DECIZIE nr. 579/2015

Augustin Zegrean - președinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen Cătălina Gliga.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 alin. (5) teza întâi din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Tatiana Rădulescu în Dosarul nr. 4.946/2/2013 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 345D/2015. 2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, arătând că textul de lege criticat nu conține în sine niciun viciu de neconstituționalitate, ci reglementează diferența de 2,5% din salariul de bază între două clase de salarizare succesive. Mai arată că diferențele de salarizare între magistrați cu aceleași condiții de vechime provin din dispozițiile art. 6 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Sentința civilă nr. 3.002 din 7 noiembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 4.946/2/2013, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 alin. (5) teza întâi din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de reclamanta Tatiana Rădulescu în cadrul soluționării unei cauze de contencios administrativ având ca obiect anularea ordinului emis de ministrul justiției prin care s-au stabilit drepturi salariale. 5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia solicită, "în principal, să se constate neconstituționalitatea dispozițiilor legale indicate și, în subsidiar, să se constate că aceste dispoziții legale sunt constituționale, dar numai în măsura în care, prin aplicarea procentului stabilit de lege, rezultă un salariu de bază, o soldă/salariu de funcție, respectiv o indemnizație lunară de încadrare egală cu cea a personalului care a fost reîncadrat în aceeași clasă de salarizare de la data de 1 ianuarie 2011, data intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 284/2010, reîncadrare ce a avut loc în condițiile art. 33 din același act normativ". În acest sens, susține, în esență, că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție, deoarece generează inechitate și incoerență, prin stabilirea unei remunerații inegale pentru muncă de valoare egală, contrar ierarhiei indemnizațiilor din justiție, potrivit căreia trebuie să se țină cont de nivelul instanței, vechimea în muncă și vechimea în funcție. Modul de calcul conceput de legiuitor prin aplicarea unui procent de 2,5% la acordarea unei clase de salarizare la trecerea în tranșa următoare de vechime în muncă sau în funcție, după caz, conduce la stabilirea unei indemnizații lunare de încadrare mai mică decât indemnizația lunară de încadrare a personalului de la același nivel al instanței, care a trecut la aceeași tranșă de vechime în muncă sau în funcție, anterior datei de 1 ianuarie 2011, data intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 284/2010. Arată că "aceste elemente și împrejurări conținute de art. 10 alin. (5) teza întâi, inclusiv procentul, dincolo de aparenta sa tehnicitate", sunt discriminatorii. Cu alte cuvinte, sporul pentru vechimea în muncă și/sau pentru vechimea în profesie calculat anterior datei de 1 ianuarie 2011 era mai mare, iar după 1 ianuarie 2011, inclus fiind în salariul de bază, este mai mic în raport cu noul algoritm de calcul, ducând în final la indemnizații lunare de încadrare inegale pentru cei aflați în situații identice din punct de vedere obiectiv. 6. În continuare, autoarea excepției susține că nu contestă libertatea legiuitorului de a stabili printr-o nouă lege a salarizării un nou algoritm de calcul, însă, acest nou algoritm de calcul, prin procentul reglementat și prin momentul trecerii de la o tranșă de vechime la alta, conduce la inechități salariale, fără justificare obiectivă și rezonabilă, inechități fără precedent în istoria salarizării personalului din justiție, cu nesocotirea principiului constituțional al egalității în fața legii. Astfel, nu există nicio justificare obiectivă și rezonabilă pentru ca magistrații care prestează o muncă de o valoare egală, la același nivel al instanței și care au aceleași tranșe de vechime în muncă și/sau în funcție, să aibă indemnizații diferite, în raport numai cu momentul subiectiv la care s-a împlinit o anumită tranșă de vechime. 7. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. 9. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale, întrucât creează diferențiere de salarizare între persoanele care au aceeași vechime și îndeplinesc aceeași funcție, fără să existe o justificare obiectivă și rezonabilă, încălcând astfel egalitatea de tratament în stabilirea salariului, consacrată de art. 41 alin. (4) din Constituție, de art. 6 alin. (3) din Codul muncii, de art. 1 alin. (2) lit. e) pct. (i) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 și de art. 23 pct. 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului. Cu privire la principiul egalității de tratament, arată că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 28 mai 1995, pronunțată în Cauza Incze împotriva Austriei, Hotărârea din 18 februarie 1991, pronunțată în Cauza Fredin împotriva Suediei, paragraful 60, Hotărârea din 23 iunie 1993 pronunțată în Cauza Hoffmann împotriva Austriei, paragraful 31, Hotărârea din 28 septembrie 1995, pronunțată în Cauza Spadea și Scalabrino împotriva Italiei), precum și jurisprudenței Curții Constituționale (Decizia nr. 2 din 17 ianuarie 2013), diferența de tratament devine discriminare atunci când autoritățile statale introduc distincții între situații analoage sau comparabile, fără ca ele să se bazeze pe o justificare obiectivă și rezonabilă. În acest context, potrivit principiului "la muncă egală, remunerație egală", dacă felul muncii este același, dacă cerințele și condițiile de muncă sunt aceleași, dacă munca este egală sau de valoare egală, diferențierile de salarizare nu se justifică. Prin urmare, consideră că, în temeiul principiului "la muncă egală, salariu egal", personalul care îndeplinește condițiile de trecere la o altă gradație după 1 ianuarie 2011 are dreptul legal la stabilirea și obținerea unor drepturi salariale egale cu ale personalului care a îndeplinit condițiile de trecere la o altă gradație până la 31 decembrie 2010, întrucât deține o funcție sau un post identic, la același nivel cu ceilalți colegi și au aceleași atribuții de serviciu. 10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise transmise la dosar de autoarea excepției de neconstituționalitate, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: 11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. 12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 10 alin. (5) teza întâi din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, având următorul conținut: "Diferența dintre două clase de salarizare succesive este de 2,5% din salariul de bază, solda/salariul de funcție, indemnizația lunară de încadrare, utilizându-se rotunjirea la a doua zecimală a coeficienților de ierarhizare aferenți claselor de salarizare." 13. Autoarea excepției susține că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi. 14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, la data de 1 ianuarie 2011, a intrat în vigoare și urma să se aplice Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Potrivit acesteia, salariile de bază, soldele/salariile de funcție și indemnizațiile lunare de încadrare se stabilesc prin înmulțirea coeficienților de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare cu valoarea de referință (stabilită la 600 lei). Pronunțându-se asupra acestei legi în cadrul controlului de constituționalitate a priori, prin Decizia nr. 1.658 din 28 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 18 ianuarie 2011, Curtea a reținut că "există o obligație pozitivă în sarcina legiuitorului ca, în momentul aplicării prezentei legi în privința determinării valorii salariului/soldei/indemnizației brute, indiferent de coeficientul de ierarhizare aplicabil diverselor categorii de personal plătit din fonduri publice, salariul/solda/indemnizația brută a acestora să fie la un nivel cel puțin egal lunii iunie 2010. [

] Pentru ca la momentul aplicării prezentei legi în privința determinării valorii salariului/soldei/indemnizației brute acestea din urmă să nu cunoască o scădere sub nivelul din iunie 2010, legiuitorul trebuie să stabilească o valoare de referință adecvată, superioară celei prevăzute în momentul de față prin art. 10 alin. (4) din lege." 15. În acest context legislativ, Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010, a prevăzut la art. 4 alin. (2) că în anul 2011 nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 și la art. 4 alin. (3), că personalul plătit din fonduri publice se reîncadrează, începând cu 1 ianuarie 2011, pe clase de salarizare, pe noile funcții, gradații și grade prevăzute de Legea-cadru nr. 284/2010, în raport cu funcția, vechimea, gradul și treapta avute la 31 decembrie 2010. La art. 6 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 s-a prevăzut că "avansarea personalului încadrat pe funcții de execuție în gradația corespunzătoare tranșei de vechime în muncă se face prin încadrarea în clasele de salarizare corespunzătoare vechimii în muncă dobândite, prevăzute la art. 11 alin. (3) din legea-cadru, personalul beneficiind de o majorare a salariului de bază avut, corespunzător numărului de clase de salarizare succesive suplimentare multiplicat cu procentul stabilit la art. 10 alin. (5) din legea-cadru, fără acordarea salariului corespunzător coeficientului de ierarhizare aferent noii clase de salarizare", iar alin. (3) al aceluiași articol stabilește că aceleași prevederi se aplică în mod corespunzător și pentru personalul care ocupă funcții din cadrul familiei ocupaționale "Justiție", respectiv vechime în învățământ pentru personalul didactic de predare universitar și preuniversitar. În baza art. 11 alin. (3) din Legea-cadru nr. 284/2010: "Tranșele de vechime în muncă, în funcție de care se acordă cele 5 gradații potrivit alin. (2), respectiv clasele de salarizare, sunt următoarele: - gradația 1 - de la 3 la 5 ani - 3 clase succesive de salarizare suplimentare față de nivelul minim al fiecărei funcții; - gradația 2 - de la 5 la 10 ani - două clase succesive de salarizare suplimentare față de cele deținute pentru gradația 1; - gradația 3 - de la 10 la 15 ani - două clase succesive de salarizare suplimentare față de cele deținute pentru gradația 2; - gradația 4 - de la 15 la 20 de ani - o clasă succesivă de salarizare suplimentară față de cele deținute pentru gradația 3; - gradația 5 - peste 20 de ani - o clasă succesivă de salarizare suplimentară față de cele deținute pentru gradația 4." 16. Întrucât dispozițiile de lege criticate - art. 10 alin. (5) din Legea-cadru nr. 284/2010 - stabilesc că diferența dintre două clase de salarizare succesive este de 2,5% din salariul de bază, personalul care ocupă funcții din cadrul familiei ocupaționale "Justiție", care avansează în gradația corespunzătoare tranșei de vechime în muncă va beneficia de o majorare a salariului de bază, după cum urmează: gradația 1 - de la 3 la 5 ani - 7,5%; gradația 2 - de la 5 la 10 ani - 5%; gradația 3 - de la 10 la 15 ani - 5%; gradația 4 - de la 15 la 20 de ani - 2,5%; gradația 5 - peste 20 de ani - 2,5%. Același mod de calcul este stabilit și pentru anii 2012, 2013, 2014 și 2015. Art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 6 aprilie 2015, prevede că în anul 2015 salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare din instituția/autoritatea publică în care acesta este încadrat, iar art. 5 alin. (1^1) prevede că "Prin nivel de salarizare în plată pentru funcțiile similare se înțelege același cuantum al salariului de bază cu cel al salariaților având aceeași funcție, în care au fost incluse, după data de 31 decembrie 2009, sumele aferente salariului de încadrare, precum și sumele aferente sporurilor de care au beneficiat înainte de această dată, dacă salariatul angajat, numit sau promovat îndeplinește aceleași condiții de studii - medii, superioare, postuniversitare, doctorale -, de vechime și își desfășoară activitatea în aceleași condiții, specifice locului de muncă la data angajării sau promovării." 17. Referitor la dispozițiile de lege criticate, Curtea nu s-a mai pronunțat. Însă, cu privire la problema de drept a discriminării referitoare la salarizare sub aspectul trecerii într-o altă tranșă de vechime ulterior sau anterior anului 2011, prin Decizia nr. 29 din 21 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 3 aprilie 2014, Curtea a constatat că soluția legislativă cuprinsă în art. II art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar se regăsește și în cuprinsul art. 6 din Legea nr. 285/2010, iar aceste din urmă dispoziții au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate. În acest sens, prin Decizia nr. 166 din 19 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 360 din 18 iunie 2013, Curtea, analizând o excepție de neconstituționalitate cu o motivare similară raportată la încălcarea acelorași dispoziții constituționale, a reținut că aspectele ce țin de aplicarea legii de către organismele abilitate, precum și cele referitoare la pretinsa încălcare de către prevederile de lege criticate a unor alte acte normative decât Legea fundamentală nu constituie veritabile critici de neconstituționalitate, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, potrivit cărora "Sunt neconstituționale prevederile actelor prevăzute la alin. (1), care încalcă dispozițiile sau principiile Constituției". 18. Prin Decizia nr. 669 din 26 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 8 august 2012, Curtea a reținut că avansarea personalului încadrat pe funcții de execuție în gradația corespunzătoare tranșei de vechime în muncă și calculul indemnizațiilor potrivit acestor gradații se face potrivit normelor juridice în vigoare la data unei astfel de avansări, cuantumurile ce ar fi putut fi calculate potrivit legislației aplicabile anterior acestei date neavând regimul juridic al unor drepturi câștigate. De altfel, Curtea a subliniat faptul că legiuitorul poate interveni oricând, din rațiuni ce țin de politica economico-financiară a statului, cu reglementarea unor criterii de avansare și a unor metodologii de calcul al indemnizațiilor obținute în urma avansării, ce devin aplicabile de la data intrării lor în vigoare, înlocuind vechile norme având același obiect, pe care le abrogă. În același sens s-a pronunțat Curtea și prin Decizia nr. 343 din 17 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 30 iulie 2014, Decizia nr. 311 din 28 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al Românei, Partea I, nr. 462 din 26 iunie 2015, și Decizia nr. 475 din 16 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al Românei, Partea I, nr. 605 din 11 august 2015. 19. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, considerentele și soluțiile mai sus amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză. 20. Având în vedere acestea, Curtea observă că dispozițiile de lege criticate care instituie procentul de 2,5 ca diferență între două clase de salarizare nu conțin niciun element de neconstituționalitate. Art. 11 alin. (3) din Legea-cadru nr. 284/2010 stabilește, în mod diferențiat pe gradații, modul de calcul al procentelor cu care se majorează salariul de bază, spre deosebire de vechea reglementare aplicabilă salarizării magistraților, care prevedea o majorare de 5%, indiferent de treapta de vechime în muncă în care se trecea. Astfel, diferențele de salarizare invocate de autoarea excepției, referitoare la personalul care ocupă funcții din cadrul familiei ocupaționale "Justiție" și care avansează în gradațiile 4 și 5, provin din întreaga succesiune a actelor normative intervenite după anul 2011, raportată la prevederile aplicabile anterior anului 2011, iar nu din dispozițiile de lege criticate. 21. De altfel, în jurisprudența sa, Curtea a reținut că situația diferită în care se află cetățenii în funcție de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispozițiilor constituționale care consacră egalitatea în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și discriminări (a se vedea, în acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 20 din 2 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, Decizia nr. 820 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 18 ianuarie 2007). 22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Tatiana Rădulescu în Dosarul nr. 4.946/2/2013 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 10 alin. (5) teza întâi din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Definitivă și general obligatorie. Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 29 septembrie 2015.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean