privința sa este dator să înștiințeze pe șeful lui și să se abțină de la judecarea pricinii."; - Art. 27: "Judecătorul poate fi recuzat: 1. când el, soțul său, ascendenții ori descendenții lor au vreun interes în judecarea pricinii sau când este soț, rudă sau afin, până la al patrulea grad inclusiv, cu vreuna din părți; 2. când el este soț, rudă sau afin în linie directă ori în linie colaterală, până la al patrulea grad inclusiv, cu avocatul sau mandatarul unei părți sau dacă este căsătorit cu fratele ori sora soțului uneia din aceste persoane; 3. când soțul în viață și nedespărțit este rudă sau afin a uneia din părți până la al patrulea grad inclusiv, sau dacă, fiind încetat din viață ori despărțit, au rămas copii; 4. dacă el, soțul sau rudele lor până la al patrulea grad inclusiv au o pricină asemănătoare cu aceea care se judecă sau dacă au o judecată la instanța unde una din părți este judecător; 5. dacă între aceleași persoane și una din părți a fost o judecată penală în timp de 5 ani înaintea recuzării; 6. dacă este tutore sau curator al uneia dintre părți; 7. dacă și-a spus părerea cu privire la pricina ce se judecă; 8. dacă a primit de la una din părți daruri sau făgăduieli de daruri ori altfel de îndatoriri; 9. dacă este vrăjmășie între el, soțul sau una din rudele sale până la al patrulea grad inclusiv și una din părți, soții sau rudele acestora până la gradul al treilea inclusiv." În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 referitoare la egalitatea cetățenilor în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiție, precum și celor ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, privind dreptul la un proces echitabil. Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că reglementările ce fac obiectul acesteia sunt criticate din perspectiva unor omisiuni legislative, autorul excepției fiind nemulțumit de faptul că legea nu instituie sancțiuni împotriva judecătorului recuzabil care nu se abține și a judecătorilor care resping cererea de recuzare și amendează partea din proces care a făcut o astfel de cerere. Astfel fiind și având în vedere prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, potrivit cărora "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului", excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă. În același sens, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 353 din 17 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 235 din 9 aprilie 2009, cu prilejul examinării constituționalității acelorași prevederi legale, în raport de aceleași critici, formulate de același autor în cadrul unei cereri de recuzare. Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 și art. 27 din Codul de procedură civilă, excepție invocată de Maria Igiescu în Dosarul nr. 712/3/2002 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 25 martie 2010. PREȘEDINTE,

ACSINTE GASPAR Magistrat-asistent-șef, Marieta Safta