DECIZIE nr. 996/2011

Augustin Zegrean - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ionița Cochințu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 399 și următoarele, art. 403, 428 și 523 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Victor Pomponiu în Dosarul nr. 5.819/303/2010 al Judecătoriei Sectorului 6 București. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Magistratul-asistent face referatul cauzei și arată că la dosar s-a depus o cerere prin care autorul excepției de neconstituționalitate solicită amânarea judecării cauzei, motivată de imposibilitatea sa de prezentare, deoarece este plecat din țară, nefăcând dovada în acest sens. Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii formulate. Curtea, deliberând, în temeiul art. 156 alin. (1) din Codul de procedură civilă, respinge cererea de amânare. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, întrucât autorul acesteia solicită modificarea și completarea legii, fapt ce excedează competenței Curții Constituționale. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 28 mai 2010, pronunțată în Dosarul nr. 5.819/303/2010, Judecătoria Sectorului 6 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 399 și următoarele, art. 403, 428 și 523 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Victor Pomponiu, într-o cauză civilă având ca obiect o contestație la executare - suspendare executare silită. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile criticate nu conțin norme care să prevadă criteriile ce stau la baza stabilirii cuantumului cauțiunii, iar prin lăsarea la aprecierea instanței a acestor criterii se creează o stare de inegalitate, cuantumul acestei cauțiuni fiind lăsat la arbitrariul instanței. De asemenea, consideră că s-ar impune ca suspendarea executării silite să opereze de drept. Judecătoria Sectorului 6 București nu s-a pronunțat asupra temeiniciei excepției de neconstituționalitate, contrar dispozițiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, apreciind că astfel s-ar antepronunța asupra fondului cauzei și ar deveni incidente dispozițiile art. 27 pct. 7 din Codul de procedură civilă. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului pentru a-și exprima punctul de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile criticate sunt constituționale. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 399 și următoarele din Codul de procedură civilă, care privesc contestația la executare, art. 403 privind suspendarea executării silite, art. 428 privind încetarea sau suspendarea urmăririi și art. 523 care privesc desființarea măsurilor asigurătorii sau de executare silită. Autorul excepției de neconstituționalitate consideră că textele criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (4) privind principiul separației și echilibrului puterilor, art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, art. 21 alin. (1) și (2) privind liberul acces la justiție, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 124 alin. (2) care prevăd că la "Justiția este unică, imparțială și egală pentru toți", art. 127 privind caracterul public al dezbaterilor și art. 135 privind economia, precum și dispozițiilor art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil, art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv, art. 17 privind interzicerea abuzului de drept și art. 18 referitor la limitarea folosirii restrângerii drepturilor din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că din motivarea autorului excepției de neconstituționalitate reiese că acesta este nemulțumit de faptul că prevederile legale criticate nu conțin norme care să prevadă criteriile ce stau la baza stabilirii cuantumului cauțiunii, precum și opțiunea ca suspendarea executării silite să opereze de drept și, prin urmare, are în vedere omisiunea textului de lege criticat, or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului de constituționalitate. Pe de altă parte, Curtea observă că autorul excepției nici nu motivează în ce fel dispozițiile criticate aduc atingere prevederilor din Constituție și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, invocate în susținerea excepției de neconstituționalitate, precum și faptul că unele dispoziții constituționale nici nu au incidență în cauză (art. 135 din Constituție), or simpla enumerare a textelor constituționale nu satisface exigențele art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, potrivit cărora "Sesizările trebuie făcute în formă scrisă și motivate". Distinct de acestea, Curtea constată că dispozițiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate prin raportare la prevederile art. 16 și 21 din Constituție prin prisma unor critici similare. Prin Decizia nr. 949 din 30 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 821 din 3 decembrie 2007, respingând excepția, Curtea a statuat că plata cauțiunii nu constituie o condiție de admisibilitate a contestației la executare, ci exclusiv pentru a putea solicita suspendarea provizorie a executării silite. Instituirea acestei obligații nu poate fi calificată ca o modalitate de a împiedica accesul liber la justiție prevăzut de art. 21 alin. (1) și (2) din Constituție. În ceea ce privește încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, Curtea a constatat că, în măsura în care reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflați în situația prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este întemeiată. Cele statuate prin decizia menționată își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi, care să justifice schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale în materie. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 399 și următoarele, art. 403, 428 și 523 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Victor Pomponiu în Dosarul nr. 5.819/303/2010 al Judecătoriei Sectorului 6 București. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 14 iulie 2011. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent, Ionița Cochințu __________