DECIZIE nr. 123/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 32 pct. 2 și 3 și art. 40 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Tabu" - S.R.L. din Drobeta-Turnu Severin în Dosarul nr. 12.917/225/2009 al Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele: Prin Încheierea din 31 martie 2010, pronunțată în Dosarul 12.917/225/2009, Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 32 pct. 2 și 3 și art. 40 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Tabu" - S.R.L. din Drobeta Turnu Severin. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține că dispozițiile art. 40 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2009, prin modificările aduse Codului fiscal, sunt neconstituționale, deoarece contravin prevederilor art. 4 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Dispozițiile art. 32 pct. 2 și 3 stabilesc obligații fiscale determinate în baza unei situații anterioare intrării sale în vigoare, ceea ce este de natură a încălca prevederile art. 15 alin. (2) din Constituție. De asemenea, sunt încălcate și prevederile art. 139 din Legea fundamentală, prin aceea că s-a legiferat în domeniul impozitelor și taxelor printr-o ordonanță de urgență, iar nu printr-o lege a Parlamentului, astfel cum dispune textul constituțional. Judecătoria Drobeta-Turnu Severin arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Avocatul Poporului arată că dispozițiile criticate nu contravin principiului neretroactivității legii, ci acestea dispun pentru viitor și nu sunt aplicabile situațiilor anterioare intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2009. În ceea ce privește invocarea prevederilor art. 139 din Constituție, se arată că acestea consacră regula stabilirii impozitelor și taxelor pentru bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale de stat numai prin acte ce au forța juridică a legii, pentru a distinge față de impozitele și taxele locale care se stabilesc de consiliile locale sau județene, în limitele și în condițiile legii. Așa fiind, excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție. Instanța de judecată a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 32 pct. 2 și 3 și art. 40 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2009. Se observă că art. 32 pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2009 modifică dispozițiile art. 21 alin. (3) lit. n) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, iar art. 32 pct. 3 din aceeași ordonanță de urgență introduce la art. 21 alin. (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal o nouă literă, litera t). Așa fiind, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 21 alin. (3) lit. n) și alin. (4) lit. t) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările și completările ulterioare, și art. 40 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 249 din 14 aprilie 2009, aprobată prin Legea nr. 227/2009, cu modificările și completările ulterioare. Ulterior sesizării Curții, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 891 din 30 decembrie 2010, a fost publicată Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 117/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale. Potrivit art. I pct. 6 din ordonanța de urgență, dispozițiile art. 21 alin. (4) lit. t) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal se modifică, noua reglementare preluând soluția legislativă criticată. Textele criticate au următorul conținut: - Art. 21 alin. (3) lit. n) și alin. (4) lit. t) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal: "(3) Următoarele cheltuieli au deductibilitate limitată: [

]

n) cheltuielile de funcționare, întreținere și reparații, exclusiv cele privind combustibilul, aferente autoturismelor folosite de persoanele cu funcții de conducere și de administrare ale persoanei juridice, deductibile limitat la cel mult un singur autoturism aferent fiecărei persoane cu astfel de atribuții.[

]

(4) Următoarele cheltuieli nu sunt deductibile: [

]

t) în perioada 1 ianuarie 2011-31 decembrie 2011 inclusiv, cheltuielile privind combustibilul pentru vehiculele rutiere motorizate care sunt destinate exclusiv transportului rutier de persoane, cu o greutate maximă autorizată care să nu depășească 3.500 kg și care să nu aibă mai mult de 9 scaune de pasageri, incluzând și scaunul șoferului, aflate în proprietatea sau în folosința contribuabilului, cu excepția situației în care vehiculele se înscriu în oricare dintre următoarele categorii:

1. vehiculele utilizate exclusiv pentru: intervenție, reparații, pază și protecție, curierat, transport de personal la și de la locul de desfășurare a activității, precum și vehiculele special adaptate pentru a fi utilizate drept care de reportaj, vehiculele utilizate de agenți de vânzări și de agenți de recrutare a forței de muncă; 2. vehiculele utilizate pentru transportul de persoane cu plată, inclusiv pentru activitatea de taxi; 3. vehiculele utilizate pentru închirierea către alte persoane, inclusiv pentru desfășurarea activității de instruire în cadrul școlilor de șoferi."; - Art. 40 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2009: "Prevederile art. 32-34 intră în vigoare la data de 1 mai 2009." În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale, autoarea excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 15 alin. (2) referitoare la neretroactivitatea legii și art. 139 referitoare la impozite, taxe și alte contribuții. Examinând excepția de neconstituționalitate, în ceea ce privește critica potrivit căreia se realizează o neconcordanță între prevederile legale ale art. 4 din Legea nr. 571/2003 și cele ale art. 40 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2009, Curtea constată că aceasta nu poate fi primită. Astfel, în jurisprudența sa constantă, instanța de contencios constituțional a statuat că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispozițiile constituționale pretins violate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele și raportarea concluziei ce ar rezultă din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției. Referitor la critica potrivit căreia Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2009 încalcă și prevederile art. 139 din Constituție, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Astfel, Curtea reține că termenul "numai" folosit de prevederile alin. (1) al art. 139 din Constituție are semnificația de a interzice posibilitatea stabilirii de impozite și taxe pentru bugetul de stat prin acte normative inferioare, ca forță juridică, legii. În această categorie nu intră ordonanțele emise de Guvern, ci hotărârile Guvernului, care se emit pentru organizarea executării legilor, ordinele miniștrilor etc. A spune că expresia "numai" exclude posibilitatea adoptării de ordonanțe, fiind un domeniu rezervat legii organice, înseamnă a adăuga la Constituție. În acest sens sunt Decizia nr. 5 din 14 iulie 1992, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 22 iulie 1992, Decizia nr. 70 din 18 iulie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 156 din 20 iulie 1995, și Decizia nr. 299 din 6 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 27 din 17 ianuarie 2002. Totodată, Curtea constată că și susținerea potrivit căreia dispozițiile criticate stabilesc obligații fiscale determinate în baza unei situații anterioare intrării sale în vigoare, fiind de natură a încălca prevederile art. 15 alin. (2) din Constituție, este neîntemeiată. Curtea observă că dispozițiile art. 21 alin. (3) lit. n) și alin. (4) lit. t) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal stabilesc cheltuielile ce au deductibilitate limitată și cheltuielile nedeductibile, reglementări ce intră în competența exclusivă a legiuitorului. Astfel, prin stabilirea categoriilor de cheltuieli cu deductibilitate limitată și a cheltuielilor nedeductibile, legiuitorul a acționat în limitele acestei competențe, reușind să asigure un tratament echitabil și corect pentru toți, neputându-se reține că astfel ar fi contravenit principiului așezării juste a sarcinilor fiscale sau principiului neretroactivității legii. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 alin. (3) lit. n) și alin. (4) lit. t) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal și ale art. 40 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Tabu" - S.R.L. din Drobeta-Turnu Severin în Dosarul nr. 12.917/225/2009 al Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 1 februarie 2011. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent, Daniela Ramona Marițiu __________