DECIZIE nr. 1379/2009

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Augustin Zegrean - judecător Simona Ricu - procuror Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 1 și art. 575 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Irina Mihaela Pascu în Dosarul nr. 1.054/866/2009 al Judecătoriei Pașcani. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența constantă a Curții în această materie. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele: Prin Încheierea din 7 mai 2009, pronunțată în Dosarul nr. 1.054/866/2009, Judecătoria Pașcani a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 1 și ale art. 575 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Irina Mihaela Pascu. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că, potrivit teoriei și practicii procesuale civile, procesul civil cunoaște mai multe etape, faza executării silite făcând parte integrantă a acestuia. În măsura în care principiile constituționale ale liberului acces la justiție și dreptului la apărare sunt garantate, rezultă că aceste principii trebuie să cârmuiască deopotrivă și faza executării silite. Or, art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, în redactarea sa actuală, lăsând la latitudinea instanței de judecată măsura procesuală a suspendării cauzei până la soluționarea definitivă și irevocabilă a contestației, nu asigură în mod efectiv accesul la justiție și dreptul la apărare al părții supuse procedurii executării. Nu se poate accepta ca în cadrul unei proceduri execuționale care are ca obiect o hotărâre judecătorească de înapoiere a copilului în țara reședinței sale obișnuite să devină aplicabile, prin analogie, prevederile art. 575 din Codul de procedură civilă, fără ca prin aceasta să nu se aducă atingere gravă demnității ființei umane, astfel cum aceasta este garantată de prevederile art. 22 alin. (2) din Constituție, și interesului superior al copilului, consacrat de art. 49. Judecătoria Pașcani apreciază excepția ca fiind neîntemeiată. Art. 403 alin. 1 pct. c) din Codul de procedură civilă acordă instanței de judecată posibilitatea de a examina, de la caz la caz, dacă se impune, suspendarea executării silite, în funcție de împrejurările cauzei și consecințele produse de executare. Referitor la critica prevederilor art. 575 din Codul de procedură civilă, instanța arată că, deși legea procesuală română nu reglementează distinct executarea silită a obligației civile de a preda un minor, posibilitatea ducerii la îndeplinire a acestei obligații de a face, prin aplicarea unei amenzi civile debitorului, corespunde exigențelor constituționale invocate de autorul excepției. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanță cu dispozițiile constituționale invocate. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 403 alin. 1 și ale art. 575 din Codul de procedură civilă, texte de lege care au următorul conținut: - Art. 403 alin. 1: "Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță, în afară de cazul în care legea dispune altfel."; - Art. 575: "Dacă partea obligată să predea un bun mobil, determinat prin calitate și cantitate, nu-și îndeplinește obligația în termen de o zi de la primirea somației, predarea lui se va face prin executare silită." În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 21, art. 22 alin. (2), art. 24, 26 și 49. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 541 din 7 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 15 august 2007, Curtea a reținut că dispozițiile de lege criticate prevăd posibilitatea ca președintele instanței să dispună, pe calea ordonanței președințiale, suspendarea provizorie a executării până la soluționarea cererii de suspendare, care se judecă potrivit regulilor de procedură din dreptul comun. Așadar, suspendarea provizorie se dispune ca o măsură vremelnică, în scopul păstrării unui drept care s-ar păgubi prin întârziere ori al prevenirii unei pagube iminente care nu s-ar putea repara. Având posibilitatea de a aprecia oportunitatea suspendării cursului judecății, instanța este chemată să cenzureze toate acele cazuri care ar putea constitui pretext pentru tergiversarea judecății. Prin urmare, lăsarea măsurii suspendării la aprecierea judecătorului este menită să îi permită acestuia să își exercite rolul activ, sancționând eventualele tentative de exercitare abuzivă a drepturilor procesuale, incontestabil mai eficient decât în situația în care suspendarea ar avea caracter imperativ. Pe de altă parte, încheierea prin care este soluționată cererea de suspendare este supusă căii de atac a recursului, prilej care permite părții nemulțumite de soluția adoptată să obțină îndreptarea acesteia. Soluția adoptată în decizia anterioară, ca și considerentele pe care aceasta se întemeiază își mențin valabilitatea și în cauza de față, întrucât nu au apărut elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale în această materie. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate referitoare la art. 575 din Codul de procedură civilă, Curtea reține că, în cazul în care obligația debitorului prevăzută în titlul executoriu constă în predarea unui bun mobil, iar debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa în termenul prevăzut în somație, executorul va proceda la executarea silită. Bunul mobil căruia îi este aplicată procedura de executare silită prevăzută de dispozițiile criticate este un bun determinat prin calitate și cantitate, finalitatea acestei proceduri fiind evidentă, și anume determinarea debitorului de a executa obligația la care este ținut în temeiul unui titlu executoriu, pe care numai el o poate executa. Așa fiind, Curtea constată că sfera de aplicare a dispozițiilor art. 575 din Codul de procedură civilă reprezintă un aspect de interpretare și aplicare coroborată a legilor incidente în cauza aflată pe rolul instanței, aceasta din urmă fiind singura competentă a decide cu privire la modalitatea în care va aplica norma procesuală civilă. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 1 și art. 575 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Irina Mihaela Pascu în Dosarul nr. 1.054/866/2009 al Judecătoriei Pașcani. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 27 octombrie 2009. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Mihaela Senia Costinescu