DECIZIE nr. 199/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 16 alin. (5), (6) și (7) din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Lucian Eugen Șipoteanu și Magdalena Șipoteanu în Dosarul nr. 2.300/2/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, invocă jurisprudența Curții Constituționale. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 26 ianuarie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 2.300/2/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 16 alin. (5), (6) și (7) din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Lucian Eugen Șipoteanu și Magdalena Șipoteanu într-o cauză civilă având ca obiect obligare emitere act administrativ. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că textul de lege criticat este neconstituțional și contravine dispozițiilor constituționale care reglementează dreptul de proprietate, întrucât prin procedurile stabilite de reglementarea criticată nu se acordă despăgubiri echitabile la prețul pieței imobiliare, scopul urmărit prin evaluarea efectuată de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților fiind subevaluarea imobilelor. Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și-a exprimat opinia în sensul că excepția de neconstituționalitate invocată este nefondată, dat fiind faptul că prevederile legale criticate sunt conforme cu dispozițiile art. 44 din Constituție. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 16 alin. (5), (6) și (7), cuprinse în capitolul V - Procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor din titlul VII, intitulat "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv", al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, care prevăd: Art. 16: "(5) Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare.

(6) După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale. Acest raport va conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.[

]

(7) În baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare."

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, textul de lege criticat contravine dispozițiilor constituționale ale art. 44 alin. (3) potrivit cărora "Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire". Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile cuprinse în titlul VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, în acest sens fiind Decizia nr. 801/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 30 iulie 2008, Decizia nr. 1.210/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 822 din 8 decembrie 2008, și Decizia nr. 141/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 295 din 6 mai 2009. Astfel, Curtea a reținut că prin textele de lege criticate este reglementată procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Din examinarea prevederilor legale criticate, Curtea constată că acestea nu conțin nicio limitare a dreptului de proprietate privată, ci sunt norme care stabilesc pur și simplu circuitul dosarelor, de la data înregistrării lor la Secretariatul General și până la momentul emiterii deciziilor reprezentând valoarea măsurilor reparatorii prin echivalent, fără nicio referire la o eventuală plafonare a acestora. Așa fiind, nu poate fi reținută critica privind încălcarea dreptului de proprietate privată. Pentru stabilirea măsurilor reparatorii aferente imobilelor preluate abuziv, legiuitorul a stabilit mai întâi o etapă administrativă, necesară pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al acestora, rațiune pentru care a fost constituită Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, organ al administrației aflat în subordinea Cancelariei primului-ministru. Deciziile acestei comisii pot fi atacate de persoana îndreptățită, în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, numai la instanța de contencios administrativ. Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 16 alin. (5), (6) și (7) din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Lucian Eugen Șipoteanu și Magdalena Șipoteanu în Dosarul nr. 2.300/2/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 10 februarie 2011. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora