DECIZIE nr. 1564/2009

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Ion Predescu - judecător Tudorel Toader - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Augustin Zegrean - judecător Carmen-Cătălina Gliga - procuror Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 108/2005 privind unele măsuri în domeniul salarizării persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică, alese și numite, din administrația publică locală și ale art. 57 alin. (5) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, excepție ridicată de Costică Săcăleanu în Dosarul nr. 7.022/99/2008 al Curții de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, arătând că în preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 108/2005 sunt arătate motivele care au justificat urgența emiterii acesteia. De asemenea, arată că, așa cum s-a reținut și în jurisprudența Curții Constituționale, sporurile nu reprezintă un drept fundamental. În sfârșit, consideră ca fiind relevante pentru speță considerentele reținute de Curte în Decizia nr. 487/2009. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 10 martie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 7.022/99/2008, Curtea de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 108/2005 privind unele măsuri în domeniul salarizării persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică, alese și numite, din administrația publică locală și ale art. 57 alin. (5) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001. Excepția a fost ridicată de Costică Săcăleanu cu prilejul soluționării unui litigiu de muncă. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 108/2005 sunt neconstituționale în raport cu prevederile art. 115 alin. (4) din Constituție, întrucât nu există o situație extraordinară legată de remunerarea funcției de demnitate publică alese în administrația publică locală care să nu poată fi amânată. De asemenea, arată că prin dispozițiile ordonanței de urgență criticate sunt afectate drepturi fundamentale, precum dreptul la muncă și dreptul la un nivel de trai decent, ceea ce contravine prevederilor art. 115 alin. (6) din Constituție. În ceea ce privește dispozițiile art. 57 alin. (5) din Legea nr. 215/2001, arată că acestea înfrâng principiul egalității de tratament în stabilirea salariului, prevăzut de art. 41 alin. (4) din Constituție, întrucât nu prevăd acordarea pe durata mandatului a sporului pentru vechime în muncă și a altor sporuri pentru primar și viceprimar, sporuri de care beneficiază restul salariaților. De asemenea, consideră că nu sunt îndeplinite obligațiile statului de a lua măsuri de dezvoltare economică și protecție socială, de natură să asigure cetățenilor un nivel de trai decent și să asigure condițiile necesare pentru creșterea calității vieții. Curtea de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituționale. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la excepția de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 108/2005 privind unele măsuri în domeniul salarizării persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică, alese și numite, din administrația publică locală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 22 iulie 2005 și aprobată prin Legea nr. 331/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.013 din 15 noiembrie 2005, dispoziții potrivit cărora: "(1) Pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, alese și numite, din administrația publică locală, indemnizațiile prevăzute în anexă reprezintă unica formă de remunerare a activității corespunzătoare funcției și reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial.

(2) Persoanele prevăzute la alin. (1) nu beneficiază de sporul de vechime în muncă și nici de alte sporuri prevăzute de lege."

De asemenea, obiect al excepției îl constituie și dispozițiile art. 57 alin. (5) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, dispoziții potrivit cărora: "(5) Pe durata mandatului, primarul și viceprimarul primesc o indemnizație lunară, ca unică formă de remunerare a activității corespunzătoare funcției de primar, respectiv de viceprimar, și care reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial. Primarul și viceprimarul nu beneficiază de sporul de vechime în muncă și nici de alte sporuri prevăzute de lege." Autorul excepției consideră că aceste texte de lege sunt contrare prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (4) și (5) referitoare la principiul separației puterilor în stat și respectarea Constituției, a supremației ei și a legilor, art. 20 alin. (1) referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 41 alin. (4) prin care se prevede remunerarea egală, la muncă egală, a femeilor și bărbaților, art. 47 alin. (1) referitor la nivelul de trai și art. 135 alin. (2) lit. f) prin care se prevede obligația statului de a crea condițiile necesare pentru creșterea calității vieții. Examinând excepția de neconstituționalitate sub aspectul criticilor formulate cu privire la dispozițiile art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 108/2005, Curtea constată că în cuprinsul notei de fundamentare a acestui act normativ este precizat motivul care impune emiterea de urgență a acestei reglementări. Astfel, se arată că, date fiind inechitățile create prin acordarea nejustificată a unor drepturi de natură salarială (spor de vechime în muncă), în baza hotărârilor definitive și irevocabile ale unor instanțe de judecată, precum și necesitatea de a se evita extinderea aplicării unor dispoziții contrare prevederilor legale, ca urmare a altor acțiuni în instanță în curs de soluționare, s-a impus emiterea de urgență a unei reglementări privind remunerarea funcțiilor de demnitate publică, alese și numite, din administrația publică locală. Prin urmare, dispozițiile de lege criticate nu au urmărit simpla reglementare a remunerării funcțiilor amintite și nici nu s-a invocat punerea în aplicare a programului de guvernare ca fiind unicul fundament care a stat la baza emiterii ordonanței de urgență, așa cum sugerează autorul excepției, ci au fost avute în vedere considerente ce țin de necesitatea de a întări capacitatea instituțională din administrația publică locală, îndepărtarea unor inechități sub aspectul remunerării și, mai ales, evitarea de urgență a extinderii aplicării unor dispoziții contrare prevederilor legale, ca urmare a unor acțiuni în justiție aflate în curs de soluționare. Așa fiind, Curtea apreciază că nu pot fi reținute criticile de neconstituționalitate raportate la prevederile art. 115 alin. (4) din Constituție. În ceea ce privește susținerea potrivit căreia prin art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 108/2005 se aduce atingere unor drepturi fundamentale, încălcându-se, pe cale de consecință, și prevederile constituționale prin care se interzice afectarea prin dispozițiile unei ordonanțe de urgență a drepturilor și libertăților prevăzute de Constituție, urmează a se analiza dacă ipoteza legală criticată, care se regăsește și în art. 57 alin. (5) din Legea nr. 215/2001, aduce atingere dreptului la muncă, la un nivel de trai decent, precum și celorlalte drepturi invocate de autorul excepției. În acest sens, Curtea constată că neacordarea unor sporuri nu poate fi considerată ca o piedică a exercitării dreptului la muncă, neaducându-se nicio atingere dreptului persoanei de a alege locul de muncă și de a presta o muncă în condițiile stabilite de lege. De asemenea, nu se poate considera că se aduce vreo atingere dreptului persoanei ce decurge din obligația corelativă a statului de a asigura un nivel de trai decent, precum și crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții. Semnificația acestei obligații este aceea de a se depune eforturi în sensul asigurării unor condiții rezonabile de viață care să îi asigure cetățeanului și familiei un trai civilizat, decent și, în același timp, de a crea condițiile necesare pentru creșterea calității vieții. Aceste obiective se realizează prin asigurarea premiselor, cadrului legal favorabil îmbunătățirii condițiilor de trai, ținându-se cont de o serie de factori economico-sociali și financiari. În acest sens, în ceea ce privește reglementarea remunerării ori salarizării diferitelor categorii de persoane, statul intervine prin norme care prevăd un anumit prag al salariului minim, norme obligatorii pentru toți angajatorii. În măsura în care această obligație este îndeplinită, stabilirea unui nivel mai ridicat al veniturilor, în raport cu diferitele criterii avute în vedere, așa cum sunt funcția îndeplinită, resursele financiare de care dispune statul, precum și politica economico-socială urmărită de acesta, reprezintă opțiunea exclusivă a legiuitorului, ce nu poate fi cenzurată de instanța de contencios constituțional. Pe cale de consecință, Curtea apreciază că nici dispozițiile art. 115 alin. (6) din Constituție nu sunt încălcate, întrucât, așa cum s-a constatat, prevederile art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 108/2005 nu aduc nicio atingere drepturilor fundamentale invocate de autorul excepției. În ceea ce privește dispozițiile art. 41 alin. (4) din Constituție, invocate de asemenea de autorul excepției, Curtea constată că textele de lege criticate nu prevăd nicio diferență, sub aspectul remunerării între bărbați și femei, discriminare interzisă prin textul constituțional menționat. În sfârșit, Curtea apreciază că prevederile art. 1 alin. (4) și (5) din Constituție, prin conținutul lor referitor la principiul separației puterilor în stat și la obligația respectării Constituției, a supremației ei și a legilor, nu au nicio relevanță în raport cu dispozițiile de lege criticate. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 108/2005 privind unele măsuri în domeniul salarizării persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică, alese și numite, din administrația publică locală și ale art. 57 alin. (5) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, excepție ridicată de Costică Săcăleanu în Dosarul nr. 7.022/99/2008 al Curții de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 19 noiembrie 2009. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea