DECIZIE nr. 659/2015

Daniel

Marius Morar - președinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 7 alin. (1) și (7) și art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepție ridicată de Călin Popa în Dosarul nr. 2.182/97/2014 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului nr. 117D/2015 al Curții Constituționale. 2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosar, partea Serviciul Român de Informații a transmis note scrise prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată. 4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, precizând că, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat că obligativitatea parcurgerii unei proceduri prealabile și stabilirea unor condiționalități în ceea ce privește accederea la o instanță judecătorească nu sunt de natură să îngrădească dreptul garantat de art. 21 alin. (1) din Constituție.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea nr. 32 din 10 decembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 2.182/97/2014, Curtea de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 7 alin. (1) și (7) și art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepție ridicată de Călin Popa într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de anulare a deciziei de retragere a autorizației de acces la informații clasificate și a ordinului directorului Serviciului Român de Informații de trecere în rezervă a reclamantului. 6. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textele de lege criticate sunt neconstituționale în măsura în care comunicarea actului nu este interpretată ca fiind comunicarea în scris a actului în sine, ci doar înștiințarea cu privire la emiterea respectivului act. În acest sens, autorul excepției precizează că, potrivit "art. 262 din Codul muncii" (în realitate, art. 252 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii), decizia de încetare a contractului de muncă pentru motive imputabile angajatului se predă personal acestuia sau, în caz de refuz de primire, se comunică prin scrisoare recomandată la domiciliul acestuia, în cel mult 5 zile de la data emiterii. De asemenea arată că, în conformitate cu " art. 84 alin. (5) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici [în realitate, art. 101 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 ], destituirea din funcția publică se dispune printr-un act administrativ al conducătorului unității sau instituției publice, care se comunică în termen de 5 zile lucrătoare de la data emiterii, termenul de contestare începând să curgă de la data primirii actului de destituire. Autorul excepției susține că, în cazul său, a interpreta că termenul de exercitare a căii de atac, respectiv de formulare a plângerii prealabile împotriva deciziei de retragere a autorizației de acces la informații clasificate și a ordinului de trecere în rezervă, începe să curgă de la simpla înștiințare cu privire la emiterea respectivelor acte, fără ca acestea să îi fie și predate pentru a putea lua cunoștință de conținutul lor, ar constitui o discriminare a sa față de ceilalți cetățeni cărora le sunt aplicabile prevederile legale mai sus menționate. De asemenea, discriminarea există și față de persoanele cărora le-au fost comunicate prin predare efectivă actele administrative vătămătoare, care, putând să ia cunoștință de conținutul acestora, sunt în măsură să își formuleze apărările față de acestea. Totodată, discriminarea există și în raport cu Serviciul Român de Informații, instituție care poate afecta în mod discreționar raporturile de muncă ale funcționarului său, fără ca acesta să cunoască în mod efectiv conținutul ordinului de trecere în rezervă. Arată că necomunicarea efectivă a actului administrativ persoanei ale cărui drepturi sunt vătămate prin acesta și stabilirea unui termen pentru exercitarea căii de atac care începe să curgă înainte de a primi actul reprezintă, în opinia autorului excepției, o afectare a dreptului de acces liber la justiție, obligând persoana interesată să acționeze fără a avea deplină cunoștință de cauză, ceea ce, în același timp, reprezintă o încălcare a dreptului său la apărare. 7. Curtea de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal consideră că textele de lege supuse controlului de constituționalitate nu contravin prevederilor din Constituție invocate în motivarea acesteia. Apreciază că este neîntemeiată susținerea autorului excepției în sensul că textele de lege criticate ar fi neconstituționale din perspectiva interpretării momentului în care s-a realizat comunicarea. Arată că modalitatea în care se realizează comunicarea actului administrativ se reglementează prin dispoziții speciale, specifice diverselor domenii de activitate, în funcție și de caracterul actelor, determinat de natura informațiilor pe care acestea le cuprind, publice sau secrete. Stabilirea unor limitări sau condiționări în modalitatea de comunicare a actelor administrative, fără consecințe asupra posibilității de introducere a acțiunilor în justiție, nu constituie o încălcare a dreptului de acces liber la justiție, la un proces echitabil sau a dreptului la apărare. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. 9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: 10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. 11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 7 alin. (1) și (7) și art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, modificată și completată prin Legea nr. 262/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007, care au următorul cuprins: - Art. 7 alin. (1) și (7): "(1) Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.

(7) Plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescripție.";

- Art. 11 alin. (2): "Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz." 12. În opinia autorului excepției, textele de lege criticate contravin următoarelor dispoziții din Constituție: art. 16 alin. (1) care instituie principiul egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, art. 21 privind accesul liber la justiție și art. 24 care garantează dreptul la apărare. 13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, în motivarea acesteia, se susține că textele de lege criticate, care instituie obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile în cazul acțiunilor în contencios administrativ, sunt neconstituționale în măsura în care comunicarea actului contestat este interpretată ca fiind și simpla înștiințare cu privire la emiterea respectivului act, iar nu comunicarea în scris a actului în sine. Din examinarea conținutului dosarului, Curtea observă că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată în soluționarea unei acțiuni în contencios administrativ generată de împrejurarea că autorului excepției i s-a retras autorizația de acces la informații clasificate și a fost trecut în rezervă prin ordin al directorului Serviciului Român de Informații. Cu privire la emiterea acestor acte, autorul excepției a fost înștiințat verbal de către comandantul unității, iar în scris printr-o adresă transmisă prin poștă după un an și 6 luni, în care se preciza că decizia de retragere a autorizației de acces la informații clasificate și ordinul de trecere în rezervă nu îi pot fi comunicate întrucât au caracter de secret de stat. După primirea acestei adrese, autorul excepției a solicitat instanței de contencios administrativ anularea celor două acte, considerând că termenul de contestare prevăzut de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 nu a început să curgă, în condițiile în care acestea nu i-au fost niciodată comunicate, nefiindu-i aduse la cunoștință printr-o adresă scrisă măcar numărul și data emiterii acestora ori temeiul de drept, dacă nu și cel de fapt. Curtea reține, de asemenea, că, în apărare, Serviciul Român de Informații a solicitat respingerea acțiunii ca urmare a neparcurgerii de către reclamant a procedurii prealabile impuse de art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, susținând că acesta ar fi trebuit să formuleze plângere împotriva măsurii retragerii autorizației de acces la informații clasificate și a ordinului de trecere în rezervă în termen de 30 de zile de la data la care a luat cunoștință de conținutul lor, menționând, totodată, că aducerea la cunoștință a deciziei de retragere a autorizației de acces la informații clasificate și comunicarea ordinului de trecere în rezervă au fost consemnate într-un proces-verbal semnat de petent la data la care i s-a făcut și comunicarea verbală cu privire la emiterea celor două acte. 14. În acest context faptic, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate apare ca inadmisibilă, în cauză fiind ridicată, în realitate, o problemă de aplicare a legii la speță, care ține exclusiv de competența instanței de judecată. Ca atare, având în vedere că modalitatea de aplicare la cauze individual determinate a textelor de lege deduse controlului nu reprezintă o problemă de constituționalitate, excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă ca inadmisibilă, din perspectiva învederată excedând competenței instanței de contencios constituțional. 15. În ceea ce privește invocarea unor texte din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii și din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, Curtea observă că nu este pertinentă, întrucât, pe de o parte, cadrele militare ale Serviciului Român de Informații au un statut special, care nu intră sub incidența actelor normative menționate, iar, pe de altă parte, controlul de constituționalitate vizează verificarea conformității textelor de lege cu prevederile și principiile Constituției, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispozițiile constituționale (a se vedea, în acest sens, de exemplu, Decizia nr. 33 din 28 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 5 iunie 2003, sau Decizia nr. 44 din 12 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 338 din 10 iunie 2013). 16. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 7 alin. (1) și (7) și art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepție ridicată de Călin Popa în Dosarul nr. 2.182/97/2014 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal. Definitivă și general obligatorie. Decizia se comunică Curții de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 15 octombrie 2015.

PREȘEDINTE,

DANIEL MARIUS MORAR

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbățeanu