DECIZIE nr. 316/2014

Augustin Zegrean - președinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simina Gagu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 669 alin. (4), art. 638 alin. (1) și art. 642 din Codul de procedură civilă cu referire la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, precum și a prevederilor art. 665 alin. (3) și (4) teza a doua și art. 650 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ștefan Săvulescu în Dosarul nr. 2.502/316/2013 al Judecătoriei Târgu Bujor - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului nr. 36D/2014 al Curții Constituționale. 2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă Decizia Curții Constituționale nr. 171 din 20 martie 2014. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 8 ianuarie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 2.502/316/2013, Judecătoria Târgu Bujor - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 669 alin. (4), art. 638 alin. (1) și art. 642 din Codul de procedură civilă cu referire la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, precum și a prevederilor art. 665 alin. (3) și (4) teza a doua și art. 650 din Codul de procedură civilă. 5. Excepția a fost ridicată de Ștefan Săvulescu într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații la executare. 6. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că prevederile art. 669 alin. (4) și art. 638 alin. (1) și art. 642 din Codul de procedură civilă cu referire la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 188/2000 sunt neconstituționale, întrucât sumele calculate de executorii judecătorești cu titlu de onorarii și alte cheltuieli de executare sunt rezultatul unor înțelegeri de tip cartel, au caracter exorbitant și fictiv în raport cu munca prestată, împiedicând accesul părților la justiție. 7. Referitor la art. 665 alin. (3) și (4) teza a doua din Codul de procedură civilă, autorul susține că aceste prevederi legale sunt neconstituționale, deoarece executorii judecătorești pronunță încheieri în ședință nepublică și constituie instanțe extraordinare, deși birourile de executori judecătorești funcționează sub autoritatea Ministerului Justiției și a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești. 8. De asemenea, arată că prevederile art. 665 alin. (4) din Codul de procedură civilă permit extinderea efectelor încheierii de încuviințare a executării silite și asupra actelor viitoare ale executorilor judecătorești, inexistente la momentul pronunțării încheierii de încuviințare, situație care contravine ideii de justiție, executorii judecătorești neputând fi învestiți cu puteri care excedează situațiilor de fapt examinate de o instanță judecătorească. 9. În același timp, susține că prevederile art. 650 din Codul de procedură civilă, stabilind competența teritorială a instanței de executare pentru judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc, sunt neconstituționale, întrucât debitorul este pus într-o situație de inferioritate, juridică și economică, față de executorul judecătoresc, având în vedere cheltuielile de executare silită, calculate de executor în timpul executării. 10. Judecătoria Târgu Bujor - Secția civilă apreciază că prevederile de lege criticate sunt constituționale. Încheierea executorului judecătoresc privind stabilirea cheltuielilor de executare poate fi contestată în termen de 5 zile de la comunicare, iar în temeiul art. 669 alin. (4) din Codul de procedură civilă, suspendarea executării în privința acestor cheltuieli nu este condiționată de plata unei cauțiuni. Astfel, justițiabilul are deschisă o cale de atac, în situația în care cheltuielile de executare nu ar fi stabilite conform dispozițiilor legale, accesul la justiție al părților nefiind restricționat. 11. De asemenea, stabilirea competenței teritoriale a instanței de executare în funcție de criteriul extrinsec raportului juridic de executare silită: locul situării biroului executorului judecătoresc, și nu în funcție de criteriul intrinsec: domiciliul debitorului, locul situării bunului, al producerii prejudiciului, al executării obligației nu poate duce la concluzia creării unei situații defavorabile economic sau juridic pentru debitor, de vreme ce art. 713 alin. (2) din Codul de procedură civilă reglementează 3 cazuri de competență alternativă, iar alegerea uneia dintre instanțele deopotrivă competente aparține contestatorului, astfel încât contestația la executare poate fi introdusă și la altă instanță decât instanța de executare. Prin urmare, nici în această privință, accesul la justiție nu este restricționat. 12. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. 13. Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege criticate sunt constituționale. Referitor la critica de neconstituționalitate a art. 669 alin. (4), art. 638 alin. (1) și art. 642 din Codul de procedură civilă, cu referire la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 188/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, față de art. 21 alin. (1) și (3), art. 137 alin. (1) și art. 135 alin. (1) și (2) pct. b) din Constituție, reține că dispozițiile legale criticate reglementează o procedură execuțională, dată în sarcina organului de executare. În cadrul acestei proceduri executorul judecătoresc nu are de soluționat un litigiu, ci de executat titluri executorii, între care și hotărârile judecătorești, iar punerea lor în executare se realizează de acesta. Operația de actualizare a obligației stabilite în bani, efectuată de acesta, întrunește elementele unui act juridic administrativ, împotriva căruia persoana care se consideră vătămată în drepturile sale - debitorul sau creditorul obligației de plată - are deschisă calea contestației la executare. 14. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a art. 665 alin. (3) și (4) teza a doua din Codul de procedură civilă, față de art. 124, art. 126 alin. (1) și art. 127 din Constituție, și a art. 650 din Codul de procedură civilă în raport cu art. 21 alin. (1)-(3) și art. 124 alin. (2) din Constituție, arată că, chiar dacă executarea hotărârii este circumscrisă noțiunii de "proces", nimic nu susține teza potrivit căreia această activitate trebuie îndeplinită tot de instanța care a soluționat litigiul, cu atât mai mult cu cât punerea în executare a hotărârii aparține sferei administrative a procesului civil. Astfel, este evident că executorul judecătoresc nu realizează o activitate jurisdicțională, ci execută întocmai dispozițiile judecătorului, cuprinse în hotărârea instanței, potrivit competențelor atribuite de lege. Totodată, prin intermediul prevederilor legale criticate, legiuitorul a instituit un ansamblu de mijloace procedurale menite să facă posibilă realizarea efectivă a dreptului chiar și în cazurile în care debitorul nu își execută de bunăvoie obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu. Astfel, executarea silită intervine numai în cazul neexecutării de bunăvoie a măsurilor dispuse de judecător, fără a se încălca dispozițiile din Legea fundamentală invocate de autorul excepției. Invocă Decizia Curții Constituționale nr. 631 din 26 iunie 2007 și Hotărârea din 19 martie 1997 pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Hornsby împotriva Greciei. 15. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: 16. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. 17. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este reținut în dispozitivul încheierii de sesizare, îl constituie prevederile art. 669 alin. (4), art. 638 alin. (1) și art. 642 din Codul de procedură civilă, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 3 august 2012, "cu referire" la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, precum și prevederile art. 665 alin. (3) și (4) teza a doua și art. 650 din Codul de procedură civilă. 18. Din motivarea excepției, Curtea constată că autorul acesteia a înțeles să invoce, în susținerea neconstituționalității art. 638 alin. (1), art. 642 și art. 669 alin. (4) din Codul de procedură civilă, prevederile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 20 octombrie 2011, cu modificările și completările ulterioare, text de lege care are următorul cuprins: "Actul îndeplinit de executorul judecătoresc, în limitele competențelor legale, purtând ștampila și semnătura acestuia, precum și numărul de înregistrare și data, este act de autoritate publică și are forța probantă prevăzută de lege." 19. De asemenea, din examinarea criticii de neconstituționalitate a art. 665 alin. (4) din Codul de procedură civilă, Curtea constată că, în realitate, aceasta vizează teza a treia a textului de lege menționat de lege (și nu teza a doua, astfel cum a specificat autorul excepției). 20. În aceste condiții, Curtea reține ca obiect al excepției prevederile art. 638 alin. (1), art. 642, art. 650, art. 665 alin. (3) și alin. (4) teza a treia și art. 669 alin. (4) din Codul de procedură civilă. Prevederile de lege criticate din Codul de procedură civilă au următorul cuprins: - Art. 638 alin. (1): "Sunt, de asemenea, titluri executorii și pot fi puse în executare silită: 1. încheierile și procesele-verbale întocmite de executorii judecătorești care, potrivit legii, constituie titluri executorii; 2. înscrisurile autentice; 3. titlurile de credit sau alte înscrisuri cărora legea le recunoaște putere executorie."; - Art. 642 - Desființarea titlului executoriu Dacă s-a desființat titlul executoriu, toate actele de executare efectuate în baza acestuia sunt desființate de drept, dacă prin lege nu se prevede altfel. În acest caz, sunt aplicabile dispozițiile privitoare la întoarcerea executării."; - Art. 650 - Instanța de executare "(1) Instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

(2) Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

(3) Hotărârile pronunțate de instanța de executare sunt executorii și pot fi atacate numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, dacă prin lege nu se dispune altfel.";

- Art. 665 alin. (3), (4) teza a treia: (3) "Încheierea va cuprinde, în afara mențiunilor prevăzute la art. 233 alin. (1), arătarea titlului executoriu pe baza căruia se va face executarea, suma, cu toate accesoriile pentru care s-a încuviințat urmărirea, când s-a încuviințat urmărirea silită a bunurilor debitorului, modalitatea concretă de executare silită, atunci când s-a solicitat expres aceasta, și autorizarea creditorului să treacă la executarea silită a obligației cuprinse în titlul executoriu.

(4) [

] De asemenea, încuviințarea executării silite se extinde și asupra titlurilor executorii care se vor emite de executorul judecătoresc în cadrul procedurii de executare silită încuviințate.";

- Art. 669 alin. (4): "Sumele datorate ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii. Aceste sume pot fi cenzurate de instanța de executare, pe calea contestației la executare formulate de partea interesată și ținând seama de probele administrate de aceasta. Dispozițiile art. 451 alin. (2) și (3) se aplică în mod corespunzător, iar suspendarea executării în privința acestor cheltuieli de executare nu este condiționată de plata unei cauțiuni". 21. Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiție, art. 124 privind înfăptuirea justiției, art. 126 alin. (1) privind instanțele judecătorești, art. 127 privind caracterul public al dezbaterilor, art. 133 alin. (1) privind rolul și structura Consiliului Superior al Magistraturii, art. 135 alin. (1) și (2) lit. b) privind economia și art. 137 alin. (1) privind sistemul financiar. 22. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile de lege ce formează obiectul excepției de neconstituționalitate au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate exercitat prin prisma unor critici de neconstituționalitate similare (a se vedea Decizia nr. 171 din 20 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 19 mai 2014). 23. Cu acel prilej, analizând critica de neconstituționalitate potrivit căreia sumele calculate de executorii judecătorești cu titlu de onorarii și alte cheltuieli de executare au caracter exorbitant și sunt fictive, fiind astfel împiedicat accesul liber la justiție al părților, Curtea nu a constatat încălcarea art. 21 alin. (1)-(3), art. 137 alin. (1) și art. 135 alin. (1) și alin. (2) lit. b) din Constituție. 24. Curtea a statuat că executorii judecătorești sunt învestiți să efectueze un serviciu de interes public, și anume executarea silită a dispozițiilor cu caracter civil din titlurile executorii, îndeplinind acte de autoritate publică, care au forța probantă specifică unui asemenea act. Potrivit art. 60, coroborat cu art. 61 din Legea nr. 188/2000, actele executorilor judecătorești sunt supuse controlului instanțelor judecătorești competente, cei interesați sau vătămați prin actele de executare având deschisă calea contestației la executare, în condițiile prevăzute de Codul de procedură civilă. 25. Mai departe, Curtea a constatat că prevederile legale criticate reglementează o procedură execuțională, în cadrul căreia executorul judecătoresc nu are de soluționat un litigiu, ci de executat titluri executorii. Operația de actualizare a obligației stabilite în bani, efectuată de executorul judecătoresc, întrunește elementele unui act juridic administrativ, împotriva căruia persoana care se consideră vătămată în drepturile sale - creditorul sau debitorul obligației de plată - poate formula contestație la executare, iar până la soluționarea contestației, instanța judecătorească poate dispune suspendarea executării (în acest sens a se vedea și Decizia nr. 1.339 din 9 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 80 din 11 februarie 2009). 26. În acest context, Curtea a reamintit că accesul liber la justiție presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justiția se înfăptuiește, fiind de competența exclusivă a legiuitorului instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești. Pe cale de consecință, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, precum și modalități de exercitare a drepturilor procesuale, principiul accesului liber la justiție presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a utiliza aceste proceduri, în formele și în modalitățile instituite de lege. (a se vedea Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). 27. În ceea ce privește critica adusă dispozițiilor art. 665 alin. (3) din Codul de procedură civilă, Curtea a constatat că aceasta nu poate fi reținută, de vreme ce textul criticat se referă la încheierile instanței de executare prin care s-a soluționat cererea de încuviințare a executării silite, și nu la încheierile executorilor judecătorești. 28. Mai mult, executorul judecătoresc nu realizează o activitate jurisdicțională, ci doar execută întocmai dispozițiile judecătorului, cuprinse în hotărârea instanței. 29. Distinct de acestea, Curtea subliniază că executorii judecătorești nu fac parte din puterea judecătorească și nu poate reține că, prin textele criticate, executorii judecătorești ar fi dobândit atribuții de realizare a justiției. 30. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a art. 665 alin. (4) teza a treia din Codul de procedură civilă, Curtea a reținut că, potrivit art. 638 din Codul de procedură civilă, caracterul de titlu executoriu al unei încheieri sau al unui proces-verbal întocmit de executorul judecătoresc trebuie să fie expres prevăzut în lege. Astfel, spre exemplu, sunt titluri executorii: încheierile, emise de executor la cererea creditorului, de actualizare a sumelor din titlul executoriu (art. 628), încheierile executorului judecătoresc pentru sumele reprezentând cheltuielile de executare (art. 669), procesul-verbal de licitație prin care executorul stabilește suma datorată de fostul adjudecatar care nu a depus prețul în termen (art. 849). 31. Curtea a statuat că stabilirea cheltuielilor de executare printr-un proces-verbal care constituie titlu executoriu, încheiat de executorul judecătoresc, nu este un act arbitrar al acestuia, ci, potrivit chiar reglementării criticate, are loc pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii. Sub imperiul reglementării deduse controlului, procesul-verbal încheiat de executorul judecătoresc nu scapă controlului instanțelor de judecată, iar întocmirea acestuia, în condițiile prevăzute de lege, nu lezează în niciun fel accesul liber la justiție, câtă vreme împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, ceea ce oferă toate garanțiile procesuale pentru realizarea deplină a acestor drepturi (în acest sens a se vedea și Decizia nr. 206 din 15 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 388 din 5 iunie 2003). 32. În fine, referitor la pretinsa contrarietate dintre prevederile art. 650 din Codul de procedură civilă și dispozițiile din Legea fundamentală privind accesul liber la justiție și unicitatea, imparțialitatea și egalitatea justiției, Curtea a constatat că normele de lege criticate sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Astfel, Curtea a reținut că, în acord cu art. 126 alin. (2) din Constituție, prevederile de lege criticate dau expresie voinței legiuitorului, care, în noul Cod de procedură civilă, a stabilit instanța de executare în funcție de biroul executorului judecătoresc care face executarea, iar nu în funcție de domiciliul debitorului. 33. Curtea Constituțională a statuat, în jurisprudența sa constantă, că principiul egalității presupune existența unor situații identice, la care trebuie să se aplice un regim juridic identic; or, în speță, debitorul și executorul judecătoresc nu se găsesc în situații juridice identice, astfel încât tratamentul juridic distinct este pe deplin justificat. 34. Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, cele statuate prin deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față. 35. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ștefan Săvulescu în Dosarul nr. 2.502/316/2013 al Judecătoriei Târgu Bujor - Secția civilă și constată că prevederile art. 638 alin. (1), art. 642, art. 650, art. 665 alin. (3) și (4) teza a treia și art. 669 alin. (4) din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Definitivă și general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Târgu Bujor - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 5 iunie 2014.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent, Simina Gagu