DECIZIE nr. 917/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Teodor Mărginean în Dosarul nr. 4.433/117/2009 al Tribunalului Cluj - Secția civilă, ce face obiectul Dosarului nr. 4.351D/2010 al Curții Constituționale. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Președintele dispune a se face apelul și în dosarele nr. 4.528D/2010, nr. 4.644D/2010, nr. 4.645D/2010, nr. 4.646D/2010, nr. 4.647D/2010 și nr. 4.670D/2010 având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I și II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010, excepție ridicată de Leodora Barcaci, de Pavel Stanciu, de Stanimir Radoslavevici, Stancu Radoslavevici și Jiva Radoslavevici, de Valeria Vioara Ivașcu, de Nicoleta Dorina Străin și Gheorghe Valer Lațcu și, respectiv, Elena Gherghel, în dosarele nr. 1.626/30/2010, nr. 4.114/115/2009, nr. 4.108/115/2009, nr. 4.086/115/2009, nr. 4.110/115/2009 și, respectiv, nr. 17.577/55/2009 ale Tribunalului Timiș - Secția civilă, Tribunalului Caraș-Severin - Secția civilă și, respectiv, Curții de Apel Timișoara - Secția civilă. De asemenea, președintele dispune a se face apelul în Dosarul nr. 4.529D/2010 și în dosarele nr. 4.637D/2010 și nr. 4.638D/2010, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 și, respectiv, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2010, excepție ridicată de Eta Boncuț, Velica Șuca, Anastasie Tumba și Avram Tumba, de Clari Duma și Dana Gabriela Itul și, respectiv, de Caius-Sorin-Octavian-Alfons Serviciu în dosarele nr. 3.157/30/2010, nr. 3.182/97/2009 și, respectiv, nr. 3.207/97/2009 ale Tribunalului Timiș - Secția civilă și, respectiv, Tribunalului Hunedoara - Secția civilă. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor nr. 4.528D/2010, nr. 4.529D/2010, nr. 4.637D/2010, nr. 4.638D/2010, nr. 4.644D/2010, nr. 4.645D/2010, nr. 4.646D/2010, nr. 4.647D/2010 și nr. 4.670D/2010 la Dosarul nr. 4.351D/2010. Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 4.528D/2010, nr. 4.529D/2010, nr. 4.637D/2010, nr. 4.638D/2010, nr. 4.644D/2010, nr. 4.645D/2010, nr. 4.646D/2010, nr. 4.647D/2010 și nr. 4.670D/2010 la Dosarul nr. 4.351D/2010, care este primul înregistrat. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca devenită inadmisibilă, invocând în acest sens Decizia Curții Constituționale nr. 1.354 din 20 octombrie 2010. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele: Prin încheierile din 5 octombrie 2010 și 13 octombrie 2010, pronunțate în dosarele nr. 4.433/117/2009, nr. 3.182/97/2009 și nr. 3.207/97/2009, Tribunalul Cluj - Secția civilă și Tribunalul Hunedoara - Secția civilă au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Teodor Mărginean, de Clari Duma și Dana Gabriela Itul și de Caius-Sorin-Octavian-Alfons Serviciu în cauze având ca obiect acordarea unor despăgubiri potrivit prevederilor Legii nr. 221/2009. Prin Încheierea din 20 octombrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 3.157/30/2010, Tribunalul Timiș - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010, excepție ridicată de Eta Boncuț, Velica Șuca, Anastasie Tumba și Avram Tumba într-o cauză având ca obiect acordarea unor despăgubiri potrivit prevederilor Legii nr. 221/2009. Prin încheierile din 13 octombrie 2010 și 20 octombrie 2010, pronunțate în dosarele nr. 1.626/30/2010, nr. 4.114/115/2009, nr. 4.108/115/2009, nr. 4.086/115/2009, nr. 4.110/115/2009 și nr. 17.577/55/2009, Tribunalul Timiș - Secția civilă, Tribunalul Caraș-Severin - Secția civilă și Curtea de Apel Timișoara - Secția civilă au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I și II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010, excepție ridicată de Leodora Barcaci, de Stanciu Pavel, de Stanimir Radoslavevici, Stancu Radoslavevici și Jiva Radoslavevici, de Valeria Vioara Ivașcu, de Nicoleta Dorina Străin și Gheorghe Valer Lațcu și de Elena Gherghel în cauze având ca obiect acordarea unor despăgubiri potrivit prevederilor Legii nr. 221/2009. În motivarea excepției de neconstituționalitate, cu privire la pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, autorii susțin că textele de lege criticate contravin principiului neretroactivității legii și arată că acestea nu pot fi aplicate persoanelor care au introdus cereri de chemare în judecată având ca obiect acordarea de despăgubiri potrivit Legii nr. 221/2009 înaintea datei intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2010, întrucât acestora le este aplicabilă forma legii ce era în vigoare la data introducerii acțiunilor, când nu se putea vorbi de o plafonare a valorii despăgubirilor, și nu forma legii modificate prin ordonanța anterior referită. În ceea ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 16 din Constituție, se arată că textele criticate creează discriminare între persoanele care au obținut hotărâri judecătorești irevocabile având ca obiect acordarea de despăgubiri potrivit prevederilor Legii nr. 221/2009 înainte de intrarea în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2010, persoanele ale căror litigii având același obiect erau în curs de soluționare la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe și persoanele care vor introduce în viitor astfel de cereri. De asemenea, se susține că persoanele îndreptățite să primească despăgubiri conform prevederilor Legii nr. 221/2009 sunt discriminate în raport cu cele care solicită despăgubiri pentru repararea unor prejudicii potrivit dreptului comun și că, de altfel, un alt aspect esențial al principiului