DECIZIE nr. 332/2013

Augustin Zegrean - președinte Valer Dorneanu - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Mircea Ștefan Minea - judecător Daniel Marius Morar - judecător Iulia Antoanella Motoc - judecător Mona-Maria Pivniceru - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Ionița Cochințu - magistrat-asistent Cu participarea, în ședința publică din data de 13 iunie 2013, a reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, excepție ridicată de Marieta Nițu și Claudia Iuliana Mamaligan în dosarele nr. 14.195/302/2012 și nr. 19.420/302/2012 ale Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă și care formează obiectul dosarelor Curții Constituționale nr. 311D/2013-nr. 312D/2013. Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 13 iunie 2013, în prezența reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când, în temeiul dispozițiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Curtea a dispus conexarea Dosarului nr. 312D/2013 la Dosarul nr. 311D/2013 care a fost primul înregistrat, iar în temeiul art. 57 și art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, a dispus amânarea pronunțării pentru data de 25 iunie 2013, dată la care este pronunțată prezenta decizie. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele: Prin încheierile din 23 noiembrie 2012 și 25 aprilie 2013, pronunțate în dosarele nr. 14.195/302/2012 și nr. 19.420/302/2012, Judecătoria Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, excepție ridicată de Marieta Nițu și Claudia Iuliana Mamaligan în cauze având ca obiect soluționarea unor contestații la executare, precum și a unor cereri de suspendare a executării silite. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarele acesteia susțin că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, întrucât prevăd scutirea de la plata sumelor stabilite cu titlu de cauțiune pentru instituțiile și autoritățile publice. Totodată, prin aceste norme se creează un regim discriminatoriu, care favorizează debitorii instituții publice și conferă o protecție sporită proprietății private a instituțiilor publice, în dauna altor subiecte de drept titulare de creanțe certe, lichide și exigibile. Cauțiunea reprezintă o garanție atât în vederea evitării abuzului de drept, cât și pentru prevenirea prejudiciilor cauzate creditorului. De asemenea, se mai susține că prin noțiunea de "cetățeni", folosită de legiuitor în consacrarea art. 16 alin. (1) din Constituția României, s-au avut în vedere toate subiectele de drept, adică toate persoanele care se adresează justiției, fie că este vorba de persoane fizice sau persoane juridice, inclusiv instituțiile și autoritățile publice. Ca atare, nu se justifică ca unele subiecte să beneficieze de mai multe drepturi decât celelalte, cum este cazul instituțiilor și autorităților publice care sunt privilegiate în mod vădit prin scutirea de la plata cauțiunii cu ocazia soluționării cererii de suspendare a executării silite în cadrul contestației la executare. Judecătoria Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată în raport cu dispozițiile art. 16 din Constituție, neaducându-se atingere principiului egalității în fața legii. Totodată, arată că legiuitorul poate interveni, în temeiul prevederilor constituționale ale art. 139, atât pentru stabilirea unor impozite și taxe, cât și pentru instituirea unor scutiri de la plata acestora, sens în care este și jurisprudența Curții Constituționale. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 sunt constituționale, sens în care este și jurisprudența Curții Constituționale. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 1 februarie 2002, aprobată cu completări prin Legea nr. 288/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 344 din 23 mai 2002, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul cuprins: "Cererile, indiferent de natura lor, formulate de instituțiile și autoritățile publice în cadrul procedurii de executare silită a creanțelor stabilite prin titluri executorii în sarcina acestora sunt scutite de plată taxelor de timbru, timbru judiciar și a sumelor stabilite cu titlu de cauțiune." În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele: 1. Prevederile art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, au mai fost supuse controlului de constituționalitate raportat la critici și prevederi constituționale similare, în acest sens fiind, spre exemplu, Decizia nr. 10 din 17 ianuarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 109 din 25 februarie 2013, sau Decizia nr. 253 din 21 mai 2013 *), nepublicată încă la data pronunțării prezentei decizii. --------- Notă

*) Decizia Curții Constituționale nr. 253 din 21 mai 2013 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 395 din 1 iulie 2013.

Astfel, Curtea, având în vedere jurisprudența sa anterioară, a reținut că, așa cum rezultă din dispozițiile constituționale ale art. 16, cetățenii se bucură de drepturile prevăzute în Constituție și în legi, fiind egali în fața acestora și a autorităților publice, în timp ce autoritățile publice exercită atribuțiile ce le sunt stabilite de lege, potrivit competenței lor, în realizarea funcțiilor pentru care sunt create. Principiul egalității în drepturi prevăzut de Constituție pentru cetățeni nu poate ca, prin extensie, să primească semnificația unei egalități între cetățeni și autoritățile publice. Așa fiind, nu se poate vorbi despre încălcarea principiului egalității decât atunci când se aplică un tratament diferențiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă și rezonabilă, or, Curtea observă că, în ipoteza prevăzută de textul de lege criticat, persoanele juridice, ca subiecte colective de drept, se află evident într-o situație diferită. Ca atare, scutirea instituțiilor și autorităților publice de plată sumelor stabilite cu titlu de cauțiune, în cadrul procedurii de executare silită a creanțelor stabilite prin titluri executorii în sarcina acestora, în calitate de debitori ai unor persoane fizice sau juridice, are o justificare obiectivă și rațională, aceste autorități fiind finanțate de la bugetul de stat pentru a putea funcționa. 2. Cauțiunea are drept scop constituirea unei garanții pentru creditorul care a pornit executarea silită ce este oprită temporar prin formularea unei contestații la executare de către debitor. Or, garanția creditorului constă în faptul că statul este solvabil, chiar dacă plata datoriilor sale este posibil să fie eșalonată în funcție de resursele bugetare disponibile într-un anumit an, sens în care este și art. 6 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002, care prevede posibilitatea pentru instituția debitoare de a solicita instanței de judecată acordarea, în condițiile legii, a unui termen de grație sau/și stabilirea unor termene de plată eșalonată a obligației respective. De altfel, prin Decizia nr. 1.259 din 27 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 27 din 12 ianuarie 2012, în afara considerentelor privind interpretarea principiului egalității în fața legii, Curtea a arătat că opțiunea legiuitorului de a scuti organele fiscale ale statului de obligația depunerii unei cauțiuni este justificată, având în vedere că statul nu este niciodată în încetare de plăți, este întotdeauna solvabil. În aceste condiții exceptarea organelor și instituțiilor statului apare ca fiind justificată. 3. Din economia dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 22/2002, Curtea reține că, dacă instituțiile și autoritățile publice nu ar fi fost scutite de la plata cauțiunii pentru cererile formulate, ele nu ar fi avut cum să dispună de aceste sume de bani, atâta timp cât aceste sume de bani trebuie să fie prevăzute în bugetul acelei instituții sau autorități. Sumele cu această destinație ar trebui avansate, respectiv prevăzute în bugetul de stat. În condițiile în care nu pot fi avansate aceste sume (pentru că nu sunt prevăzute în buget), se poate ajunge la situația în care drepturile și interesele statului și ale instituțiilor sale să fie în mod grav prejudiciate prin lipsirea de instrumentele procesuale necesare a căror utilizare este condiționată de plată unei cauțiuni. De asemenea, se poate ajunge la afectarea macrostabilității economice, cu efecte negative asupra bunului mers al întregii societăți. Or, în această situație, statul se bucură de un regim juridic special, iar acest regim de exceptare are o justificare obiectivă și rațională. 4. De altfel, jurisprudența Curții Constituționale în materie reprezintă expresia unei metode de interpretare a acesteia care ia în considerare realitățile economice și sociale. Astfel, în Decizia nr. 1.533 din 28 noiembrie 2011, Curtea a reliefat necesitatea creării unui echilibru între interesele generale ale societății și interesele particulare ale persoanelor. În acest sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care în Hotărârea din 23 februarie 2006, pronunțată în Cauza Stere și alții împotriva României a statuat că un stat contractant, mai ales atunci când elaborează și pune în practică o politică în materie fiscală, se bucură de o marjă largă de apreciere, cu condiția existenței unui "just echilibru" între cerințele interesului general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului (paragrafele 50 și 51). De asemenea, în Hotărârea din 4 septembrie 2012, pronunțată în Cauza Dumitru Daniel Dumitru și alții împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că "legiuitorul trebuie să dispună, la punerea în aplicare a politicilor sale, mai ales cele sociale și economice, de o amplă marjă de apreciere pentru a se pronunța atât asupra existenței unei probleme de interes public care necesită un act normativ, cât și asupra alegerii modalităților de aplicare a actului. Curtea respectă modul în care acesta concepe imperativele de interes general, cu excepția cazului în care hotărârea se dovedește lipsită în mod vădit de temei rațional" (paragraful 41). 5. Având în vedere cele prezentate mai sus, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Marieta Nițu și Claudia Iuliana Mamaligan în dosarele nr. 14.195/302/2012 și nr. 19.420/302/2012 ale Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă și constată că dispozițiile art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Definitivă și general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 25 iunie 2013.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent, Ionița Cochințu