DECIZIE nr. 45/2010

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Ion Predescu - judecător Tudorel Toader - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Augustin Zegrean - judecător Carmen-Cătălina Gliga - procuror Maria Bratu - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 52 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Gheorghe Răileanu în Dosarul nr. 3.756/301/2003 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală. La apelul nominal se prezintă, pentru partea Vincent Gerard Louis Adolphe Duque, avocatul Costel Ciuhan, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Cauza se află în stare de judecată. Apărătorul părții prezente solicită respingerea excepției de neconstituționalitate invocând jurisprudența Curții Constituționale. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 30 iunie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 3.756/110/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 52 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Gheorghe Răileanu. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor art. 16 și 24 din Constituție, deoarece stabilesc obligativitatea comunicării cererii de intervenție numai după admiterea acesteia în principiu, fără a se da părților posibilitatea să-și exprime, în cunoștință de cauză, punctul de vedere cu privire la admisibilitatea acesteia. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală consideră excepția întemeiată, arătând că prevederile art. 52 alin. 1 din Codul de procedură civilă contravin dispozițiilor constituționale referitoare la dreptul la apărare. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției îl reprezintă prevederile art. 52 alin. 3 din Codul de procedură civilă, care au următoarea redactare: "După încuviințarea în principiu, instanța va dispune comunicarea intervenției și, în cazurile în care întâmpinarea este obligatorie, va soroci termenul în care aceasta va trebui depusă." Dispozițiile constituționale considerate a fi încălcate sunt cele ale art. 16 privind egalitatea în drepturi și ale art. 24 privind dreptul la apărare. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele: Asupra constituționalității prevederilor art. 52 din Codul de procedură civilă Curtea s-a pronunțat prin Decizia nr. 560 din 7 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 553 din 14 august 2007, Decizia nr. 615 din 26 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 2 august 2007, și Decizia nr. 320 din 5 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 18 iunie 2009, statuând în sensul constituționalității acestor prevederi de lege. Curtea a decis că asupra admisibilității în principiu a intervenției se pronunță instanța de judecată, după ascultarea părților și a celui ce intervine, fiind astfel asigurate garanțiile accesului liber la justiție, și că reclamantul beneficiază de suficiente garanții procesuale. Art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", precum și art. 129, care prevede că "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii", atribuie exclusiv legiuitorului prerogativa stabilirii competenței și procedurii de judecată, inclusiv a condițiilor de exercitare a căilor de atac. Așa fiind, dispozițiile criticate reprezintă expresia aplicării acestor dispoziții constituționale. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele reținute de Curte în deciziile menționate sunt valabile și în cauza de față. Referitor la încălcarea principiului egalității cetățenilor în fața legii, consacrat de art. 16 din Constituție, Curtea constată că nici această susținere nu este întemeiată, întrucât dispozițiile procedurale atacate nu instituie un tratament juridic diferențiat pentru persoane aflate în situații similare. Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 52 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Gheorghe Răileanu în Dosarul nr. 3.756/301/2003 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 14 ianuarie 2010. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Maria Bratu