DECIZIE nr. 612/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 97 alin. (5) și (7) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Shanmugan Ramesan în Dosarul nr. 464/59/2010 al Curții de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal, care formează obiectul Dosarului nr. 3.016D/2010 al Curții Constituționale. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Președintele dispune a se face apelul și în dosarele nr. 3.910D/2010, nr. 4.540D/2010 și nr. 4.542D/2010, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 97 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002, ridicată de Ibtisam El Hourani, Hamrouni Bassam și Rafique Azam în dosarele nr. 5.454/2/2010, nr. 6.145/2/2010, respectiv nr. 6.144/2/2010 ale Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Curtea ia act de prezența doamnei Ana Maria Saon, interpretul autorizat pentru limba engleză solicitat pentru a asigura traducerea în dosarele nr. 3.016D/2010 și nr. 4.542D/2010, precum și a domnului Dalati Bassam, interpretul autorizat pentru limba arabă solicitat pentru a asigura traducerea în dosarele nr. 3.910D/2010 și nr. 4.540D/2010. Curtea, din oficiu, văzând identitatea parțială de obiect a cauzelor menționate, pune în discuție problema conexării lor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 3.910D/2010, nr. 4.540D/2010 și nr. 4.542D/2010 la Dosarul nr. 3.016D/2010, care a fost primul înregistrat. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, invocând cele reținute de Curtea Constituțională în jurisprudența sa în materie. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele: Prin Încheierea din 29 aprilie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 464/59/2010, Curtea de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 97 alin. (5) și (7) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Shanmugan Ramesan într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de prelungire a duratei măsurii luării în custodie publică. Prin încheierile din 22 iunie 2010 și 14 iulie 2010, pronunțate în Dosarele nr. 5.454/2/2010, nr. 6.145/2/2010, respectiv nr. 6.144/2/2010, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 97 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepția ridicată de Ibtisam El Hourani, Hamrouni Bassam și, respectiv, Rafique Azam în cauze având ca obiect soluționarea unor cereri de prelungire a duratei măsurii luării acestora în custodie publică. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, următoarele: textele de lege criticate încalcă dreptul la apărare, întrucât nu reglementează o procedură clară de prelungire a perioadei de luare în custodie publică; aduc o gravă atingere independenței justiției, soluția prelungirii măsurii luării în custodie publică fiind impusă instanței prin lege; este nesocotit principiul egalității părților în proces, întrucât textul de lege criticat exceptează Ministerul Administrației și Internelor, în calitate de reclamant, de la plata taxei de timbru pentru acțiunea introdusă; în cadrul procesului prin care se solicită prelungirea duratei de luare în custodie publică a străinilor nu sunt respectate toate garanțiile procesuale prevăzute de lege; accesul la justiție este limitat, întrucât prelungirea duratei măsurii se face pe o perioadă de 5 luni, timp în care nu se mai analizează dacă mai subzistă motivele avute în vedere la luarea deciziei sau dacă starea de fapt s-a schimbat; măsura luării în custodie publică este privativă de libertate, constituind și o restrângere a libertății de circulație. Curtea de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal și Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 97 alin. (5) și (7) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, care au următorul cuprins: - Art. 97 alin. (5) și (7): "(5) Prelungirea duratei de luare în custodie publică a străinilor prevăzuți la alin. (2) care nu au putut fi îndepărtați de pe teritoriul României în termen de 30 de zile se dispune de către curtea de apel în a cărei rază de competență teritorială se află locul de cazare, la solicitarea motivată a Oficiului Român pentru Imigrări. Instanța trebuie să se pronunțe înainte de expirarea termenului luării în custodie publică dispuse anterior, iar hotărârea instanței este irevocabilă.

(7) În situația în care, ulterior luării în custodie publică a unui străin, se constată existența unuia dintre cazurile prevăzute la art. 92 alin. (1) sau acesta formulează pentru prima dată o cerere pentru acordarea unei forme de protecție, măsura luării în custodie publică încetează de drept. La formularea unei a doua cereri, măsura luării în custodie publică încetează la data acordării accesului la o nouă procedură."

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate contravin următoarelor dispoziții din Constituție: art. 1 alin. (4) care instituie principiul separației și echilibrului puterilor în stat, art. 16 care consacră principiul egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 23 alin. (1) care stabilește că libertatea individuală și siguranța persoanei sunt inviolabile, art. 24 care garantează dreptul la apărare, art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și art. 124 alin. (3) potrivit căruia judecătorii sunt independenți și se supun numai legii. Invocă, de asemenea, și dispozițiile art. 5 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care garantează dreptul la libertate și siguranță. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că textele de lege criticate au mai format obiectul controlului de constituționalitate, din perspectiva unor critici similare și prin raportare la același dispoziții constituționale și convenționale ca și cele invocate în prezentele cauze conexate. Prin mai multe decizii, dintre care pot fi amintite, exemplificativ, Decizia nr. 158 din 10 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 9 martie 2009, Decizia nr. 1.568 din 7 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 54 din 21 ianuarie 2011, sau Decizia nr. 207 din 15 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 5 mai 2011, Curtea a statuat, în esență, că prelungirea duratei de luare în custodie publică a străinilor care nu au putut fi îndepărtați de pe teritoriul României constituie o măsură asupra căreia se pronunță o instanță de judecată, respectiv curtea de apel în a cărei rază de competență teritorială se află locul de cazare, în cadrul unui proces care întrunește toate exigențele unui proces echitabil, fiind garantate atât accesul liber la justiție al pârâtului și exercitarea dreptului la apărare, cât și independența judecătorului, acesta urmând să hotărască în mod liber, nicio prevedere din textele de lege criticate nefiind de natură să îl direcționeze în mod automat spre o anumită soluție. De asemenea, Curtea a reținut că prelungirea duratei de luare în custodie publică reprezintă o măsură administrativă, dispusă de magistrat, de restrângere temporară a libertății de circulație a străinului care nu a putut fi îndepărtat de pe teritoriul României, în cadrul procedurii legale, iar nu o măsură privativă de libertate. Întrucât nu au fost prezentate elemente noi, care să justifice reconsiderarea acestei jurisprudențe, considerentele și soluția pronunțate prin deciziile amintite își mențin valabilitatea și în cauza de față, atât față de dispozițiile art. 97 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002, cât și, pentru identitate de rațiune, față de cele ale art. 97 alin. (7) din același act normativ. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 97 alin. (5) și (7) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Shanmugan Ramesan în Dosarul nr. 464/59/2010 al Curții de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal și de Ibtisam El Hourani, Hamrouni Bassam și Rafique Azam în dosarele nr. 5.454/2/2010, nr. 6.145/2/2010, respectiv nr. 6.144/2/2010 ale Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 12 mai 2011. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent, Valentina Bărbățeanu