DECIZIE nr. 473/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocar - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător Marieta Safta - prim-magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție, excepție ridicată de Gheorghe Cornel Penescu în Dosarul nr. 3.267/109/2009 al Tribunalului Teleorman - Secția penală. La apelul nominal sunt prezenți, pentru autorul excepției, apărătorii acestuia, domnii avocați Gabriela Damian, din cadrul Baroului București, și Cătălin Bogdan Păun, din cadrul Baroului Prahova. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentanților autorului excepției. Având cuvântul, domnul avocat Cătălin Bogdan Păun solicită admiterea excepției de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, susținând, în esență, că textul de lege criticat încalcă dispozițiile din Legea fundamentală cuprinse în art. 20 - Tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 26 - Viața intimă, familială și privată, art. 27 - Inviolabilitatea domiciliului, art. 28 - Secretul corespondenței, pe cele ale art. 7-11 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, care consacră egalitatea oamenilor în fața legii, dreptul oricărei persoane la satisfacție efectivă din partea instanțelor juridice naționale competente împotriva actelor care violează drepturile fundamentale, dreptul la un proces echitabil, prezumția de nevinovăție, precum și pe cele ale art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul oricărei persoane la respectarea vieții sale private, expunând, pe larg, considerentele invocate în fața instanței de judecată. Depune note scrise la dosar. Doamna avocat Gabriela Damian solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, pentru aceleași motive reținute în notele scrise depuse la dosar. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale în materie. Arată și faptul că, în prezenta cauză, se invocă mai mult probleme de interpretare și aplicare a legii. După închiderea dezbaterilor, se prezintă părțile Nicușor Liviu Mîrțoiu și Iulian Popescu. Având cuvântul, aceștia solicită admiterea excepției de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele: Prin Încheierea din 15 iunie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 3.267/109/2009, Tribunalul Teleorman - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție, excepție ridicată de Gheorghe Cornel Penescu. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că textul de lege criticat este neconstituțional pentru următoarele motive: "- deși în discuție sunt inviolabilități, restrângerea unor drepturi, ordonanța lasă procurorului o marjă de apreciere neîngrădită prin criterii legale; - inaplicabilitatea textului prin generalitate; - dispunerea de măsuri specifice procesului penal, în afara acestuia, respectiv înainte de dispunerea începerii urmăririi penale; - măsurile nu sunt supuse autorizării și controlului judecătoresc". Autorul excepției susține că art. 16 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 este neconstituțional, în măsura în care abilitează procurorul să ia măsurile menționate, în lipsa unor criterii legale și cu excluderea controlului instanței. Nu s-a dat ceea ce Convenția denumește marjă de apreciere, ci o putere nelimitată, ce nu se conciliază cu dispozițiile art. 53 din Constituție, "situație constant sancționată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului." Se apreciază că textul criticat este neconstituțional chiar dacă măsurile menționate ar fi autorizate de judecător, atâta timp cât asemenea măsuri nu pot fi dispuse în afara procesului penal, cu respectarea garanțiilor legal instituite, adică anterior începerii urmăririi penale. Tribunalul Teleorman - Secția penală consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că art. 26, 27 și 28 din Constituție garantează respectarea de către autoritățile publice a vieții intime, familiale și private, inviolabilitatea domiciliului și secretul corespondenței, cu excepția situațiilor în care existența unor indicii temeinice cu privire la săvârșirea unor infracțiuni impun efectuarea cercetărilor pentru stabilirea unei situații de fapt ori pentru că identificarea sau localizarea participanților nu poate fi făcută prin alte mijloace, ori cercetarea ar fi mult întârziată. Cum în cauză necesitatea stabilirii unei situații de fapt a reclamat efectuarea unor interceptări, măsură care de altfel a fost dispusă în condițiile prevăzute de art. 16 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002, nu se poate aprecia că această măsură echivalează cu încălcarea prevederilor constituționale enunțate de autorul excepției. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 16 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, cu modificările și completările ulterioare, având următorul cuprins: - Art. 16: "(1) Când sunt indicii temeinice cu privire la săvârșirea uneia dintre infracțiunile atribuite prin prezenta ordonanță de urgență în competența Direcției Naționale Anticorupție, în scopul strângerii de probe sau al identificării făptuitorului, pot fi dispuse următoarele măsuri:

a) punerea sub supraveghere a conturilor bancare și a conturilor asimilate acestora;

b) punerea sub supraveghere, interceptarea sau înregistrarea comunicațiilor;

c) accesul la sisteme informaționale.

(2) Măsurile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) pot fi dispuse de procurorii Direcției Naționale Anticorupție, pe o durată de cel mult 30 de zile. Pentru motive temeinice aceste măsuri pot fi prelungite de procuror prin ordonanță motivată, fiecare prelungire neputând depăși 30 de zile. Durata maximă a măsurilor dispuse este de 4 luni.

(3) Măsura prevăzută la alin. (1) lit. b) poate fi dispusă de judecător, potrivit dispozițiilor art. 911-916 din Codul de procedură penală care se aplică în mod corespunzător.

(4) Procurorii Direcției Naționale Anticorupție pot dispune să li se comunice înscrisuri, documente bancare, financiare ori contabile, în condițiile prevăzute la alin. (1)."

Dispozițiile din Legea fundamentală invocate în motivarea excepției sunt cele cuprinse în art. 20 - Tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 26 - Viața intimă, familială și privată, art. 27 - Inviolabilitatea domiciliului, art. 28 - Secretul corespondenței. Se invocă, totodată, prevederile art. 7-11 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, care consacră egalitatea oamenilor în fața legii, dreptul oricărei persoane la satisfacție efectivă din partea instanțelor juridice naționale competente împotriva actelor care violează drepturile fundamentale, dreptul la un proces echitabil, prezumția de nevinovăție, precum și cele ale art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul oricărei persoane la respectarea vieții sale private. Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, se constată că dispozițiile art. 16 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 au mai fost supuse controlului Curții Constituționale din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunțării Deciziei nr. 560 din 6 iulie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 686 din 10 august 2006, Curtea Constituțională a statuat că dispozițiile art. 16 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 se constituie în norme de procedură, care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, sunt stabilite prin lege. Prevederile legale contestate, fără a avea semnificația unei încălcări a secretului corespondenței, corespund cerințelor constituționale prevăzute la alin. (1) al art. 53, potrivit cărora exercitarea dreptului poate fi restrânsă dacă se impune pentru desfășurarea instrucției penale și apărarea ordinii publice, cu respectarea alin. (2) al aceluiași articol. Curtea a mai constatat cu acel prilej că a rămas fără obiect critica autorului referitoare la lăsarea la îndemâna procurorului a acestor măsuri procedurale, deoarece, începând cu data de 1 ianuarie 2004 decizia cu privire la autorizația pentru interceptarea și înregistrarea convorbirilor aparține președintelui instanței căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță. În același sens este și Decizia nr. 1.587 din 9 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 28 ianuarie 2011. Întrucât nu au intervenit elemente noi, atât soluția pronunțată de Curtea Constituțională în jurisprudența menționată, cât și considerentele care o fundamentează își mențin valabilitatea. Pentru motivele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție, excepție ridicată de Gheorghe Cornel Penescu în Dosarul nr. 3.267/109/2009 al Tribunalului Teleorman - Secția penală. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 12 aprilie 2011. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN Prim-magistrat-asistent, Marieta Safta _________