DECIZIE nr. 432/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Benke Karoly - magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1) și (2), precum și ale art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, excepție ridicată de Crina Roșan și alții în Dosarul nr. 21.694/300/2009 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă și care face obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.283D/2010. La apelul nominal răspunde, pentru partea Universitatea de Vest din Timișoara, consilier juridic cu delegație la dosar, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Președintele dispune a se face apelul și în dosarele nr. 3.512D/2010 și nr. 4.414D/2010, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, excepție ridicată de Ion Marcel Constantin și alții, precum și de Judecătoria Pitești - Secția civilă, din oficiu, în dosarele nr. 22.911/299/2009 și nr. 7.334/280/2010 ale Judecătoriei Sectorului 1 București - Secția civilă și Judecătoriei Pitești - Secția civilă. La apelul nominal răspunde, pentru Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, consilier juridic cu delegație la dosar, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor nr. 3.512D/2010 și nr. 4.414D/2010 la Dosarul nr. 3.283D/2010. Reprezentantul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și cel al Ministerului Public sunt de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 3.512D/2010 și nr. 4.414D/2010 la Dosarul nr. 3.283D/2010, care este primul înregistrat. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând, în acest sens, jurisprudența Curții Constituționale. Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată și menținerea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele: Prin încheierile din 23 iunie 2010, 9 februarie 2010 și 21 octombrie 2010, pronunțate în dosarele nr. 21.694/300/2009, nr. 22.911/299/2009 și nr. 7.334/280/2010, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă, Judecătoria Sectorului 1 București - Secția civilă și Judecătoria Pitești - Secția civilă au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 și art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, excepție ridicată de Crina Roșan și alții, Ion Marcel Constantin și alții, precum și de Judecătoria Pitești - Secția civilă, din oficiu, în cauze având ca obiect soluționarea recursului formulat împotriva respingerii cererii de încuviințare a executării silite, a plângerii introduse împotriva refuzului executorului judecătoresc de punere în executare a unei sentințe, unor contestații la executare, respectiv soluționarea unei contestații la executare. În motivarea excepției de neconstituționalitate din punct de vedere al neconstituționalității extrinseci, se arată că adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009 nu a fost justificată de existența unei situații extraordinare, ci de implicațiile financiare legate de punerea în executare a hotărârilor judecătorești. În acest sens, se arată că sunt aplicabile mutatis mutandis considerentele care au fundamentat deciziile Curții Constituționale nr. 784 din 12 mai 2009 și nr. 104 din 20 ianuarie 2009. În privința neconstituționalității intrinseci, se susține că sunt încălcate prevederile art. 1 alin. (4) și art. 21 din Constituție, prin prelungirea de către legiuitor, în mod nejustificat, a plății sumelor stabilite în titluri executorii. Se susține, de asemenea, că dispozițiile legale criticate încalcă art. 16 și art. 44 din Constituție prin crearea unei inegalități între stat și particulari în ceea ce privește regimul executării silite asupra fondurilor bănești și prin excluderea posibilității aplicării dreptului comun în raport cu autoritățile și instituțiile publice debitoare. Se mai apreciază că statul debitor nu poate folosi dreptul său de inițiativă legislativă pentru a-și crea o situație mai favorabilă care să împiedice creditorii să își valorifice titlurile executorii pe care le au împotriva acestuia. Totodată, se arată că se creează o vădită discriminare între creditorii bugetari ai unor drepturi de natură salarială și ceilalți creditori salariați aflați în situații similare. Având în vedere cele de mai sus, se apreciază că sunt încălcate și prevederile art. 53 din Constituție. Tribunalul București - Secția a IV-a civilă și Judecătoria Sectorului 1 București - Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate ridicată este întemeiată. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozițiile art. 1 și art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 18 iunie 2009. Însă, astfel cum rezultă din motivarea excepției de neconstituționalitate, pe lângă criticile punctuale ce privește textele sus-menționate, autorii excepției fac și o critică extrinsecă a ordonanței de urgență, astfel încât, potrivit jurisprudenței sale, Curtea urmează a se pronunța asupra constituționalității atât a art. 1 și art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, cât și asupra ordonanței de urgență în ansamblul său. Textele criticate punctual au următorul cuprins: - Art. 1: "(1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2009, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:

a) în anul 2012 se plătește 34% din valoarea titlului executoriu;

b) în anul 2013 se plătește 33% din valoarea titlului executoriu;

c) în anul 2014 se plătește 33% din valoarea titlului executoriu.

(2) În cursul termenelor prevăzute la alin. (1) și (1^1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept.

(3) Sumele prevăzute la alin. (1) și (1^1), plătite în temeiul prezentei ordonanțe de urgență, se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de Statistică.

(4) În înțelesul prezentei ordonanțe de urgență, prin sectorul bugetar se înțelege autoritățile și instituțiile publice a căror finanțare se asigură astfel:

a) integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, după caz;

b) din venituri proprii și subvenții acordate de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, după caz;

c) integral din venituri proprii".

- Art. 3: "Plățile restante la sumele aferente titlurilor executorii aflate sub incidența prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției, aprobată cu modificări prin Legea nr. 76/2009, și a prevederilor Ordinului ministrului justiției, al ministrului economiei și finanțelor, al președintelui Consiliului Superior al Magistraturii, al președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție și al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 1.859/C/2.484/26.650/131/3.774/C/2008 privind modalitatea de eșalonare a plății sumelor prevăzute în titlurile executorii emise până la intrarea în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției se execută cu respectarea prevederilor art. 1 și 2". Ca urmare a abrogării alin. (1^1) al art. I, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 45/2010, referirile alin. (2) și (3) ale aceluiași articol la acest alineat au rămas fără obiect. Autorii excepției susțin că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (4) privind principiul separației și echilibrului puterilor, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, precum și ale art. 115 alin. (4) privind delegarea legislativă. Totodată, în susținerea excepției sunt invocate și prevederile art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Examinând excepția de neconstituționalitate și dispozițiile legale criticate, prin raportare la prevederile constituționale invocate, Curtea constată următoarele: Prin mai multe decizii, respectiv Decizia nr. 188 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 14 aprilie 2010, Decizia nr. 190 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 9 aprilie 2010, Decizia nr. 712 din 25 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 22 iunie 2010, Decizia nr. 713 din 25 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 28 iunie 2010, Decizia nr. 714 din 25 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 24 iunie 2010, Decizia nr. 823 din 22 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 30 august 2010, sau Decizia nr. 1.151 din 28 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 16 noiembrie 2010, Curtea a constatat constituționalitatea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009 în raport cu critici identice de neconstituționalitate. I. Cu acele ocazii, referitor la criticile de neconstituționalitate extrinsecă, Curtea a arătat că acestea sunt neîntemeiate, întrucât, "raportat la cauza de față, [

] Guvernul a motivat situația extraordinară ca fiind determinată de: - dificultățile întâmpinate cu privire la executarea hotărârilor judecătorești având ca obiect drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, - influența substanțială asupra bugetului de stat pe anul 2009 pe care o are executarea, în condițiile dreptului comun, a titlurilor executorii, - necesitatea menținerii echilibrelor bugetare și, în mod implicit, nerespectarea angajamentelor interne și internaționale asumate de Guvernul României, inclusiv în ceea ce privește nivelul deficitului bugetar". Având în vedere jurisprudența sa cu privire la art. 115 alin. (4) din Constituție, Curtea a analizat fiecare dintre aceste motive invocate de Guvern, pentru a stabili dacă implicațiile financiare legate de punerea în executare a hotărârilor judecătorești, în situația dată, se circumscriu situației extraordinare sau unor elemente de oportunitate. Curtea a constatat că, în anumite situații extreme, precum în cea de față, implicațiile financiare legate de punerea în executare a hotărârilor judecătorești se pot constitui într-o situație extraordinară în sensul art. 115 alin. (4) din Constituție, în condițiile în care asemenea măsuri sunt motivate, în mod fundamentat, de apărarea stabilității economice a statului român. O atare situație extraordinară, în mod evident, are un caracter temporar, regula în această materie fiind executarea hotărârilor judecătorești în conformitate cu dreptul comun în materie, respectiv Codul de procedură civilă sau Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, după caz, chiar dacă debitor este statul. Altfel, Guvernul nu poate uza de reglementarea, în viitor, în mod nelimitat, a unor proceduri derogatorii de la dreptul comun atunci când statul este debitor; este sarcina statului să găsească soluții pentru executarea conformă a hotărârilor judecătorești, potrivit dreptului comun. În caz contrar, nu ar mai exista o situație extraordinară în sensul art. 115 alin. (4) din Constituție, ci, mai degrabă, s-ar pune în evidență elemente de oportunitate legislativă. II. Cu privire la criticile de neconstituționalitate intrinsecă, Curtea a constatat, prin aceleași decizii, că și acestea sunt neîntemeiate, pentru următoarele motive: "Nu se poate reține existența niciunei discriminări între debitori, în sensul că statul ca debitor și-ar aroga mai multe drepturi decât debitorii persoane de drept privat în ceea ce privește executarea hotărârilor judecătorești. [

] în cauza de față, astfel cum s-a arătat și mai sus, măsura contestată urmărește un scop legitim - asigurarea stabilității economice a țării - și păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și obiectivul avut în vedere - executarea eșalonată a hotărârilor judecătorești în cauză. Astfel, situația particulară ivită și motivată prin existența unei situații extraordinare este una care reclamă o diferență evidentă de tratament juridic. [

]." Cu privire la invocarea art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiție și la un proces echitabil, Curtea reține că, potrivit jurisprudenței sale - Decizia nr. 458 din 31 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 17 aprilie 2009, - "procesul civil parcurge două faze: judecata și executarea silită, aceasta din urmă intervenind în cazul hotărârilor susceptibile de a fi puse în executare cu ajutorul forței de constrângere a statului sau a altor titluri executorii, în măsura în care debitorul nu își execută de bunăvoie obligația". Însă, așa cum s-a arătat și mai sus, actul normativ criticat este o măsură de natură să întărească finalitatea procesului judiciar, în sensul că reprezintă un prim pas important al debitorului de a-și executa creanța. Faptul că acesta își execută creanța într-o perioadă de 3 ani nu reprezintă o durată excesivă a executării unei hotărâri judecătorești, datorită caracterului sistemic al problemelor apărute în legătură cu executarea titlurilor executorii ale personalului bugetar. De altfel, chiar și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, soluționând cererea nr. 60858/00 și pronunțând decizia de admisibilitate din 17 septembrie 2002 în Cauza Vasyl Petrovych Krapyvnytskiy împotriva Ucrainei, a apreciat că un termen de 2 ani și 7 luni de executare a unei hotărâri judecătorești nu este excesiv în condițiile concrete ale cauzei, respectiv lipsa vădită de fonduri a unității militare debitoare. Totodată, prin Hotărârea din 7 iunie 2002, pronunțată în Cauza Burdov împotriva Rusiei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că o autoritate statală nu ar putea să invoce lipsa de lichidități pentru a justifica refuzul de a executa o condamnare. Or, în cauza de față, Guvernul român nu numai că nu refuză executarea hotărârilor judecătorești, ci se obligă la plata eșalonată a sumelor prevăzute prin acestea. Executarea eșalonată a unor titluri executorii care au ca obiect drepturi bănești nu este interzisă în niciun mod de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale; executarea uno icto constituie doar o altă modalitate de executare, fără ca acest lucru să însemne că este singura și unica posibilă modalitate de executare pe care Guvernul o poate aplica. Cu privire la dreptul de proprietate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că despăgubirea recunoscută printr-o decizie definitivă și executorie constituie un bun în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale; neexecutarea plății într-un termen rezonabil constituie, deci, o atingere a dreptului reclamantului la respectarea bunurilor, ca și faptul că lipsa de lichidități nu poate justifica un asemenea comportament [Hotărârea din 19 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Ambruosi împotriva Italiei, precum și hotărârile din 7 mai 2002 și 15 ianuarie 2009, pronunțate în cauzele Burdov împotriva Rusiei și Burdov (2) împotriva Rusiei]. Guvernul, prin adoptarea ordonanței de urgență criticate, nu neagă existența și întinderea despăgubirilor constatate prin hotărâri judecătorești și nu refuză punerea în aplicare a acestora. Măsura criticată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenției, fiind deci o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituție, în condițiile unei crize financiare accentuate. Având în vedere toate aceste considerente și ținând cont de împrejurarea că, deși ulterior pronunțării Deciziei nr. 188 din 2 martie 2010, dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009 au fost modificate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 45/2010 în sensul reeșalonării plății sumelor respective în perioada 2012-2014, Curtea constată că atât soluția, cât și considerentele deciziei menționate își păstrează valabilitatea în continuare. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 și art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, precum și a ordonanței de urgență în ansamblul său, excepție ridicată de Crina Roșan și alții, Ion Marcel Constantin și alții, precum și de Judecătoria Pitești - Secția civilă, din oficiu, în dosarele nr. 21.694/300/2009, nr. 22.911/299/2009 și nr. 7.334/280/2010 ale Tribunalului București - Secția a IV-a civilă, Judecătoriei Sectorului 1 București - Secția civilă și Judecătoriei Pitești - Secția civilă. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 7 aprilie 2011. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent-șef, Benke Karoly