DECIZIE nr. 632/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 139^1 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, excepție ridicată de Daniel George Cinca în Dosarul nr. 8.430/3/2007 al Tribunalului București - Secția I penală. La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepției, domnul avocat Gheorghe Groza și, pentru partea Societatea Comercială "Def Co Exim" - S.R.L. din București, domnul avocat Angelo Adrian Miu, ambii din cadrul Baroului București, și se constată lipsa celorlalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul domnului avocat Gheorghe Groza, care pune concluzii de admitere a excepției reiterând motivele invocate în sesizare. Domnul avocat Angelo Adrian Miu, în calitate de apărător al părții Societatea Comercială "Def Co Exim" - S.R.L. din București, solicită admiterea excepției. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 10 februarie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 8.430/3/2007, Tribunalul București - Secția I penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 139^1 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, excepție ridicată de Daniel George Cinca în dosarul de mai sus având ca obiect soluționarea unei acțiuni penale referitoare la infracțiuni privind dreptul de autor. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 21 alin. (1) și (2) referitoare la liberul acces la justiție și ale art. 53 referitoare la Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, deoarece dau în mod excesiv mandatarului dreptul să acționeze în numele și pe seama mandantului, fără ca acesta să fie încunoștințat despre acțiunile întreprinse sau să aibă în mod real vreo putere de decizie asupra acestor acțiuni. Tribunalul București - Secția I penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, precum și modalități de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiție presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a utiliza aceste proceduri, în formele și în modalitățile instituite de lege. Mandatul este un contract ce rezultă din acordul de voință al părților și, printre altele, are ca efect obligația mandatarului de a executa mandatul, precum și de a da socoteală mandantului despre îndeplinirea mandatului. De altfel, mandantul este oricând îndreptățit să retragă mandatarului această împuternicire. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile avocaților prezenți, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 139^1 din Legea nr. 8/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 26 martie 1996, așa cum au fost modificate și completate prin art. I pct. 115 din Legea nr. 285/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 587 din 30 iunie 2004, care au următorul conținut: - Art. 139^1: "(1) Titularul dreptului de autor sau al drepturilor conexe poate fi reprezentat, în toate procedurile, negocierile și actele juridice, pe toată durata și în orice stadiu al procesului civil sau penal ori în afara unui astfel de proces, prin mandatar cu procură specială.

(2) Pentru punerea în mișcare a acțiunii penale, precum și pentru retragerea plângerii prealabile și împăcarea părților, mandatul se consideră special, dacă este dat pentru reprezentarea titularului de drepturi de autor sau de drepturi conexe, în orice situație de încălcare a drepturilor sale."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 21 alin. (1) și (2) referitoare la liberul acces la justiție și ale art. 53 referitoare la Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul acesteia este nemulțumit de împrejurarea că mandatarul este suveran în ce privește exercitarea drepturilor mandantului, putând ca, în numele și pe seama lui, să îl reprezinte pe titularul dreptului de autor în toate procedurile, negocierile și actele juridice, inclusiv în ceea ce privește declanșarea procesului penal ori retragerea plângerii prealabile și împăcarea părților. Deși este terț față de această reprezentare, autorul excepției consideră că textul este neconstituțional, întrucât mandatarul poate acționa cu rea-credință. O astfel de critică nu poate fi primită, deoarece dispozițiile art. 139^1 din Legea nr. 8/1996 nu afectează în niciun fel liberul acces la justiție, atât mandantul, cât și partea adversă putând să se adreseze în mod nestingherit unui judecător ori de câte ori urmăresc prezervarea unor drepturi, libertăți ori interese legitime. Nici dispozițiile art. 53 din Constituție nu sunt afectate, deoarece prevederile contestate nu conțin norme contrare celor referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. În sfârșit, Curtea subliniază faptul că acest tip de reprezentare nu conferă mandatarului dreptul de a depăși limitele mandatului indiferent că este special ori general. Mandatarul este dator să dea socoteală despre îndeplinirea mandatului, inclusiv în ceea ce privește vreun eventual terț păgubit. De aceea, mandatul este în principiu revocabil, mandantul putând oricând să pună capăt acestei reprezentări. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 139^1 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, excepție ridicată de Daniel George Cinca în Dosarul nr. 8.430/3/2007 al Tribunalului București - Secția I penală. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 12 mai 2011. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru