DECIZIE nr. 277/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Benke Karoly - magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 alin. (1^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepție invocată de Societatea Comercială "Banat Automotive" - S.R.L. din Timișoara în Dosarul nr. 10.378/325/2009 al Tribunalului Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.453D/2011. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale în această materie. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Decizia civilă nr. 509 din 14 iulie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 10.378/325/2009, Tribunalul Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 alin. (1^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepție invocată de Societatea Comercială "Banat Automotive" - S.R.L. din Timișoara într-o cauză având ca obiect soluționarea unei acțiuni în pretenții prin care se solicită executarea unor obligații contractuale. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că textul de lege criticat impune plata unei taxe de timbru exagerate în raport cu veniturile părții care a introdus o acțiune sau o cerere la instanța judecătorească și cu natura cererii sau a acțiunii introduse, ceea ce contravine liberului acces la justiție. Se mai arată că, în situația unei cereri privind declararea nulității sau a unei cereri privind rezilierea unui act juridic patrimonial, chiar dacă nu se solicită repunerea părților în situația anterioară, taxa de timbru se va calcula la valoarea obiectului contractului. Se încalcă astfel dreptul la apărare, parte componentă a dreptului la un proces echitabil, persoana în cauză neavând posibilitatea de a-și valorifica pretențiile sau de a dovedi netemeinicia pretențiilor adversarului. Totodată, se apreciază că sunt înfrânte și prevederile constituționale care garantează dreptul de proprietate privată. Se mai susține că este încălcat textul art. 53 din Constituție, întrucât limitarea accesului la justiție, prin stabilirea unor taxe judiciare de timbru foarte mari, nu este proporțională cu scopul urmărit, și anume acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiție. Tribunalul Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ consideră că textul de lege criticat este constituțional. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile art. 2 alin. (1^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, astfel cum au fost modificate prin articolul unic pct. 2 din Legea nr. 276/2009 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 212/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 13 iulie 2009, potrivit cărora: "(1^1) Dispozițiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și cererilor privind declararea nulității, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui act juridic patrimonial, precum și cererilor privind constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial; cererea privind repunerea părților în situația anterioară este scutită de taxă de timbru dacă este accesorie cererii privind declararea nulității, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea actului juridic patrimonial." În opinia autorului excepției, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 20 alin. (2) referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 - Accesul liber la justiție, art. 24 - Dreptul la apărare, art. 44 - Dreptul de proprietate privată, art. 53 - Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și în art. 56 alin. (2) privind așezarea justă a sarcinilor fiscale. Se mai invocă și încălcarea art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra aceluiași text de lege, prin raportare la dispozițiile constituționale invocate și în prezenta cauză și cu o motivare identică. Astfel, prin Decizia nr. 1.236 din 5 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 16 noiembrie 2010, invocând jurisprudența anterioară asupra unor excepții de neconstituționalitate identice, Curtea a reținut că accesul liber la justiție, consacrat de art. 21 din Constituție, nu înseamnă gratuitate. Nicio dispoziție constituțională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiție, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităților judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor privind realizarea actului de justiție. Regula este cea a timbrării acțiunilor în justiție, excepțiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile legate de realizarea actului de justiție sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 din Constituție, cetățenii sunt obligați să contribuie prin impozite și taxe, stabilite în condițiile legii. Prin aceeași decizie s-a reținut că plata unor taxe judiciare de timbru fiind o condiție legală pentru începerea proceselor civile, obligația la plata lor anticipată (în unele cazuri până la un termen ulterior, stabilit de instanța judecătorească) este justificată, ca și sancțiunea anulării acțiunii sau cererii, în caz de neplată a acestora. De asemenea, la finalul procesului judiciar, sarcina suportării cheltuielilor judiciare, inclusiv a celor constând în plata taxelor de timbru, revine persoanei care a căzut în pretenții sau care, în cauzele nelitigioase, a beneficiat de prestațiile efectuate, în condițiile legii, de organele de justiție. De asemenea, prin Decizia nr. 1.587 din 19 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 28 ianuarie 2010, Curtea a reținut că, în cazul actelor juridice ce au în conținut drepturi patrimoniale și al actelor juridice patrimoniale, acțiunile în constatare sau cererile în anulare, rezoluțiune sau reziliere au caracterul unei acțiuni în realizarea dreptului, întrucât tind la readucerea în patrimoniul reclamantului a unui bun. Or, apare ca fiind pe deplin justificată soluția adoptată de legiuitor în cuprinsul dispozițiilor art. 2 alin. (1^1) din Legea nr. 146/1997 în materia timbrării unor astfel de acțiuni cu o taxă calculată în funcție de valoarea bunului, tocmai în scopul instituirii unui tratament juridic identic cu cel aplicabil acțiunilor sau cererilor evaluabile în bani, reglementat de prevederile art. 2 alin. (1) din aceeași lege. Așa fiind, pentru acțiunile reglementate în ipoteza normei juridice criticate, indiferent dacă se solicită sau nu distinct repunerea părților în situația anterioară, taxarea acțiunii se va face la valoarea bunului, în timp ce taxa cu valoare fixă urmează a fi datorată numai în cazul acțiunilor care au ca obiect drepturi nepatrimoniale. Neintervenind elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele și soluțiile pronunțate în deciziile menționate sunt valabile și în prezenta cauză. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 alin. (11) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepție invocată de Societatea Comercială "Banat Automotive" - S.R.L. din Timișoara în Dosarul nr. 10.378/325/2009 al Tribunalului Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 22 martie 2012. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent-șef, Benke Karoly _______