egalității în drepturi este repararea integrală a prejudiciului material sau moral suferit de fiecare persoană. Referitor la pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 21 alin. (2) și art. 124 alin. (3) din Constituție, autorii susțin că dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2010 stabilesc plafoane valorice aplicabile inclusiv litigiilor aflate în curs de soluționare, îngrădind dreptul de apreciere al instanțelor judecătorești învestite cu soluționarea acestor litigii. În ceea ce privește critica referitoare la încălcarea prevederilor art. 52 din Constituție, se arată că plafonarea sumelor ce pot fi atribuite ca despăgubiri, conform prevederilor Legii nr. 221/2009, încalcă principiul reparării integrale a prejudiciului. Cu privire la pretinsa încălcare a prevederilor art. 53 din Constituție, autorii arată că prin dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2010 este restrâns în mod nejustificat exercițiul dreptului de a obține repararea integrală a prejudiciului suferit ca urmare a condamnărilor cu caracter politic sau a măsurilor administrative asimilate acestora. Referitor la încălcarea dispozițiilor art. 115 din Constituție, se susține că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 a fost adoptată cu încălcarea prevederilor constituționale potrivit cărora Parlamentul nu poate adopta legi speciale de abilitare a Guvernului de a emite ordonanțe în domenii ce fac obiectul legilor organice. Se susține totodată că limitarea, potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2010, a sumelor ce pot fi acordate ca despăgubiri conform dispozițiilor Legii nr. 221/2009 este de natură a împiedica repararea efectivă a prejudiciului suferit, principiu statuat la art. 8 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, care se impune cu caracter de obligativitate statului român, făcând parte din dreptul intern, potrivit prevederilor art. 11 alin. (2) din Constituție. Tribunalul Cluj - Secția civilă, în Dosarul nr. 4.351D/2010, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât persoanele în favoarea cărora au fost pronunțate hotărâri definitive în temeiul Legii nr. 221/2009 "nu constituie o majoritate care să genereze starea de discriminare, fiind soluționat un număr restrâns de asemenea dosare în mod definitiv până la data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2010 ", iar, conform practicii Curții Europene a Drepturilor Omului, este atribuția statului de a stabili modul de despăgubire a acestor persoane, ceea ce implică și dreptul de a stabili limite în acest sens. Tribunalul Timiș - Secția civilă, în dosarele nr. 4.528D/2010 și nr. 4.529D/2010, apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată și arată că textele legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 16. Astfel, se apreciază că dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2010 creează situații discriminatorii și inechitabile între persoanele în privința cărora au fost pronunțate hotărâri judecătorești definitive având ca obiect acordarea unor despăgubiri potrivit prevederilor Legii nr. 221/2009 înaintea datei intrării în vigoare a acestei ordonanțe și persoanele ale căror cereri având același obiect erau în curs de soluționare la această dată și cărora le vor fi acordate despăgubiri potrivit plafoanelor legale criticate, inechitate ce nu poate fi justificată, în opinia instanței, de vreun interes public. Se arată totodată că plafonarea sumelor ce pot fi acordate ca prejudiciu moral contravine însăși naturii acestui prejudiciu, care nu poate fi cuantificat potrivit unor criterii prestabilite, ci în funcție de particularitățile fiecărui caz. Referitor la pretinsa contradicție dintre prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2010 și dispozițiile constituționale ale art. 15 și 21, instanța apreciază că acestea nu sunt incidente în cauzele deduse judecății. Tribunalul Hunedoara - Secția civilă, în dosarele nr. 4.637D/2010 și nr. 4.638D/2010, apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este întemeiată, în ceea ce privește modificarea prin art. I pct. 1 și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 a art. 5 din Legea nr. 221/2009, și arată că plafonarea sumelor ce pot fi acordate ca despăgubiri conform prevederilor Legii nr. 221/2009 "ar putea avea drept consecință încălcarea principiul protecției încrederii cetățeanului în stat, iar instituția daunelor morale [

] ar putea deveni o simplă ficțiune juridică". De asemenea, instanța arată că textele criticate creează discriminare între diferitele categorii de victime ale condamnărilor cu caracter politic și ale măsurilor administrative asimilate acestora, fiind excluse de la vocația de a primi despăgubiri clasele ascendenților și colateralilor privilegiați ai victimelor directe ale regimului comunist. Tribunalul Caraș-Severin - Secția civilă, în dosarele nr. 4.644D/2010, nr. 4.645D/2010, nr. 4.646D/2010 și nr. 4.647D/2010, apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată de reclamant este întemeiată, textele criticate încălcând prevederile art. 15 și 16 din Constituție. Referitor la încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 15 alin. (2), se afirmă că textele criticate se aplică și litigiilor în privința cărora au fost pronunțate hotărâri judecătorești în primă instanță, care, chiar nedefinitive fiind, pot fi legale și temeinice în raport cu legislația în vigoare la data pronunțării lor, fapt ce contravine principiului neretroactivității legii. Cu privire la încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) se susține că dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2010 creează discriminare între persoane aflate în situații identice, care beneficiază de tratament diferit în privința acordării despăgubirilor solicitate conform Legii nr. 221/2009. Curtea de Apel Timișoara - Secția civilă, în Dosarul nr. 4.644D/2010, apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată și arată că prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2010 încalcă dispozițiile art. 4 alin. (2) și art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât, prin plafonarea cuantumului despăgubirilor, acestea creează o discriminare între persoanele care solicită despăgubiri potrivit prevederilor Legii nr. 221/2009 și persoanele care solicită despăgubiri pentru erori judiciare potrivit dreptului comun. Se susține, de asemenea, că dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2010 contravin normelor constituționale ale art. 124 alin. (3), deoarece limitează despăgubirile morale ce pot fi acordate de către instanțe, și ale art. 15 alin. (2), întrucât impun aplicarea noilor reglementări unor acțiuni ce fuseseră soluționate în primă instanță ulterior intrării în vigoare a acestora. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierilor de sesizare, în dosarele nr. 4.351D/2010, nr. 4.637D/2010 și nr. 4.638D/2010, dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 1 iulie 2010, în Dosarul nr. 4.529D/2010, dispozițiile art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010, iar în dosarele nr. 4.528D/2010, nr. 4.644D/2010, nr. 4.645D/2010, nr. 4.646D/2010, nr. 4.647D/2010 și nr. 4.670D/2010, dispozițiile art. I și II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010. Din analiza dosarelor, Curtea observă că, în realitate, autorii excepției critică dispozițiile art. I pct. 1 și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010, asupra cărora instanța de contencios constituțional urmează să se pronunțe prin prezenta decizie. Potrivit acestora: " Art. I. - Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009, se modifică și se completează după cum urmează: 1. La articolul 5 alineatul (1), litera a) se modifică și va avea următorul cuprins: <<a) acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de până la: 1. 10.000 de euro pentru persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic; 2. 5.000 de euro pentru soțul/soția și descendenții de gradul I; 3. 2.500 de euro pentru descendenții de gradul al II-lea;>>."; " Art. II. - Dispozițiile Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, astfel cum au fost modificate și completate prin prezenta ordonanță de urgență, se aplică proceselor și cererilor pentru a căror soluționare nu a fost pronunțată o hotărâre judecătorească definitivă până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență." În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate se susține că textele criticate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 11 alin. (2) referitor la dreptul internațional și dreptul intern, ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 cu privire la accesul liber la justiție, ale art. 52 - Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, ale art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, ale art. 115 alin. (6) cu privire la emiterea ordonanțelor de urgență, ale art. 124 privind înfăptuirea justiției, precum și prevederile art. 8 din Declarația Universală a Drepturilor Omului referitoare la repararea prejudiciilor suferite ca urmare a încălcării drepturilor fundamentale. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele: Ulterior sesizării sale prin încheierile din 5 octombrie 2010, 13 octombrie 2010 și 20 octombrie 2010, prin Decizia nr. 1.354 din 20 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010, Curtea a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 1 și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010, constatând că acestea sunt neconstituționale. Potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, "nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale". Prin urmare, reținând că acest caz de inadmisibilitate a excepției de neconstituționalitate a intervenit între momentul sesizării Curții Constituționale și momentul pronunțării instanței de contencios constituțional asupra excepției de neconstituționalitate, aceasta urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 1 și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Teodor Mărginean în Dosarul nr. 4.433/117/2009 al Tribunalului Cluj - Secția civilă, de Leodora Barcaci și de Eta Boncuț, Velica Șuca, Anastasie Tumba și Avram Tumba în dosarele nr. 1.626/30/2010 și nr. 3.157/30/2010 ale Tribunalului Timiș - Secția civilă, de Clari Duma și Dana Gabriela Itul și de Caius-Sorin-Octavian-Alfons Serviciu în dosarele nr. 3.182/97/2009 și nr. 3.207/97/2009 ale Tribunalului Hunedoara - Secția civilă, de Pavel Stanciu, de Stanimir Radoslavevici, Stancu Radoslavevici și Jiva Radoslavevici, de Valeria Vioara Ivașcu, de Nicoleta Dorina Străin și Gheorghe Valer Lațcu în dosarele nr. 4.114/115/2009, nr. 4.108/115/2009, nr. 4.086/115/2009 și nr. 4.110/115/2009 ale Tribunalului Caraș-Severin - Secția civilă și de Elena Gherghel în Dosarul nr. 17.577/55/2009 al Curții de Apel Timișoara - Secția civilă. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 5 iulie 2011. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent, Cristina Teodora Pop