DECIZIE nr. 570/2014

Augustin Zegrean - președinte

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Irina-Loredana Gulie - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Tanko Magda, Gal Magdalena, Gal Sandor, Gal Zoltan și Agya Magda în Dosarul nr. 8.711/2/2011* al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 376D/2014. 2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate. Invocă deciziile Curții Constituționale nr. 289 din 22 mai 2014 și nr. 438 din 8 iulie 2014. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Decizia civilă nr. 1.375 din 24 februarie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 8.711/2/2011*, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Tanko Magda, Gal Magdalena, Gal Sandor, Gal Zoltan și Agya Magda într-o cauză având ca obiect soluționarea acțiunii privind obligarea Autorității Naționale pentru Restituirea Imobilelor la emiterea titlului de plată. 5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că interpretarea dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 165/2013, raportate la însuși domeniul de reglementare al legii, astfel cum este definit în titlul acesteia, impune aplicabilitatea acestora doar în privința cererilor aflate în etapa de finalizare a procedurilor de stabilire a măsurilor reparatorii ce se acordă persoanelor ale căror cereri au fost formulate și depuse în termenul legal. Această interpretare este întărită și de faptul că niciuna din prevederile Legii nr. 10/2001 nu a fost abrogată sau modificată, înțelegând prin aceasta că prevederile art. 25 din această lege rămân în continuare aplicabile, astfel că în procedura administrativă obligativitatea unității deținătoare de a se pronunța prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, potrivit art. 23 din Legea nr. 10/2001, subzistă în continuare. În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, în temeiul art. 4 din Legea nr. 165/2013, termenele din art. 33 s-ar aplica și cererilor de chemare în judecată aflate în curs de soluționare pe rolul instanțelor, întrucât nu există referire expresă la faptul că litigiilor aflate în procedura judiciară, introduse înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, le sunt aplicabile doar măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist din România, iar nu și dispozițiile relative la procedura administrativă, prevăzute de art. 33-35 din Legea nr. 165/2013, referitoare la pronunțarea deciziilor de admitere sau respingere a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001. În acest sens, autorii excepției de neconstituționalitate consideră că este absurd să se pretindă unui subiect de drept să răspundă pentru o conduită ce a avut-o în cadrul ordinii de drept în vigoare, anterioară intrării în vigoare a unei legi care reglementează o altă conduită, în condițiile în care nu putea să prevadă o reglementare viitoare de către legiuitor. 6. Se mai arată că prevederile art. 4 din Legea nr. 165/2013 aduc atingere principiului neretroactivității legii, dat fiind că o lege adoptată după momentul inițierii unui litigiu nu este aplicabilă acestuia, decât cu consecința afectării drepturilor și intereselor legitime ale persoanei. În acest sens se invocă principiul tempus regit actum, în virtutea căruia orice litigiu este guvernat de legea aplicabilă la momentul demarării lui. De asemenea invocă principiul securității raporturilor juridice, principiu care trebuie respectat prin raportare la principiul neretroactivității legii. Totodată, arată că prin invocarea de către instanțele de judecată, din oficiu, a excepției de prematuritate, se încalcă dreptul la un proces echitabil, din perspectiva soluționării cauzei într-un termen rezonabil. Așa fiind, apreciază că prevederile art. 4 raportat la art. 33-35 din Legea nr. 165/2013, prin extinderea aplicabilității lor și asupra cererilor aflate pe rolul instanțelor la data de 20 mai 2013, care au ca obiect soluționarea notificărilor în temeiul Legii nr. 10/2001 și a Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. XX din 19 martie 2007, încalcă principiul fundamental al neretroactivității legii prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție. 7. Se mai susține că prevederile art. 4 raportat la art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 încalcă principiul constituțional al egalității în drepturi. Astfel, se apreciază că prevederile legale criticate nu oferă drepturi egale pentru toate persoanele care au formulat cereri potrivit Legii nr. 10/2001, creând inegalități majore între persoanele care au depus cereri la entitățile învestite de lege. În acest sens se arată că, instituind termene diferite de soluționare a notificărilor, se aduce atingere principiului egalității în drepturi a cetățenilor, dat fiind faptul că beneficiarii termenelor mai scurte au un regim preferențial față de cei care sunt obligați să aștepte termene mai lungi. În acest context arată că cetățenii care au promovat acțiuni în justiție pentru soluționarea notificărilor anterior apariției Legii nr. 165/2013, având în prezent cauzele pe rol, sunt în mod evident dezavantajați prin aplicarea legii noi sub aspectul termenelor impuse de art. 33-35 ale acestei legi față de cei ale căror notificări au fost soluționate deja pe fond, în procedura administrativă sau judiciară, chiar dacă aceștia din urmă nu au primit efectiv măsurile reparatorii. 8. Autorii excepției de neconstituționalitate mai arată că dreptul de acces la justiție permite depunerea oricărei cereri a cărei rezolvare este de competența instanțelor judecătorești, iar caracterul legitim sau nelegitim al cererilor va fi apreciat în urma judecării lor și va fi constatat prin hotărâre judecătorească. Prevederile art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 aduc atingere dreptului de acces la justiție, drept a cărui exercitare nu este posibilă în interiorul termenelor stabilite de textele de lege criticate. Or, restrângerea exercițiului acestui drept poate avea loc doar în condițiile reglementate de art. 53 din Constituție. Așa fiind, efectivitatea dreptului de acces la justiție și termenul rezonabil de soluționare a cererilor formulate în condițiile Legii nr. 10/2001 sunt încălcate de prevederile art. 33-35 din Legea nr. 165/2013, în condițiile în care accesul la justiție este permis abia după 6 luni de la expirarea termenelor de 12, 24 sau 36 de luni, ce încep să curgă de la 1 ianuarie 2014. Ca atare, noua lege interzice accesul la justiție pentru o perioadă lungă de timp, creând privilegii și discriminări atât între persoanele care au formulat cereri în temeiul Legii nr. 10/2001, precum și între entitățile învestite cu soluționarea notificării. Invocă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv Hotărârea din 14 februarie 2008, pronunțată în Cauza Butan și Dragomir împotriva României. 9. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal își exprimă opinia asupra excepției de neconstituționalitate, în sensul că aceasta este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie. 10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate. 11. Avocatul Poporului apreciază că prevederile art. 4 din Legea nr. 165/2013 sunt neconstituționale. În acest sens arată că prevederile legale criticate, în temeiul cărora Legea nr. 165/2013 se aplică și proceselor aflate pe rolul instanțelor având ca obiect restituirea imobilelor preluate abuziv, sunt retroactive, întrucât cele mai multe acțiuni formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 au fost respinse ca prematur introduse. În aceste condiții s-a acționat, de fapt, asupra fazei inițiale de constituire a situației juridice, modificând în mod esențial regimul juridic creat prin depunerea cererilor de chemare în judecată în termenul legal, cu încălcarea principiului tempus regit actum. Invocă în acest sens Decizia Curții Constituționale nr. 830 din 8 iulie 2008. Se mai arată că prevederile legale criticate aduc atingere principiului egalității în drepturi, prin instituirea noilor reguli privind soluționarea notificărilor, care au determinat instanțele de judecată să respingă cererile de chemare în judecată ca prematur introduse, creând premisele unei discriminări, în lipsa unui criteriu obiectiv și rezonabil de diferențiere. În egală măsură este încălcat și dreptul la un proces echitabil, deoarece, prin adoptarea unor astfel de norme, legiuitorul a intervenit în procesul de realizare a justiției, întrucât excepția de prematuritate este o excepție de fond, peremptorie și absolută, care, odată admisă, face ca acțiunea să fie respinsă. În sensul jurisprudenței Curții Constituționale, o imixtiune a puterii legislative care ar pune autoritatea judecătorească în imposibilitatea de a funcționa, chiar dacă numai cu referire la o anumită categorie de cauze și pentru o anumită perioadă de timp, ar avea drept consecință ruperea echilibrului constituțional dintre aceste autorități. Reluarea procedurilor cu caracter administrativ contravine și principiului soluționării cauzei într-un termen optim și previzibil, prevăzut de art. 6 din noul Cod de procedură civilă, fiind o consacrare a art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. 12. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: 13. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. 14. Obiectul excepției de neconstituționalitate, potrivit actului de sesizare, îl reprezintă prevederile art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, cu modificările și completările ulterioare. Analizând motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea reține că autorii acesteia au invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza a doua raportat la art. 33-35 din Legea nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare. Instanța de judecată a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 33-35 din Legea nr. 165/2013, în temeiul dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, reținând lipsa de legătură cu soluționarea cauzei. În consecință, având în vedere cele reținute în actul de sesizare și în raport cu obiectul cauzei aflate pe rolul instanței de judecată, Curtea urmează a se pronunța asupra prevederilor legale cu care a fost sesizată, respectiv art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013, prevederi ce au următorul cuprins: "Dispozițiile prezentei legi se aplică

cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor

la data intrării în vigoare a prezentei legi." 15. În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) referitor la principiul legalității, art. 4 alin. (2) privind criteriile nediscriminării, art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii, art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi și preeminența legii, art. 20 - Tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil. De asemenea sunt invocate prevederile art. 6 - Dreptul la un proces echitabil, art. 13 - Dreptul la un recurs efectiv și art. 14 - Interzicerea discriminării cuprinse în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 1 - Protecția proprietății cuprins în Primul Protocol adițional la Convenție, art. 1 - Interzicerea generală a discriminării, cuprins în Protocolul nr. 12 adițional la aceeași Convenție. 16. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autorii acesteia au invocat în mod expres neconstituționalitatea prevederilor art. 4 prin raportare la art. 33-35 din Legea nr. 165/2013, iar instanța de judecată a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 33-35 din Legea nr. 165/2013, cu motivarea că aceste din urmă prevederi legale nu au legătură cu soluționarea cauzei, având în vedere că notificarea formulată de către autorii excepției de neconstituționalitate a fost deja soluționată, fiind emis și titlul de despăgubire, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. În acest context, Curtea reține că instanța de judecată a procedat la respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, având în vedere că prevederile art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 se referă la anumite termene instituite de lege pentru soluționarea atât a cererilor formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și a dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și, respectiv, la căi de atac în justiție împotriva deciziilor emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34, iar aceste etape procedurale au fost parcurse de către autorii excepției de neconstituționalitate, în temeiul legislației reparatorii anterioare. 17. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013, Curtea Constituțională a statuat că analiza constituționalității acestora nu poate fi disociată de indicarea expresă și a altor prevederi legale cuprinse în Legea nr. 165/2013, la care acestea se raportează în mod intrinsec, prevederi care să fie incidente în soluționarea litigiului aflat pe rolul instanței de judecată. Cu alte cuvinte, având în vedere că art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 se referă la mai multe categorii de situații juridice ce formează domeniul de reglementare al acestui act normativ, respectiv la proceduri diferite de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, în cadrul cărora pot fi incidente atât dispoziții cu caracter procedural, cât și dispoziții cu caracter substanțial, cuprinse în Legea nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare, analiza constituționalității art. 4 teza a doua din acest act normativ este indisolubil legată de indicarea acelor dispoziții legale cuprinse în Legea nr. 165/2013 la care se raportează art. 4 teza a doua din același act normativ, prin prisma incidenței în cadrul soluționării cauzei de fond. 18. În speță, situația de fapt a autorilor excepției de neconstituționalitate se circumscrie ipotezei normative cuprinse în art. 41 alin. (1) teza întâi și alin. (4) din Legea nr. 165/2013, potrivit căreia titularii unei decizii de despăgubire emise de Comisia Centrală, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, vor beneficia de prevederile mai sus menționate, în sensul în care Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților va emite titlul de plată, ce va fi plătit de Ministerul Finanțelor Publice în conformitate cu graficul de eșalonare reglementat prin art. 41 alin. (1) și (2) din Legea nr. 165/2013. Curtea Constituțională nu se poate substitui însă autorilor excepției de neconstituționalitate sau instanței de judecată în indicarea textelor de lege relevante, din perspectiva îndeplinirii condiției legăturii cu cauza, întrucât acest lucru ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă, în condițiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată, potrivit cărora "Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți." Prin urmare, în temeiul art. 29 alin. (1) și (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. 19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Tanko Magda, Gal Magdalena, Gal Sandor, Gal Zoltan și Agya Magda în Dosarul nr. 8.711/2/2011* al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Definitivă și general obligatorie. Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 16 octombrie 2014.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Pentru magistrat-asistent Irina-Loredana Gulie semnează, în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă, prim-magistrat-asistent, Marieta Safta