DECIZIE nr. 165/2010

Acsinte Gaspar - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Ion Predescu - judecător Tudorel Toader - judecător Augustin Zegrean - judecător Carmen-Cătălina Gliga - procuror Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 49 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepție ridicată de Liliana Dorina Brad în Dosarul nr. 6.100/1/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 9 judecători. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 6 iulie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 6.100/1/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 9 judecători a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 49 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepție ridicată de Liliana Dorina Brad în cadrul soluționării unui recurs declarat împotriva hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii - Secția pentru judecători prin care s-a admis acțiunea disciplinară formulată împotriva sa și s-a dispus aplicarea sancțiunii mutării disciplinare pe o perioadă de 3 luni. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate încalcă accesul liber la justiție, deoarece procedura pe care o instituie nu prevede căi de atac împotriva hotărârii judecătorești prin care se soluționează contestația unui magistrat împotriva sancțiunii ce i se aplică de către Consiliul Superior al Magistraturii în calitate de instanță disciplinară. Astfel, hotărârea atacată reprezintă un simplu act administrativ (întrucât Consiliul Superior al Magistraturii este un organ administrativ), iar nu o hotărâre judecătorească susceptibilă de a fi atacată cu recurs. Așa fiind, ar trebui să existe o procedură specifică dublului grad de jurisdicție, potrivit dreptului comun în materia contenciosului administrativ. Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 9 judecători și-a exprimat opinia în sensul netemeiniciei excepției de neconstituționalitate. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat Curții Constituționale punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile Legii nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 49 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, cu următorul cuprins: "Împotriva hotărârilor prevăzute la alin. (1) se poate exercita recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Competența soluționării recursului aparține Completului de 9 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție. Din Completul de 9 judecători nu pot face parte membrii cu drept de vot ai Consiliului Superior al Magistraturii și judecătorul sancționat disciplinar." Autorul excepției de neconstituționalitate consideră că aceste dispoziții contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 126 alin. (6) privind controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, art. 129 privind căile de atac și art. 134 alin. (3) privind hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii emise în materie disciplinară, precum și în art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele: Potrivit dispozițiilor de lege criticate, hotărârile secțiilor Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a soluționat acțiunea disciplinară se pot ataca cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare la Completul de 9 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție. Aceste dispoziții de lege reprezintă o reiterare a prevederilor constituționale ale art. 134 alin. (3), potrivit cărora hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii în materie disciplinară pot fi atacate la Înalta Curte de Casație și Justiție. Totodată, potrivit dispozițiilor alin. (2) al aceleiași norme constituționale, Consiliul Superior al Magistraturii îndeplinește rolul de instanță de judecată, prin secțiile sale, în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor și procurorilor. Prin urmare, legea sa organică - Legea nr. 317/2004 - stabilește procedura de soluționare a acțiunii disciplinare în secțiunea a 4-a "Atribuțiile Consiliului Superior al Magistraturii în domeniul răspunderii disciplinare a magistraților" din cap. IV "Atribuțiile Consiliului Superior al Magistraturii", în conformitate cu dispozițiile constituționale menționate. Așadar, avându-se în vedere că dispozițiile de lege criticate prevăd o cale de atac împotriva hotărârilor secțiilor Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a soluționat acțiunea disciplinară, nu se poate susține că acestea încalcă accesul liber la justiție, consacrat prin art. 21 din Constituție. Potrivit jurisprudenței constante a Curții Constituționale, accesul la justiție nu presupune și accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția, iar instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, deci și reglementarea căilor de atac, sunt de competența exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură. Reglementările internaționale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicție sau la toate căile de atac prevăzute de legislațiile naționale, art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în fața unei instanțe naționale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicție. În ceea ce privește dispozițiile art. 126 alin. (6) din Constituție referitoare la controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, Curtea constată că nu ne aflăm în situațiile prevăzute de ipoteza acestei norme constituționale, deoarece, așa cum a statuat Curtea Constituțională prin Decizia nr. 433 din 21 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.267 din 29 decembrie 2004, hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii emise în materie disciplinară au caracter jurisdicțional, spre deosebire de celelalte hotărâri ale aceluiași Consiliu, care, prin natura lor, sunt acte juridice cu caracter administrativ, supuse controlului judecătoresc. Având în vedere toate aceste argumente, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale și din actele internaționale invocate de către autorul excepției de neconstituționalitate. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 49 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepție ridicată de Liliana Dorina Brad în Dosarul nr. 6.100/1/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 9 judecători. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 25 februarie 2010. PREȘEDINTE,

ACSINTE GASPAR

Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean