DECIZIE nr. 573/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Andreea Costin - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Cristian Galiceanu, prin Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere, Deva, în Dosarul nr. 1.872/97/2011 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 38D/2012. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Președintele dispune a se face apelul și în dosarele nr. 39D/2012-50D/2012, nr. 80D/2012, nr. 95D/2012-98D/2012, nr. 100D/2012-103D/2012 și nr. 191D/2012- 195D/2012 având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Daniel Viorel Muntean, Radu Sevastian, Avram Iancu, Petrică Cioriciu, Dumitru Citiriga, Dorel Cuc, Vasile Bârea, Ioan Gheorghe Almășan, Teodora Costa, Vasile Monea, Nicolae Petru Deac, Florin Doru Nichitoae, Elena Costoiu, Adrian Horia Scurtu, Eugen Enescu, Valeriu Iacob, Nelu Toma, Gheorghe Beldiman, Vasile Giosan, Aurel Mârza, Cornel Lițoiu, Nicolae Miclean, Voicu Oprea, Maria Filimon și Monica Boticiu, prin Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere, Deva, precum și de Adrian Filer, în nume propriu, în dosarele nr. 2.076/97/2011, nr. 2.081/97/2011, nr. 2.114/97/2011, nr. 2.119/97/2011, nr. 2.121/97/2011, nr. 2.122/97/2011, nr. 2.117/97/2011, nr. 2.200/97/2011, nr. 2.206/97/2011, nr. 2.217/97/2011, nr. 2.207/97/2011, nr. 2.747/97/2011, nr. 1.864/97/2011, nr. 1.812/97/2011, nr. 1.869/97/2011, nr. 1.877/97/2011, nr. 1.844/97/2011, nr. 2.062/97/2011, nr. 2.073/97/2011, nr. 2.136/97/2011, nr. 1.804/97/2011, nr. 1.878/97/2011, nr. 2.140/97/2011, nr. 2.211/97/2011, nr. 2.486/97/2011 și nr. 984/97/2011 ale Curții de Apel Alba Iulia - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Curtea, având în vedere identitatea de obiect a excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor nr. 39D/2012-50D/2012, nr. 80D/2012, nr. 95D/2012-98D/2012, nr. 100D/2012-103D/2012 și nr. 191D/2012-195D/2012 la Dosarul nr. 38D/2012. Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 39D/2012-50D/2012, nr. 80D/2012, nr. 95D/2012-98D/2012, nr. 100D/2012-103D/2012 și nr. 191D/2012-195D/2012 la Dosarul nr. 38D/2012, care este primul înregistrat. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată și menținerea soluției din Decizia Curții Constituționale nr. 99 din 7 februarie 2012. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin încheierile din 8 și 15 decembrie 2011 și deciziile civile nr. 2.109 din 28 noiembrie 2011, nr. 2.216, nr. 2.200, nr. 2.203, nr. 2.206, nr. 2.209 din 12 decembrie 2011 și nr. 19 din 9 ianuarie 2012 pronunțate în dosarele nr. 1.872/97/2011, nr. 2.076/97/2011, nr. 2.081/97/2011, nr. 2.114/97/2011, nr. 2.119/97/2011, nr. 2.121/97/2011, nr. 2.122/97/2011, nr. 2.117/97/2011, nr. 2.200/97/2011, nr. 2.206/97/2011, nr. 2.217/97/2011, nr. 2.207/97/2011, nr. 2.747/97/2011, nr. 1.864/97/2011, nr. 1.812/97/2011, nr. 1.869/97/2011, nr. 1.877/97/2011, nr. 1.844/97/2011, nr. 2.062/97/2011, nr. 2.073/97/2011, nr. 2.136/97/2011, nr. 1.804/97/2011, nr. 1.878/97/2011, nr. 2.140/97/2011, nr. 2.211/97/2011, nr. 2.486/97/2011 și nr. 984/97/2011, Curtea de Apel Alba Iulia - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Cristian Galiceanu, Daniel Viorel Muntean, Radu Sevastian, Avram Iancu, Petrică Cioriciu, Dumitru Citiriga, Dorel Cuc, Vasile Bârea, Ioan Gheorghe Almășan, Teodora Costa, Vasile Monea, Nicolae Petru Deac, Florin Doru Nichitoae, Elena Costoiu, Adrian Horia Scurtu, Eugen Enescu, Valeriu Iacob, Nelu Toma, Gheorghe Beldiman, Vasile Giosan, Aurel Mârza, Cornel Lițoiu, Nicolae Miclean, Voicu Oprea, Maria Filimon și Monica Boticiu, prin Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere, Deva, precum și de Adrian Filer, în nume propriu, în cauze având ca obiect soluționarea recursurilor formulate împotriva deciziilor de pensionare prin care părților le-au fost recalculate pensiile conform dispozițiilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă, așa cum au fost modificate prin prevederile art. I pct. 20 din Legea nr. 202/2010, suprimând dreptul de a formula recurs împotriva hotărârii judecătorești prin care o instanță se declară necompetentă, lasă judecătorilor posibilitatea de a se situa deasupra legii, conferindu-le astfel o situație privilegiată și încălcând prevederile constituționale ale art. 16. Se arată, de asemenea, că textele criticate permit instanțelor să se desesizeze fără ca hotărârile prin care acestea se declară necompetente să poată fi atacate, fapt ce contravine dispozițiilor constituționale referitoare la accesul liber la justiție. Pentru aceste motive, autorul susține că prevederile art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă dau judecătorilor, prin refuzul de a judeca, posibilitatea încălcării principiilor statului de drept statuate la art. 1 alin. (3) din Constituție, inclusiv principiul disponibilității, fiind astfel îngrădite drepturile și libertățile cetățenilor. Curtea de Apel Alba Iulia - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Referitor la pretinsa încălcare prin textele de lege criticate a dispozițiilor art. 16 din Constituție, instanța arată că acestea nu instituie o discriminare, ci un regim juridic diferit pentru situații procesuale diferite, aspect ce ține de competența exclusivă a legiuitorului. Hotărârea pronunțată este irevocabilă atât pentru reclamant, cât și pentru pârât, pozițiile celor două părți din proces fiind egale. Cu privire la pretinsa încălcare a dispozițiilor constituționale ale art. 21, instanța arată că prevederile art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă nu încalcă accesul liber la justiție și nici principiul dublului grad de jurisdicție, întrucât caracterul irevocabil al hotărârii de declinare a competenței nu vizează fondul cauzei, aceasta urmând a fi judecată potrivit dispozițiilor Legii nr. 119/2010, coroborate cu cele ale Legii nr. 263/2010 și ale Legii nr. 164/2001. Totodată, instanța subliniază faptul că scopul textelor de lege criticate este acela de creștere a celerității judecării cauzelor, prin împiedicarea tergiversării soluționării lor ca urmare a exercitării abuzive a căii de atac a recursului împotriva hotărârilor judecătorești de declinare a competenței. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. Avocatul Poporului arată că își menține punctul de vedere exprimat în Dosarul Curții Constituționale nr. 1.282D/2011. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă, text de lege care are următorul cuprins: "Dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent." În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 1 alin. (3) privind statul român, art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi și art. 21 privind accesul liber la justiție. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă prin Decizia nr. 826 din 21 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 25 iulie 2011, și Decizia nr. 67 din 31 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 9 martie 2012. Atunci, Curtea a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă, statuând că dreptul la un proces echitabil și dreptul la folosirea căilor de atac sunt asigurate prin art. 159 1 alin. 4 din Codul de procedură civilă, care instituie în sarcina instanței învestite prin hotărârea de declinare a competenței atribuția de a verifica și de a stabili, din oficiu, dacă este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate, iar prin art. 304 pct. 3 din Codul de procedură civilă se conferă părții interesate posibilitatea de a critica nelegalitatea sentinței pronunțate asupra fondului prin invocarea motivului de recurs, respectiv dacă hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe, invocată în condițiile legii. De altfel, Curtea a statuat că accesul la justiție nu presupune și accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția, iar instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, deci și reglementarea căilor ordinare sau extraordinare de atac, este de competența exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură. Astfel, accesul liber la justiție nu înseamnă accesul la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac. Curtea a mai reținut că în fața instanței considerate competentă prin hotărârea de declinare a competenței se aplică în mod corespunzător dispozițiile art. 159 alin. 4 și 5 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora, la prima zi de înfățișare, aceasta este obligată să verifice dacă este competentă general, material și teritorial să judece cauza, precizând în încheierea de ședință temeiurile de drept pentru care se consideră competentă, demers ce nu împiedică formularea de excepții de necompetență în cazurile și în condițiile prevăzute la alin. 1 al aceluiași articol. Împotriva hotărârii pronunțate în soluționarea litigiului de către instanța astfel învestită, partea interesată, așa cum s-a arătat mai sus, poate formula recurs, potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 3 din Codul de procedură civilă. De asemenea, dacă instanța învestită prin hotărârea de declinare a competenței se declară, la rândul său, necompetentă, conflictul negativ de competență va fi soluționat de instanța ierarhic superioară, conform prevederilor art. 20 și următoarele din Codul de procedură civilă. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să modifice jurisprudența Curții, atât soluțiile, cât și considerentele deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Cristian Galiceanu, Daniel Viorel Muntean, Radu Sevastian, Avram Iancu, Petrică Cioriciu, Dumitru Citiriga, Dorel Cuc, Vasile Bârea, Ioan Gheorghe Almășan, Teodora Costa, Vasile Monea, Nicolae Petru Deac, Florin Doru Nichitoae, Elena Costoiu, Adrian Horia Scurtu, Eugen Enescu, Valeriu Iacob, Nelu Toma, Gheorghe Beldiman, Vasile Giosan, Aurel Mârza, Cornel Lițoiu, Nicolae Miclean, Voicu Oprea, Maria Filimon și Monica Boticiu, prin Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere, Deva, precum și de Adrian Filer, în nume propriu, în dosarele nr. 1.872/97/2011, nr. 2.076/97/2011, nr. 2.081/97/2011, nr. 2.114/97/2011, nr. 2.119/97/2011, nr. 2.121/97/2011, nr. 2.122/97/2011, nr. 2.117/97/2011, nr. 2.200/97/2011, nr. 2.206/97/2011, nr. 2.217/97/2011, nr. 2.207/97/2011, nr. 2.747/97/2011, nr. 1.864/97/2011, nr. 1.812/97/2011, nr. 1.869/97/2011, nr. 1.877/97/2011, nr. 1.844/97/2011, nr. 2.062/97/2011, nr. 2.073/97/2011, nr. 2.136/97/2011, nr. 1.804/97/2011, nr. 1.878/97/2011, nr. 2.140/97/2011, nr. 2.211/97/2011, nr. 2.486/97/2011 și nr. 984/97/2011 ale Curții de Apel Alba Iulia - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 29 mai 2012. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent, Andreea Costin