DECIZIE nr. 1329/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 178 alin. 3 și art. 184 alin. 4^1 din Codul penal, excepție ridicată de Dan Gheorghe-Marian în Dosarul nr. 1.782/338/2010 al Judecătoriei Zărnești și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 4.530D/2010. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 8 noiembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 1.782/338/2010, Judecătoria Zărnești a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 178 alin. 3 și art. 184 alin. 4^1 din Codul penal, excepție ridicată de Dan Gheorghe-Marian în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect soluționarea unei cauze penale în care se fac cercetări cu privire la săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă și de vătămare corporală din culpă. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile legale criticate contravin Legii fundamentale, deoarece agravanta referitoare la starea de ebrietate este o noțiune vagă, nedeterminată și nedefinită și nu permite destinatarului să-și corijeze în mod corespunzător conduita sau să anticipeze într-o măsură rezonabilă consecințele care pot apărea din consumarea alcoolului. De asemenea, cele două texte nu conțin criterii precise de determinare a stării de ebrietate. Judecătoria Zărnești opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 178 alin. 3 - Uciderea din culpă și art. 184 alin. 4^1 - Vătămarea corporală din culpă, ambele din Codul penal, care au următorul conținut: - Art. 178 alin. 3: "Când uciderea din culpă a unei persoane este săvârșită de un conducător de vehicul cu tracțiune mecanică, având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală sau care se află în stare de ebrietate, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani."; - Art. 184 alin. 4^1: "Dacă faptele prevăzute la alin. 3 și 4 sunt săvârșite de către o persoană care se află în stare de ebrietate, pedeapsa este închisoarea de la unu la 3 ani, în cazul alin. 3, și închisoarea de la unu la 5 ani, în cazul alin. 4." Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. (1) referitor la universalitatea drepturilor și libertăților consacrate de Constituție și la obligațiile prevăzute de acestea, art. 20 referitor la Tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 23 alin. (12) referitor la principiul legalității pedepsei, precum și dispozițiile art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, cu denumirea marginală Nicio pedeapsă fără lege. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele: Atât infracțiunea de ucidere din culpă, cât și cea de vătămare corporală din culpă prevăd agravanta referitoare la starea de ebrietate. Autorul excepției susține că, în absența unor criterii certe care să stabilească existența stării de ebrietate, textele nu răspund exigențelor de previzibilitate și accesibilitate necesare oricărui cetățean pentru a-și modela conduita în mod corespunzător. O asemenea critică nu poate fi primită, întrucât starea de ebrietate nu are un înțeles juridic autonom, ci numai unul etimologic, fiind, în conformitate cu dicționarul limbii române, o stare de ebrietate rezultată în urma consumului de alcool. În plus, Codul penal face trimitere în art. 49 la starea de beție, care, atunci când este involuntară și completă, reprezintă o cauză ce înlătură caracterul penal al faptei, iar atunci când este voluntară poate constitui, după caz, o circumstanță atenuantă ori agravantă. Prin urmare, jurisprudența și doctrina au asanat aceste aspecte referitoare la stabilirea stării de beție voluntare și complete, fie că este ocazională, fie că este premeditată. Astfel, prin stare de beție se înțelege o stare de amețeală, de întunecare a conștiinței provocată de consumul de băuturi alcoolice, o tulburare psihofiziologică și psihosenzorială caracterizată prin dezorientare, confuzie, alterarea judecății, a memoriei, tulburări neuromusculare referitoare în special la echilibru și coordonare. Starea de ebrietate și starea de îmbibație alcoolică ce depășește limita legală nu se suprapun întotdeauna. Diagnosticul stării de ebrietate nu se bazează numai pe analize de laborator referitoare la îmbibația alcoolică în aerul expirat ori în sânge, ci pe modul evident de comportare, atitudine, orientare în timp și spațiu, facultatea de a descrie, de a calcula, pe mers, siguranța gesturilor mâinilor, miros, starea pupilelor etc., pentru că starea de ebrietate produsă de consumul de alcool este diferită din punctul de vedere al concentrației de la persoană la persoană, în funcție de metabolismul fiecăreia, și se stabilește prin orice mijloc de probă. Prin urmare, înțelesul sintagmei stare de ebrietate este suficient de inteligibil și de accesibil oricărui cetățean, sens în care nu poate fi primită critica autorului excepției. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 178 alin. 3 și art. 184 alin. 4^1 din Codul penal, excepție ridicată de Dan Gheorghe-Marian în Dosarul nr. 1.782/338/2010 al Judecătoriei Zărnești. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 11 octombrie 2011. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru __________