DECIZIE nr. 792/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I și II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Stanca Șerb în Dosarul nr. 5.107/97/2009 al Tribunalului Hunedoara - Secția civilă. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Președintele dispune a se face apelul și în dosarele nr. 3.986D/2010, nr. 4.001D/2010, nr. 4.075D/2010, nr. 4.177D/2010 și nr. 4.194D/2010, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I și II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010, ridicată de Eleonora Oarcea în Dosarul nr. 2.117/30/2010 al Tribunalului Timiș - Secția civilă, de Ana Florian Shibetz în Dosarul nr. 2.837/115/2010 al Tribunalului Caraș-Severin - Secția civilă, de Dumitru Rusu în Dosarul nr. 2.911/103/2009 al Curții de Apel Bacău - Secția civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale, de Constantin Matache, Elena Matache și Zenovia Sprînceană în Dosarul nr. 10.913/3/2009 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă și de Gherghina Besciu Gheorghe în Dosarul nr. 18.552/3/2010 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă. La apelul nominal răspund personal, în dosarele nr. 4.075D/2010 și nr. 4.177D/2010, autorii excepției Dumitru Rusu și, respectiv, Elena Matache. Se constată lipsa celorlalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. În Dosarul nr. 4.075D/2010, Direcția Generală a Finanțelor Publice Neamț a depus note scrise prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca devenită inadmisibilă în urma pronunțării de către Curtea Constituțională a Deciziei nr. 1.354 din 20 octombrie 2010. Curtea, având în vedere identitatea de obiect al excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor nr. 3.986D/2010, nr. 4.001D/2010, nr. 4.075D/2010, nr. 4.177D/2010 și nr. 4.194D/2010 la Dosarul nr. 3.891D/2010. Autorii excepției Dumitru Rusu și, respectiv, Elena Matache arată că sunt de acord cu conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de conexare. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul autorilor excepției Dumitru Rusu și Elena Matache, care prezintă situațiile de fapt, solicitând admiterea excepției de neconstituționalitate invocată. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca devenită inadmisibilă, invocând în acest sens Decizia nr. 1.354 din 20 octombrie 2010. Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 3.986D/2010, nr. 4.001D/2010, nr. 4.075D/2010, nr. 4.177D/2010 și nr. 4.194D/2010 la Dosarul nr. 3.891D/2010, care este primul înregistrat. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele: Prin Încheierea din 3 septembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 5.107/97/2009, Tribunalul Hunedoara - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I și II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Stanca Șerb într-o cauză având ca obiect acordarea unor despăgubiri potrivit Legii nr. 221/2009. Prin Încheierea din 9 septembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 2.117/30/2010, Tribunalul Timiș - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I și II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010, excepție ridicată de Eleonora Oarcea într-o cauză având ca obiect acordarea unor despăgubiri potrivit Legii nr. 221/2009. Prin Încheierea din 23 septembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 2.837/115/2010, Tribunalul Caraș-Severin - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I și II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010, excepție ridicată de Ana Florian Shibetz într-o cauză având ca obiect acordarea unor despăgubiri, potrivit Legii nr. 221/2009. Prin Încheierea din 15 septembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 2.911/103/2009, Curtea de Apel Bacău - Secția civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I și II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010, excepție ridicată de Dumitru Rusu într-o cauză având ca obiect acordarea unor despăgubiri potrivit Legii nr. 221/2009. Prin încheierile din 16 septembrie 2010 și 23 septembrie 2010, Tribunalul București - Secția a III-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I și II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010, excepție ridicată de Constantin Matache, Elena Matache, Zenovia Sprînceană în Dosarul nr. 10.913/3/2009 și de Gherghina Besciu Gheorghe în Dosarul nr. 18.552/3/2010, în cauze având ca obiect acordarea unor despăgubiri potrivit Legii nr. 221/2009. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textele criticate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 1 referitoare la statul român, ale art. 4 - Unitatea poporului și egalitatea între cetățeni, ale art. 15 alin. (2) cu privire la neretroactivitatea legii, ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 20 privind tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 - Accesul liber la justiție, ale art. 52 referitoare la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, ale art. 53 - Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, ale art. 73 alin. (3) lit. h) privind reglementarea prin lege organică a infracțiunilor, pedepselor și a regimului executării acestora, ale art. 108 - Actele Guvernului, ale art. 115 alin. (1), (4) și (6) referitoare la delegarea legislativă, ale art. 124 alin. (2) referitoare la înfăptuirea justiției și dispozițiile art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Cu privire la pretinsa încălcare a prevederilor art. 1, art. 4 și art. 16 din Constituție și ale art. 20 coroborate cu dispozițiile art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, se susține că textele legale criticate creează discriminare între persoanele în privința cărora au fost pronunțate hotărâri irevocabile având ca obiect acordarea de despăgubiri potrivit Legii nr. 221/2009 înaintea datei intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2010, persoanele în privința cărora au fost pronunțate astfel de hotărâri în primă instanță până la această dată, persoanele ale căror cereri având același obiect nu au fost judecate până la data intrării în vigoare a ordonanței menționate și persoanele care vor introduce astfel de cereri după data intrării în vigoare a acesteia și că acest fapt contravine și dispozițiilor constituționale ale art. 124 alin. (2), întrucât limitează dreptul de apreciere al instanțelor de judecată în privința întinderii despăgubirilor ce pot fi acordate. Se arată, de asemenea, că prevederile art. I pct. 1 și ale art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 încalcă dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituție, retroactivând în ceea ce privește raporturile juridice născute în temeiul Legii nr. 221/2009, când în realitate aceste din urmă prevederi ar trebui aplicate în mod legal și situațiilor tranzitorii, respectiv litigiilor începute înaintea datei intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2010 și a căror soluționare continuă după această dată. Referitor la pretinsa încălcare a prevederilor art. 21, art. 52 și art. 53 din Constituție, se susține că stabilirea unui plafon maxim până la care pot fi acordate despăgubirile face practic imposibilă intervenția instanței de judecată în vederea stabilirii unor despăgubiri suplimentare, raportat la fiecare speță și subordonat unei aprecieri pe o bază echitabilă, încălcându-se astfel liberul acces la justiție și restrângându-se în mod nejustificat dreptul persoanelor în cauză la obținerea despăgubirilor. Cu privire la pretinsa încălcare a dispozițiilor constituționale ale art. 73 alin. (3) lit. h), coroborate cu cele ale art. 108 și art. 115 alin. (1) și (6), se susține că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 a fost adoptată cu încălcarea prevederilor constituționale potrivit cărora Parlamentul nu poate adopta legi speciale de abilitare a Guvernului de a emite ordonanțe în domenii ce fac obiectul legilor organice, cum este cel al infracțiunilor, al pedepselor și al regimului executării acestora. Se arată, totodată, că prin textele criticate sunt încălcate și dispozițiile art. 115 alin. (4) din Constituție, afirmând că nu a existat o situație de urgență care să justifice adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2010. Tribunalul Hunedoara - Secția civilă, în Dosarul nr. 3.891D/2010, apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este întemeiată, deoarece, potrivit textelor legale criticate, despăgubirile morale se acordă în mod diferențiat pentru categoriile de persoane prevăzute de lege, diferențiere ce nu are un fundament juridic. Instanța reține, de asemenea, că puterea executivă nu are competența de a cuantifica drepturi fundamentale ale cetățenilor, iar plafonarea despăgubirilor morale ce pot fi acordate lipsește de eficiență puterea de apreciere a instanței. Totodată, se arată că dispozițiile art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 instituie un regim juridic discriminatoriu între persoanele care au obținut deja hotărâri definitive, ce obligă statul român la plata unor despăgubiri în cuantum mai mare decât cel stabilit prin această ordonanță, și persoanele care vor obține astfel de drepturi, supuse plafonării, după intrarea în vigoare a acesteia. Tribunalul Timiș - Secția civilă, în Dosarul nr. 3.986D/2010, apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. Astfel, instanța reține că prevederile legale criticate nu contravin dispozițiilor art. 15 din Constituție referitoare la neretroactivitatea legii, ci prevederilor constituționale ale art. 16, creând o discriminare între diferitele categorii de persoane ce solicită despăgubiri morale potrivit Legii nr. 221/2009, precum și dispozițiilor constituționale ale art. 21, în sensul în care plafonarea despăgubirilor încalcă libertatea de apreciere a instanțelor învestite cu soluționarea litigiilor. Tribunalul Caraș-Severin - Secția civilă, în Dosarul nr. 4.001D/2010, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată și arată că "invocarea art. 124 alin. (2) din Constituția României, în legătură cu încălcarea principiului egalității în drepturi și crearea unor situații juridice discriminatorii nu se justifică, întrucât acest articol se referă la caracterul justiției și nu al actelor normative care constituie temei legal al hotărârii, parte a actului de justiție". Referitor la încălcarea principiului neretroactivității, se afirmă că prevederile legale criticate nu contravin art. 15 alin. (2) din Constituție, întrucât retroactivitatea unui act normativ nu poate fi stabilită luând ca moment al raportării data sesizării instanței de judecată. Curtea de Apel Bacău - Secția civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale, în Dosarul nr. 4.075D/2010, arată că textele invocate sunt constituționale. Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă, în Dosarul nr. 4.177D/2010, reține că excepția de neconstituționalitate este întemeiată și arată că legea civilă se aplică doar raporturilor juridice născute după intrarea sa în vigoare, potrivit principiului tempus regit actum, și că, deși cuantumul despăgubirilor se concretizează în momentul rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, intervenția legiuitorului, care limitează valoarea acestor despăgubiri ce fac obiectul unor drepturi de creanță născute în patrimoniul titularilor înaintea datei intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2010, încalcă dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituție. De asemenea, instanța susține încălcarea dispozițiilor art. 16 din Constituție, a prevederilor art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție și arată că prevederile legale criticate instituie un tratament diferențiat între persoanele îndreptățite la măsuri reparatorii potrivit Legii nr. 221/2009, creând discriminare între persoanele ce au obținut dreptul la despăgubiri prin hotărâri judecătorești rămase definitive înaintea datei intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2010, în cazul cărora bugetul alocat în acest scop nu a fost plafonat, și cele care au solicitat astfel de despăgubiri, dar ale căror cereri nu au fost definitiv soluționate până la acea dată, ale căror drepturi la despăgubiri sunt plafonate potrivit prevederilor art. I pct. 1 din actul normativ analizat. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile părților prezente și ale procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierilor de sesizare, dispozițiile art. I și II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 1 iulie 2010. Din motivarea excepției de neconstituționalitate Curtea reține, însă, că, în realitate, autorii critică dispozițiile art. I pct. 1 și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010, asupra cărora instanța constituțională urmează să se pronunțe prin prezenta decizie. Textele criticate au următorul cuprins: - Art. I. pct. 1: " Art. I. - Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009, se modifică și se completează după cum urmează: 1. La articolul 5 alineatul (1), litera a) se modifică și va avea următorul cuprins: «a) acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de până la: 1. 10.000 de euro pentru persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic; 2. 5.000 de euro pentru soțul/soția și descendenții de gradul I; 3. 2.500 de euro pentru descendenții de gradul al II-lea;»."; - Art. II.: "Dispozițiile Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 194522 decembrie 1989, astfel cum au fost modificate și completate prin prezenta ordonanță de urgență, se aplică proceselor și cererilor pentru a căror soluționare nu a fost pronunțată o hotărâre judecătorească definitivă până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență." În opinia autorilor excepției se susține că textele criticate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 1 referitoare la statul român, ale art. 4 - Unitatea poporului și egalitatea între cetățeni, ale art. 15 alin. (2) cu privire la neretroactivitatea legii, ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 20 privind tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 - Accesul liber la justiție, ale art. 52 referitoare la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, ale art. 53 - Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, ale art. 73 alin. (3) lit. h) privind reglementarea prin lege organică a infracțiunilor, pedepselor și a regimului executării acestora, ale art. 108 - Actele Guvernului, ale art. 115 alin. (1), (4) și (6) referitoare la delegarea legislativă, ale art. 124 alin. (2) referitoare la înfăptuirea justiției și dispozițiile art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele: Ulterior sesizării sale, prin Decizia nr. 1.354 din 20 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010, Curtea a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 1 și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 194522 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, constatând că acestea sunt neconstituționale. Potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. Prin urmare, reținând că acest caz de inadmisibilitate a excepției de neconstituționalitate a intervenit între momentul sesizării Curții Constituționale și momentul pronunțării instanței de contencios constituțional asupra excepției de neconstituționalitate, aceasta urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. I pct. 1 și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Stanca Șerb în Dosarul nr. 5.107/97/2009 al Tribunalului Hunedoara - Secția civilă, Eleonora Oarcea în Dosarul nr. 2.117/30/2010 al Tribunalului Timiș - Secția civilă, Ana Florian Shibetz în Dosarul nr. 2.837/115/2010 al Tribunalului Caraș-Severin - Secția civilă, Dumitru Rusu în Dosarul nr. 2.911/103/2009 al Curții de Apel Bacău - Secția civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale, Constantin Matache, Elena Matache și Zenovia Sprînceană în Dosarul nr. 10.913/3/2009 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă și Gherghina Besciu Gheorghe în Dosarul nr. 18.552/3/2010 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 16 iunie 2011. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent, Cristina Teodora Pop