DECIZIE nr. 653/2015

Augustin Zegrean - președinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Constantin Tătaru, Ioan Casandra și Vasile Dospinescu în Dosarul nr. 6.638/86/2014 al Curții de Apel Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.178D/2015. 2. La apelul nominal lipsesc autorii excepției și părțile Gheorghe Săndel Gabor, Ioan Lupu, Valuță Bisca, Gheorghe Moraru, Mureș Afloarei, Dan Constantin Murișanu și Inspectoratul de Poliție Județean Suceava, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra înscrisurilor depuse la dosar de autorii excepției, prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, precum și a înscrisului depus la dosar de partea Inspectoratul de Poliție Județean Suceava, prin care solicită respingerea acestei excepții. 4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea din 26 iunie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 6.638/86/2014, Curtea de Apel Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost ridicată de Constantin Tătaru, Ioan Casandra și Vasile Dospinescu cu prilejul soluționării recursului formulat împotriva Sentinței civile nr. 7.369 din 18 decembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 6.638/86/2014, dosar în care au solicitat acordarea pe cale judiciară a ajutoarelor cuvenite la ieșirea la pensie în temeiul art. 20 din secțiunea 3, anexa VII la Legea nr. 284/2010 și a căror plată a fost refuzată de angajator în baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 285/2010. 6. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin, în esență, că dispozițiile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 sunt contrare prevederilor art. 1 alin. (3) și (5) și art. 44, coroborat cu art. 136 alin. (1) și (5) din Constituție. În acest sens, arată că textul de lege criticat a creat un climat de instabilitate juridică și o stare de incertitudine în privința subiectelor de drept vizate. Consideră că este fără precedent ca două reglementări consecutive, respectiv art. 20 din secțiunea 3, anexa VII la Legea nr. 284/2010 și art. 13 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 să fie diametral opuse. Astfel, dispozițiile Legii nr. 284/2010 prevăd că la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept de pensie, personalul militar, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare beneficiază de ajutoare pecuniare în raport cu solda funcției de bază și vechimea efectivă în muncă, precum și de un ajutor egal cu două solde ale funcției de bază. Concomitent cu adoptarea Legii nr. 284/2010, a fost adoptată Legea nr. 285/2010, prin care, în art. 13 alin. (1), s-a prevăzut că în anul 2011 dispozițiile Legii nr. 284/2010 nu se aplică. În acest mod, printr-o lege s-a acordat un drept patrimonial, iar prin alta, concomitentă, deși nu este un act normativ de suspendare, nu s-a mai acordat acel drept. În același context, autorii amintesc că în dreptul european și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 1 decembrie 2005, pronunțată în Cauza Păduraru împotriva României) a fost consacrat și dezvoltat principiul securității juridice. 7. Totodată, susțin că dispozițiile de lege criticate încalcă dreptul de proprietate, întrucât ajutorul la trecerea în rezervă este un bun, iar dreptul asupra acestui bun s-a născut la data de 1 ianuarie 2011. Or, raporturile de muncă au încetat la data de 15 iulie 2011, cu prilejul pensionării. În plus, măsura suspendării nefiind limitată în timp, este de natură să aducă atingere înseși substanței dreptului. În acest sens, invocă și cele reținute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23. 8. Curtea de Apel Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal consideră că textul de lege criticat nu aduce atingere dreptului de proprietate, întrucât autorii excepției nu pot pretinde un drept care nu era prevăzut de legislația în vigoare la data ieșirii la pensie. Consideră însă că reglementarea criticată este de natură să creeze incertitudini în procesul de aplicare a legii. Astfel, în unele situații s-a interpretat că textul de lege determină doar o suspendare a exercițiului dreptului, în timp ce, în alte situații, s-a considerat că dreptul lipsește, fiind înlăturat. Mai mult, având în vedere evoluția reglementării, este relevantă și conduita ulterioară a legiuitorului care, deși nu înțelege să abroge art. 20 din anexa VII la Legea nr. 284/2010, prin legi succesive similare celei criticate i-a înlăturat până acum efectele, ceea ce ridică și problema previzibilității, ținând cont de încrederea legitimă pe care trebuie să o inspire edictarea unei norme a cărei finalitate este tocmai aplicarea sa raporturilor juridice concrete. 9. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. 10. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. 11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, înscrisurile depuse la dosar de părți, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, punctul de vedere al Avocatului Poporului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: 12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. 13. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, dispoziții potrivit cărora "(1) În anul 2011, dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică". 14. Curtea constată că dispozițiile de lege criticate au avut o aplicare limitată în timp, care a încetat înainte de sesizarea Curții Constituționale cu prezenta excepție de neconstituționalitate. Având în vedere însă cele reținute prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora pot forma obiect al controlului de constituționalitate și dispozițiile de lege ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, Curtea urmează a analiza constituționalitatea dispozițiilor de lege cu care a fost sesizată. 15. Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că dispozițiile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 sunt contrare următoarelor prevederi constituționale: art. 1 alin. (3) și (5) referitor la statul român, art. 44 privind dreptul de proprietate privată și art. 136 alin. (1) și (5) referitor la proprietate. 16. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorii acesteia critică dispozițiile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 atât pentru că ar genera instabilitate juridică, cât și pentru că ar aduce atingere dreptului de proprietate pe care susțin că îl au asupra sumelor reprezentând ajutor la trecerea în rezervă, drept acordat prin art. 20 alin. (1) și (2) din secțiunea 3, anexa VII la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010. 17. În jurisprudența sa, Curtea a mai răspuns unor critici similare celor invocate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 541 din 14 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 622 din 17 august 2015, aflată în curs de publicare, paragrafele 15, 16 și 17, Curtea, având în vedere critica de neconstituționalitate raportată la prevederile art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție, a făcut o analiză a evoluției legislative în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar și a conchis că aceasta relevă într-adevăr o problemă de legiferare, care nu poate fi soluționată însă decât de legiuitor, iar nu de Curtea Constituțională în cadrul competențelor sale consacrate de Legea fundamentală. În plus, Curtea a apreciat că această problemă de legiferare nu face ca efectele textului de lege criticat să fie lipsite de previzibilitate, întrucât, așa cum a reținut prin Decizia nr. 326 din 25 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 454 din 24 iulie 2013, persoanele care se pensionează se supun dispozițiilor legale în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie, potrivit principiului tempus regit actum. 18. Analizând criticile de neconstituționalitate vizând încălcarea dreptului de proprietate, Curtea, prin Decizia nr. 541 din 14 iulie 2015, paragrafele 18 și 19, dar și prin Decizia nr. 170 din 19 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 354 din 22 mai 2015, paragraful 27, a amintit că, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, așa cum este Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, s-a reținut că statul este în măsură să stabilească ce beneficii trebuie plătite angajaților săi din bugetul de stat. Astfel, statul poate dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plății unor astfel de beneficii prin modificări legislative corespunzătoare. În același sens a fost amintită și Decizia de inadmisibilitate din 6 decembrie 2011, pronunțată în cauzele conexate nr. 44.232/11 și nr. 44.605/11 Felicia Mihăieș împotriva României și Adrian Gavril Senteș împotriva României, paragrafele 15 și 19, prin care Curtea de la Strasbourg amintește că, datorită unei cunoașteri directe a propriei societăți și a necesităților acesteia, autoritățile naționale se află, în principiu, într-o poziție mai adecvată decât instanța internațională pentru a stabili ce anume este "de utilitate publică". În consecință, în cadrul mecanismului de protecție creat de Convenție, este de competența acestora să se pronunțe primele cu privire la existența unei probleme de interes general. Considerând normal ca legiuitorul să dispună de o mare libertate în conducerea unei politici economice și sociale, Curtea respectă modul în care acesta percepe imperativele "utilității publice", cu excepția cazului în care raționamentul său se dovedește în mod vădit lipsit de orice temei rezonabil (paragraful 19). 19. În sfârșit, prin deciziile mai sus invocate, Curtea Constituțională a precizat că ajutoarele ori indemnizațiile la care se referă art. 13 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 nu fac parte din categoria drepturilor fundamentale, astfel că legiuitorul este liber să dispună cu privire la conținutul, limitele și condițiile de acordare a acestora, precum și să dispună diminuarea ori chiar încetarea acordării acestora, fără a fi necesară întrunirea condițiilor stabilite de art. 53 din Legea fundamentală. 20. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, considerentele și soluțiile deciziilor mai sus amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză. 21. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Constantin Tătaru, Ioan Casandra și Vasile Dospinescu în Dosarul nr. 6.638/86/2014 al Curții de Apel Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Definitivă și general obligatorie. Decizia se comunică Curții de Apel Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 13 octombrie 2015.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea