DECIZIE nr. 470/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, excepție ridicată de Marius Ionel Lucian Sâncean în Dosarul nr. 5.533/285/2008 al Judecătoriei Rădăuți. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 23 aprilie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 5.533/285/2008, Judecătoria Rădăuți a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, excepție ridicată de Marius Ionel Lucian Sâncean în dosarul de mai sus având ca obiect soluționarea unei cauze penale. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 27 alin. (1) referitoare la inviolabilitatea domiciliului și a reședinței și art. 23 alin. (2) referitoare la dispunerea percheziției, reținerii sau arestării numai în cazurile și cu procedura prevăzute de lege. Judecătoria Rădăuți opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 5 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005, care au următorul conținut: - Art. 5 din Legea nr. 241/2005: "Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă împiedicarea, sub orice formă, a organelor competente de a intra, în condițiile prevăzute de lege, în sedii, incinte ori pe terenuri, cu scopul efectuării verificărilor financiare, fiscale sau vamale." Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 27 alin. (1) referitoare la inviolabilitatea domiciliului și a reședinței și art. 23 alin. (2) referitoare la dispunerea percheziției, reținerii sau arestării numai în cazurile și cu procedura prevăzute de lege. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prin dispozițiile art. 5 din Legea nr. 241/2005 se incriminează împiedicarea sub orice formă a organelor competente de a intră în sedii, incinte ori terenuri cu scopul verificărilor financiare, fiscale sau vamale. Textul de lege are în vedere combaterea evaziunii fiscale săvârșite prin împiedicarea exercitării controlului, în condițiile legii. Or, ținând seama de tipul de control și de organul competent care îl efectuează, urmează a fi aplicabile, după caz, dispozițiile legale corespunzătoare. Împrejurarea că nu s-au respectat normele procedural-fiscale ori cele proceduralpenale, nu este de natură a atrage neconstituționalitatea dispoziției legale contestate care nu legitimează o conduită în contra Constituției, ci doar incriminează împiedicarea accesului în anumite spații în care se desfășoară o activitate comercială. De asemenea, dispozițiile legale criticate nu vizează spații cu destinația exclusiv de domiciliu, ci stabilesc în mod clar că acest control se efectuează la "sedii, incinte ori pe terenuri". Așa fiind, controlul privește spații clar determinate prin destinația lor. Rezultă că art. 5 din Legea nr. 241/2005 nu contravine dispozițiilor constituționale ale art. 27 alin. (1) referitoare la inviolabilitatea domiciliului. Desigur, dacă organul de control încalcă prevederile legii, contribuabilul este în drept să procedeze, după caz, potrivit art. 51 referitor la Dreptul de petiționare sau art. 52 referitor la Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică din Constituție, mai ales că legea definește organul competent ca fiind acela care are atribuții de efectuare a verificărilor financiare, fiscale sau vamale, potrivit legii, precum și organele de cercetare penală ale poliției judiciare. De aceea nemulțumirile autorului excepției de neconstituționalitate privesc aplicarea dispozițiilor legale în cadrul controlului, iar nu constituționalitatea acestora, motiv pentru care excepția urmează să fie respinsă. Totodată, Curtea mai arată că prin Decizia nr. 296 din 9 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 724 din 10 august 2005, a statuat că "în cazul sediilor industriale sau comerciale care nu sunt în același timp și locuri de domiciliu, personalizarea locului nu este atât de pronunțată, astfel că inviolabilitatea sediului nu este supusă acelorași reguli ca domiciliul propriu-zis, cel în care se desfășoară viața privată a persoanei". Prin urmare, autoritățile pot exercita în alte condiții, mult mai permisive, controlul asupra activităților profesionale care se desfășoară în aceste sedii. Așa fiind, Curtea a reținut că "activitățile pe care Inspecția Muncii le controlează nu țin de sfera privată, ci, dimpotrivă, de cea publică, vizând în mod evident ocrotirea unui interes general". În concluzie, o asemenea argumentare este valabilă și în cauza de față. În sfârșit, în cauză nu sunt încălcate nici dispozițiile art. 23 alin. (2) din Legea fundamentală referitoare la dispunerea percheziției, reținerii sau arestării, deoarece teza referitoare la reținere și arestare nu are incidență în cauză, iar cea privitoare la percheziție nu este afectată, întrucât accesul în sedii, incinte ori terenuri se face, în acord cu textul constituțional invocat, în condițiile legii și cu procedura specială acolo prevăzută. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, excepție ridicată de Marius Ionel Lucian Sâncean în Dosarul nr. 5.533/285/2008 al Judecătoriei Rădăuți. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 12 aprilie 2011. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru