DECIZIE nr. 776/2012

Augustin Zegrean - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 213 alin. (2) lit. h), art. 257 alin. (2^2) și art. 259 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 107/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, precum și cele ale art. 296^3 lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 117/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, excepție ridicată de Teodor Popa în Dosarul nr. 3.347/111/2011 al Tribunalului Bihor - Secția civilă și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 506D/2012. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 ca devenită inadmisibilă, deoarece acestea au fost abrogate. În ceea ce privește celelalte dispoziții de lege criticate, pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, sens în care arată că legiuitorul se bucură de o largă marjă de apreciere în ceea ce privește stabilirea sistemului de impozitare și a contribuțiilor de asigurări sociale. De asemenea, invocă Decizia nr. 261/2012 prin care Curtea Constituțională a arătat că în noțiunea de "lege" menționată în cuprinsul art. 139 alin. (1) din Constituție sunt cuprinse și ordonanțele Guvernului. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 31 ianuarie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 3.347/111/2011, Tribunalul Bihor - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 213 alin. (2) lit. h), art. 257 alin. (2^2) și art. 259 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 107/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cele ale art. 296^3 lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 117/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale. Excepția a fost ridicată de Teodor Popa cu prilejul soluționării unei acțiuni civile având ca obiect recalcularea pensiei. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată că actele normative criticate au fost adoptate cu încălcarea dispozițiilor art. 139 alin. (1) și art. 115 din Constituție. În acest sens, arată că "taxele" la care se referă ordonanțele criticate "fac obiectul de reglementare al legii, iar ordonanțele sunt acte normative cu putere de lege cu aplicare imediată, dar în formă adaptabilă. Acestea sunt valabile până la ratificarea de către Parlament sau sunt respinse de Parlament eventual cu dispoziții de anulare a efectelor nelegale produse." De asemenea, consideră că sunt încălcate prevederile art. 115 din Constituție, întrucât sunt afectate drepturi fundamentale, precum dreptul la pensie și dreptul la un nivel de trai decent. În sprijinul acestor susțineri arată că, spre deosebire de reglementarea anterioară, în care impozitul pe venit și contribuția la asigurările sociale de sănătate aveau un cuantum egal, prevederile de lege criticate au ca efect o creștere a contribuției la asigurările sociale de sănătate față de cuantumul impozitului pe pensie. Tribunalul Bihor - Secția civilă consideră că prevederile de lege criticate sunt constituționale. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 213 alin. (2) lit. h), art. 257 alin. (2^2) și art. 259 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 107/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, ordonanță publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2010, precum și cele ale art. 296^3 lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 117/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 891 din 30 decembrie 2010. În realitate, Curtea constată că obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. I pct. 2, 5 și 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 107/2010, dispoziții care modifică prevederile art. 213 alin. (2) lit. h) și art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, respectiv introduc în aceeași lege art. 257 alin. (2^2), precum și prevederile art. I pct. 99 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 117/2010, prin care este introdus art. 296^3 lit. d) în Codul fiscal. Textele de lege criticate au următoarea redactare: - Art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 17/2010: " Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează: [

] 2. La articolul 213 alineatul (2), litera h) se modifică și va avea următorul cuprins: «h) pensionarii cu venituri din pensii mai mici de 740 lei;» [

] 5. La articolul 257, după alineatul (2^1) se introduce un alineat nou, alineatul (2^2), cu următorul cuprins: «(2^2) Pensionarii ale căror venituri din pensii depășesc 740 de lei datorează contribuția lunară pentru asigurările sociale de sănătate calculată potrivit prevederilor art. 259 alin. (2).» [

] 7. La articolul 259, alineatul (2) se modifică și va avea următorul cuprins: «(2) Contribuția datorată de pensionarii ale căror venituri din pensii depășesc 740 de lei este de 5,5% aplicată asupra acestor venituri și se virează odată cu plata drepturilor bănești asupra cărora se calculează de către cei care efectuează plata acestor drepturi. Prin aplicarea acestei cote nu poate rezultă o pensie netă mai mică de 740 de lei.»" - Art. I pct. 99 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 117/2010: "După titlul IX^1 se introduce un nou titlu, titlul IX^2 «Contribuții sociale obligatorii», cuprinzând articolele 296^2 -296^20, cu următorul cuprins: «TITLUL IX^2 Contribuții sociale obligatorii [

] "Art. 296^3. - Contribuabilii sistemelor de asigurări sociale Contribuabilii sistemelor de asigurări sociale sunt, după caz: [

]

d) pensionarii cu venituri din pensii care depășesc 740 lei;» [

]"

Autorul excepției consideră că dispozițiile acestor acte normative contravin următoarelor texte din Constituție: art. 139 alin. (1) referitor la impozite, taxe și alte contribuții, art. 115 alin. (6) referitor la domeniul de reglementare al ordonanțelor de urgență și art. 47 privind nivelul de trai și dreptul la pensie. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, ulterior sesizării sale, prin deciziile nr. 223 și nr. 224 din 13 martie 2012, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 18 aprilie 2012, a constatat că dispozițiile art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății sunt constituționale în măsura în care se interpretează în sensul că procentul de 5,5 se aplică numai asupra veniturilor din pensii care depășesc 740 de lei. Drept urmare a acestor decizii, dispozițiile de lege criticate au fost abrogate ori modificate pentru a fi puse de acord cu cele reținute de instanța de contencios constituțional prin deciziile amintite. În prezenta cauză, aspectele invocate de autorul excepției cu privire la încălcarea unor drepturi fundamentale precum dreptul la pensie și dreptul la un nivel de trai decent - aspecte care vizează modul de așezare a contribuției de asigurări sociale de sănătate în raport cu modul de impozitare a pensiei - tind, în realitate, la obținerea unei soluții similare celei pronunțate în deciziile amintite. Așa fiind, Curtea constată că, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, această critică de neconstituționalitate a devenit inadmisibilă. În cauza de față, însă, autorul excepției formulează și critici de neconstituționalitate extrinsecă a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 107/2010 și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 117/2010, arătând că acestea reglementează în domenii rezervate doar legilor, iar nu și ordonanțelor Guvernului. Față de această critică, Curtea reține, în acord cu cele statuate prin Decizia nr. 261 din 20 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 31 mai 2012, că termenul de "lege" folosit în art. 139 alin. (1) din Constituție desemnează acte no rmative ce au forța juridică a legii, fiind incluse aici și ordonanțele Guvernului. Prin Decizia nr. 5 din 14 iulie 1992, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 22 iulie 1992, Curtea a reținut că, "pentru a se înlătura posibilitatea proliferării actelor normative de ordin administrativ în această materie, Constituția a consacrat regula după care impozitele și taxele pentru bugetul de stat (bugetul asigurărilor sociale de stat) se stabilesc numai prin act ce are forța juridică a legii [

]. Cuvântul numai dorește să bareze posibilitatea stabilirii de impozite și taxe pentru bugetul de stat, prin acte inferioare, ca forță juridică, legii, cum sunt hotărârile Guvernului". Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 2, 5 și 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 107/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, precum și cele ale art. I pct. 99 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 117/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, excepție ridicată de Teodor Popa în Dosarul nr. 3.347/111/2011 al Tribunalului Bihor - Secția civilă. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 25 septembrie 2012. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea _________