DECIZIE nr. 336/2025

Marian Enache - președinte

Mihaela Ciochină - judecător

Cristian Deliorga - judecător

Dimitrie-Bogdan Licu - judecător

Laura-Iuliana Scântei - judecător

Gheorghe Stan - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Elena-Simina Tănăsescu - judecător

Varga Attila - judecător

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruța Dărângă.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, precum și ale art. I alin. (1) și (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, excepție ridicată de Uniunea Sindicatelor Libere din Învățământul Preuniversitar Iași, în numele și pentru membrii de sindicat Mariana Vieru, Ecaterina Ignat, Eugenia Oana Epure și Aurel Dan Ioniță în Dosarul nr. 1.042/99/2021 al Tribunalului Iași - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.471D/2022.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent învederează Curții că autorii excepției au transmis la dosar note scrise prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.

4. Președintele Curții dispune să se facă apelul și în dosarele Curții Constituționale nr. 2.973D/2022 și nr. 851D/2023, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. I alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, excepții ridicate de Sindicatul Polițiștilor Europeni Europol Iași, în numele și pentru membrii de sindicat Bogdan Petru Condrea și Emanuela Enache (Dosarul nr. 2.973D/2022) și Constantin Ciprian Olaru (Dosarul nr. 851D/2023).

5. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

6. Având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate, președintele Curții pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura procesuală propusă. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.973D/2022 și nr. 851D/2023 la Dosarul nr. 2.471D/2022, care a fost primul înregistrat.

7. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, în acord cu jurisprudența în materie a Curții Constituționale, prin care, sub aspectul criticilor de neconstituționalitate extrinsecă, a statuat, în esență, că cele două acte normative criticate respectă exigențele impuse de Constituție în privința reglementării pe calea ordonanței de urgență. Cât privește criticile de neconstituționalitate intrinsecă se arată că prin aceeași jurisprudență Curtea a arătat, de principiu, că măsurile de reducere a cheltuielilor publice se includ în politica fiscală a statului în materie de salarizare, asupra căreia legiuitorul este suveran să intervină, atât timp cât nu afectează drepturi și libertăți fundamentale, aspect infirmat însă prin deciziile în materie ale instanței de contencios constituțional.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

8. Prin Încheierea din 11 octombrie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 1.042/99/2021, Tribunalul Iași - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, precum și ale art. I alin. (1) și (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative. Excepția a fost ridicată de Uniunea Sindicatelor Libere din Învățământul Preuniversitar Iași (USLIP Iași), în numele și pentru membrii de sindicat Mariana Vieru, Ecaterina Ignat, Eugenia Oana Epure și Aurel Dan Ioniță, în litigii de muncă privind obligarea angajatorului la plata plății unor drepturi salariale restante (Dosarul Curții Constituționale nr. 2.471D/2022).

9. Prin Încheierea din 15 decembrie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 2.880/99/2022, și, respectiv, prin Încheierea din 11 octombrie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 2.682/99/2022, Tribunalul Iași - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021. Excepția a fost ridicată de Sindicatul Polițiștilor Europeni Europol Iași, în numele și pentru membrii de sindicat Bogdan Petru Condrea și Emanuela Enache și, respectiv, Constantin Ciprian Olaru, în litigii de muncă privind obligarea angajatorului la plata unor drepturi salariale restante (dosarele Curții Constituționale nr. 2.973D/2022 și nr. 851D/2023).

10. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia arată că instanța le-a pus în vedere aplicabilitatea Deciziei nr. 27 din 26 octombrie 2020, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a statuat, în esență, că acordarea sporului pentru condiții de muncă vătămătoare/periculoase, astfel cum este acesta reglementat de Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, se poate realiza doar la momentul în care salariile de bază ale angajaților în cauză vor ajunge la nivelul salariilor de bază din anul 2022 prevăzut de Legea-cadru nr. 153/2017.

11. Dispozițiile legale criticate - și anume art. I alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020 și art. I alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 - au împiedicat însă succesiv, în anul 2021 și în anul 2022, creșterea salarială etapizată stabilită de art. 38 alin. (4) și alin. (4^1) lit. c) din Legea-cadru nr. 153/2017, astfel că salariile angajaților nu au putut atinge nivelul preconizat de aceste din urmă norme legale, angajații fiind prejudiciați în două moduri: mai întâi pentru că nu beneficiază de majorările corespunzătoare salariilor de bază, așa încât să atingă nivelul salariilor de bază din anul 2022, și apoi pentru că nu beneficiază nici de acordarea sporului de condiții de muncă vătămătoare/periculoase.

12. Chiar dacă art. I alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 stabilește o excepție în favoarea personalului didactic de predare, a personalului didactic auxiliar, a personalului didactic de conducere și a personalului de îndrumare și control din învățământ, cu aplicabilitate începând cu data de 1 ianuarie 2022, se arată că creșterea salarială astfel reglementată, cu 1/4 din diferența dintre salariul de bază prevăzut de Legea-cadru nr. 153/2017, pentru anul 2022 și salariul din luna decembrie 2021, nu este suficientă pentru ca nivelul salariului de bază să ajungă la cel reglementat de lege pentru anul 2022.

13. Autorii excepției fac o paralelă între Legea-cadru nr. 153/2017 și Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, ambele legi stabilind creșteri salariale amânate succesiv prin ordonanțe de urgență ale Guvernului. Însă, prin deciziile nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008, nr. 984 din 30 iunie 2009 și nr. 989 din 30 iunie 2009, Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea acestor ordonanțe de prorogare ( ordonanțele de urgență a Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 15/2008), în raport cu dispozițiile art. 1 alin. (4) și (5), art. 41, art. 47 alin. (1), art. 61 alin. (1) și art. 115 alin. (4) și (6) din Constituție, pentru argumente pe care autorii excepției le consideră aplicabile și cu privire la dispozițiile legale criticate în prezenta cauză.

14. Se mai susține că dispozițiile art. I alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 contravin prevederilor art. 1 alin. (3) și (5) și ale art. 16 alin. (1) din Constituție, fiind lipsite de claritate, precizie și previzibilitate. Aceste dispoziții nu se încadrează în niciunul dintre evenimentele legislative ce pot interveni asupra unei norme juridice, enumerate de art. 58 alin. (1) și de art. 66 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, în sensul că nu pot fi calificate ca suspendare, abrogare sau amânare a art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017, ceea ce evidențiază o dată în plus incompatibilitatea acestora cu principiul securității juridice și al obligativității respectării Constituției, a supremației sale și a legilor.

15. Tribunalul Iași - Secția I civilă apreciază, în Dosarul nr. 2.471D/2022, că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, textele de lege criticate fiind contrare art. 1 alin. (4) și (5) și art. 61 alin. (1), în sensul în care Guvernul a încălcat principiul separației puterilor în stat și al supremației legilor deoarece a dispus cu privire la neaplicarea unei legi adoptate de Parlament, în condițiile în care asupra acesteia se poate interveni doar printr-un act normativ având cel puțin aceeași forță juridică. Instanța de judecată consideră că prevederile criticate afectează și drepturi fundamentale cuprinse la art. 41 alin. (2) și art. 47 alin. (1) din Constituție, respectiv dreptul salariaților la măsuri de protecție socială a muncii și obligația statului de a lua măsuri de natură să asigure cetățenilor un nivel de trai decent.

16. Tribunalul Iași - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază, în dosarele nr. 2.973D/2022 și nr. 851D/2023, că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

17. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

18. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

19. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

20. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. I alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1332 din 31 decembrie 2020, precum și ale art. I alin. (1) și (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1202 din 18 decembrie 2021. De asemenea, întrucât în cauză sunt formulate și critici de neconstituționalitate extrinsecă, referitoare la neconstituționalitatea procedurii de adoptare a celor două ordonanțe de urgență ale Guvernului, rezultă că obiect al excepției îl constituie și cele două acte normative, criticate în integralitatea lor. Textele de lege criticate punctual au următorul conținut normativ: – Art. I alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020: „(1) Prin derogare de la prevederile art. 38 alin. (4) și (4^1) lit. c) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, în anul 2021, începând cu data de 1 ianuarie, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor de funcție/salariilor de funcție/indemnizațiilor de încadrare lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2020 în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții.“;

– Art. I alin. (1) și (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021:

(1) Prin derogare de la prevederile art. 38 alin. (4) și (4^1) lit. c) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, în anul 2022, începând cu data de 1 ianuarie, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor de funcție/salariilor de funcție/indemnizațiilor de încadrare lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2021 în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

(4) Prin excepție de la prevederile alin. (1), pentru personalul didactic de predare, personalul didactic auxiliar, personalul didactic de conducere și personalul de îndrumare și control din învățământ, începând cu data de 1 ianuarie 2022 salariile de bază se majorează cu 1/4 din diferența dintre salariul de bază prevăzut de Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare, pentru anul 2022 și cele din luna decembrie 2021.

21. Actele normative și dispozițiile legale criticate au avut aplicabilitate limitată în timp, respectiv Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020 doar pentru anul 2021, iar Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 doar pentru anul 2022, însă, în considerarea Deciziei Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, instanța de contencios constituțional se va pronunța asupra constituționalității acestora în redactarea care continuă, și după ieșirea lor din vigoare, să producă efecte juridice în cauzele în care excepțiile au fost invocate.

22. Textele constituționale invocate în motivarea excepției de neconstituționalitate sunt cele ale art. 1 alin. (3), (4) și (5) referitoare la principiul securității juridice, al separației puterilor în stat și al legalității, ale art. 16 alin. (1) referitor la principiul nediscriminării și egalitatea în drepturi, ale art. 41 - Munca și protecția socială a muncii, ale art. 47 alin. (1) referitor la dreptul la un nivelul de trai decent, ale art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a țării și ale art. 115 alin. (4) și (6) referitoare la condițiile în care Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență.

23. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională reține că autorii acesteia invocă precedentul constituțional reprezentat de deciziile nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 804 din 2 decembrie 2008, nr. 984 din 30 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 542 din 4 august 2009, și nr. 989 din 30 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 531 din 31 iulie 2009, susținând că prin aceste decizii a fost constatată neconstituționalitatea unor ordonanțe de urgență ale Guvernului prin care erau prorogate măsuri de creșteri salariale prevăzute de legiuitor pentru personalul din învățământ, măsuri similare celor vizate de ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 226/2020 și nr. 130/2021, criticate în prezenta cauză.

24. Cu privire la aceste critici, Curtea reține că prin Decizia nr. 1221 din 12 noiembrie 2008, precitată, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate ridicată direct de Avocatul Poporului și a constatat că dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 136/2008 privind stabilirea unor măsuri pentru salarizarea personalului din învățământ în anul 2008 sunt neconstituționale. Ordonanța de urgență menționată modifica unele prevederi ale Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, reducând majorările salariale stabilite de Parlament. Curtea, prin această decizie, a statuat că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ, adoptată de Parlament, încalcă art. 1 alin. (4), art. 61 alin. (1) și art. 115 alin. (4) din Legea fundamentală. Totodată, a statuat că o asemenea măsură este contrară dispozițiilor art. 115 alin. (6) coroborate cu cele ale art. 41 și ale art. 47 alin. (1) din Constituție și, în consecință, a constatat și încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5), potrivit cărora, „În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie“.

25. Prin deciziile nr. 984 și nr. 989 din 30 iunie 2009, precitate, Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art. I pct. 2 și 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 151/2008 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, precum și neconstituționalitatea prevederilor art. 2 și art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar. Întrucât prin textele criticate din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 151/2008 și din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2009 erau, practic, reglementate măsuri de aceeași natură precum cele stabilite prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 136/2008, de reducere a creșterilor salariale stabilite prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2008 și aprobate cu modificări de legiuitor prin Legea nr. 221/2008, Curtea a aplicat, mutatis mutandis, raționamentul ce a fundamentat soluția de admitere pronunțată prin Decizia nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008.

26. Curtea reține, însă, că același raționament nu poate fi aplicabil și în prezenta cauză, nefiind întrunite aceleași condițiipremisă specifice actelor normative sancționate prin deciziile de admitere mai sus menționate, chiar dacă prin toate aceste acte normative mai sus menționate Guvernul a intervenit cu măsuri restrictive față de politicile de creșteri salariale stabilite anterior prin lege.

27. Astfel, prin ordonanțele de urgență ale Guvernului a căror neconstituționalitate a fost constatată prin deciziile nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008, nr. 984 din 30 iunie 2009 și nr. 989 din 30 iunie 2009, Guvernul, în același an în care a adoptat Ordonanța Guvernului nr. 15/2008 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2008), prin care a stabilit anumite creșteri salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, și la foarte scurt timp după ce aceste măsuri au fost asumate de Parlament prin adoptarea legii de aprobare - Legea nr. 221/2008 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 730 din 28 octombrie 2008), a adoptat succesiv mai întâi Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 136/2008 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 739 din 31 octombrie 2008), apoi Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 151/2008 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 759 din 11 noiembrie 2008) și apoi Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2009 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 30 ianuarie 2009), prin care a contracarat măsurile de creștere salariale abia aprobate atât de Guvernul însuși, cât și, ulterior, de Parlament. În aceste condiții, Curtea Constituțională a constatat încălcarea art. 61 alin. (1) și a art. 115 alin. (4) din Constituție deoarece adoptarea de către Guvern a acestor ordonanțe de urgență nu a fost motivată de necesitatea reglementării într-un domeniu în care legiuitorul primar nu a intervenit, ci, dimpotrivă, de contracararea unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ, adoptată de Parlament.

28. Or, contextul socioeconomic în care au fost adoptate cele două acte normative criticate în prezenta cauză, respectiv Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020 și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021, este diferit de cel în care au fost adoptate ordonanțele de urgență sancționate de Curtea Constituțională prin deciziile de admitere invocate de autorii excepției. Curtea a examinat în jurisprudența sa critici de neconstituționalitate privind nerespectarea prevederilor art. 115 alin. (4) din Constituție, respingându-le ca neîntemeiate (de exemplu, prin Decizia nr. 388 din 17 septembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1247 din 11 decembrie 2024, Decizia nr. 515 din 17 octombrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 10 februarie 2025, Decizia nr. 531 din 22 octombrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 134 din 14 februarie 2025, sau Decizia nr. 631 din 7 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 28 martie 2025).

29. Curtea a reținut, în esență, că cele două acte normative criticate - Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020 și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 - conțin soluții juridice de principiu asemănătoare, întrucât ambele prevăd măsuri de prorogare a unor creșteri salariale, prorogare stabilită anual de Guvern prin acte normative proprii succesive, astfel: pentru anul 2021 prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020 și, respectiv, pentru anul 2022 prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021.

30. Prin Decizia nr. 388 din 17 septembrie 2024, precitată, paragraful 31, Curtea a examinat nota de fundamentare ce însoțește Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020 și a observat că acest act normativ instituie unele măsuri fiscalbugetare, adoptate în contextul răspândirii coronavirusului SARS-CoV-2 și al pandemiei de COVID-19, măsuri care urmăresc, în esență, reducerea unor cheltuieli publice, pe de o parte, și, pe de altă parte, utilizarea unor resurse financiare în scopuri impuse în mod special de acest context pandemic globalizat. Curtea a reținut că ordonanța de urgență anterior menționată a fost adoptată într-o situație extraordinară, a cărei reglementare nu putea fi amânată fără riscul producerii unor consecințe deosebit de grave și insurmontabile la nivelul întregii societăți, cerințele impuse de art. 115 alin. (4) din Constituție fiind astfel respectate.

31. În ceea ce privește faptul că măsurile restrictive stabilite pentru anul 2021 prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020 au fost prelungite, sub aspect temporal, și pentru anul 2022, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021, Curtea a reținut, din analiza notei de fundamentare ce însoțește acest din urmă act normativ, că limitarea creșterii cheltuielilor bugetare permanente (cu salarizarea personalului plătit din fonduri publice) a fost absolut necesară, alături de alte măsuri, pentru evitarea vulnerabilizării și producerii unor consecințe negative asupra bugetului de stat aferent anului 2022, cum ar fi un deficit al bugetului general consolidat de 6,2% din produsul intern brut, reducerea veniturilor bugetare în anul 2022 cu 0,5% din produsul intern brut sau fonduri insuficiente în bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, în contextul menținerii crizei sanitare determinate de situația epidemiologică din România generată de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2. Curtea a considerat că împrejurările expuse au caracter obiectiv, cuantificabil și se constituie în situații extraordinare, care au impus urgent măsuri cu caracter excepțional, temporar și derogatoriu de la legea generală a salarizării, astfel că nu s-a putut reține susținerea potrivit căreia motivele invocate la adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 130/2021 nu sunt justificate (Decizia nr. 631 din 7 noiembrie 2024, precitată, paragraful 36).

32. În considerarea acestor argumente, Curtea a respins și criticile de neconstituționalitate referitoare la încălcarea principiului separației puterilor în stat, a principiului loialității constituționale, a principiului securității juridice și a celui al calității legii, consacrate de art. 1 alin. (4) și (5) din Constituție, situație ce ar fi fost creată, potrivit criticilor formulate, prin faptul că Guvernul a emis o reglementare derogatorie de la regulile stabilite printr-o lege adoptată de Parlament. Cu privire la acest aspect, Curtea a reținut că scopul urmărit de legiuitor la adoptarea Legii-cadru nr. 153/2017 a fost acela de eliminare a disfuncționalităților existente în sistemul public de salarizare, prin stabilirea unor reguli de creștere etapizată a salariilor și impunerea unui nivel maxim al salariului prin lege pentru toate categoriile de personal plătit din fonduri publice. Curtea a arătat că, în virtutea principiilor statului de drept și a principiului securității juridice, Legea-cadru nr. 153/2017 reprezintă sursa așteptărilor legitime în materie de salarizare pentru personalul plătit din fondurile publice, însă nu se pot nega dreptul, și, totodată, obligația constituțională ale legiuitorului delegat - Guvernul - de a interveni în politica salarială a statului pe fondul apariției unor situații imprevizibile și insurmontabile, care riscă să declanșeze efecte negative de amploare în societate. Astfel, a fost necesar ca măsurile preconizate de legiuitor în anul 2017 și transpuse în Legea-cadru nr. 153/2017 să fie modificate printr-o ordonanță de urgență emisă de Guvern la sfârșitul anului 2020, pe fondul unei situații de o gravitate fără precedent, cum a fost pandemia de COVID-19, context în care întreaga politică bugetară a trebuit să se adapteze pentru a răspunde unor noi imperative publice impuse, în primul rând, de protecția sănătății publice și stabilitatea economiei naționale. Prin urmare, nu se poate susține în mod întemeiat că demersul Guvernului de a reglementa pe calea ordonanței de urgență, în împrejurările expuse prin notele de fundamentare ce însoțesc cele două acte normative criticate, ar echivala cu o încălcare a principiului separației puterilor în stat, a principiului loialității constituționale sau a celui al securității juridice (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 388 din 17 septembrie 2024, precitată, paragrafele 29 și 30).

33. Așadar, contextul sociopolitic în care au fost adoptate, pe de o parte, ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009, a căror neconstituționalitate integrală sau parțială a fost constatată de Curtea Constituțională prin deciziile invocate de autorii excepției ( deciziile nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008, nr. 984 din 30 iunie 2009 și nr. 989 din 30 iunie 2009 ), și, pe de altă parte, cel în care au fost adoptate Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020 și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021, criticate în prezenta cauză - nu se pot asemăna sub niciun aspect, chiar dacă aceste acte normative prevăd în esență măsuri de aceeași natură - și anume restrictive - asupra unor creșteri salariale preconizate de legiuitorul primar, motiv pentru care nici considerentele reținute prin acele decizii de admitere ale Curții Constituționale nu pot fi aplicate mutatis mutandis.

34. În ceea ce privește celelalte critici de neconstituționalitate formulate în prezenta cauză, Curtea consideră că nici acestea nu pot fi reținute pentru aceleași considerente pentru care a respins excepțiile de neconstituționalitate referitoare la dispoziții cuprinse în cele două acte normative atacate, prin deciziile anterior menționate, care formează jurisprudența sa în materie.

35. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Uniunea Sindicatelor Libere din Învățământul Preuniversitar Iași, în numele și pentru membrii de sindicat Mariana Vieru, Ecaterina Ignat, Eugenia Oana Epure și Aurel Dan Ioniță, în Dosarul nr. 1.042/99/2021 al Tribunalului Iași - Secția I civilă și de Sindicatul Polițiștilor Europeni Europol Iași, în numele și pentru membrii de sindicat Bogdan Petru Condrea și Emanuela Enache, în Dosarul nr. 2.880/99/2022, și Constantin Ciprian Olaru, în Dosarul nr. 2.682/99/2022, ambele ale Tribunalului Iași - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, și constată că dispozițiile art. I alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene și ale art. I alin. (1) și (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și cele două acte normative, în integralitatea lor, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Iași - Secția I civilă și Tribunalului Iași - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 1 iulie 2025.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

pentru MARIAN ENACHE,

în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, semnează

ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU

Magistrat-asistent-șef,

Claudia-Margareta Krupenschi