Arestare preventiva a inculpatului in cursul judecatii. Propunere de arestare inaintata odata cu rechizitoriu. Procedura.

Arestare preventiva a inculpatului in cursul judecatii. Propunere de arestare inaintata odata cu rechizitoriu. Procedura.

C. pr. pen., art. 1491, art. 160a, art. 267

In ipoteza in care o propunere de arestare preventiva este inaintata instantei odata cu sesizarea asupra fondului cauzei, nu este vorba de o arestare in absentia si, in lipsa unor dispozitii exprese, se urmeaza o procedura conjugata, derulata progresiv in doua etape -in fata procurorului, mai intai si apoi in fata instantei. Prin incheierea penala nr. 1/4 noiembrie 2011, Tribunalul Harghita, in baza art. 160a C. pr. pen. raportat la art. 143 si art. 148 lit. f C. pr. pen., a admis propunerea procurorului de la Parchetul de pe langa Tribunalul Harghita si a dispus arestarea preventiva a inculpatului T.I.S., in cursul judecatii, incepand cu data de 4 noiembrie 2011.
In motivarea dispozitiei de arestare preventiva, se arata ca probele administrate in cauza confirma presupunerea rezonabila ca inculpatul a comis infractiunea de favorizare a infractorului pentru care s-a pus in miscare actiunea penala si s-a dispus trimiterea lui in judecata. In ceea ce priveste temeiul de drept al privarii de libertate, prevazut de art. 148 lit. f C. pr. pen., tribunalul a constatat ca, la momentul examinarii propunerii procurorului, inculpatul prezinta pericol public, el fiind banuit ca a desfasurat o activitate contrara propriilor indatoriri de politist judiciar, dand ajutor unor persoane urmarite intr-o cauza penala. Prin aceasta, a dovedit un profund dispret fata de valorile sociale privitoare la infaptuirea justitiei, rezultand un pericol pentru comunitate.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs inculpatul.
In motivarea recursului, inculpatul contesta legalitatea si temeinicia incheierii penale atacate, prin care s-a luat masura arestarii preventive. Sub aspectul legalitatii, inculpatul critica procedura d eluare a masurii arestarii preventive. Astfel: -desi cauza era inca in cursul urmaririi penale, la formularea propunerii de arestare preventiva, procurorul a omis sa-l audieze pe acuzat;
-in cauza nu s-a intocmit o propunere motivata de arestare preventiva in calitate de inculpat, dupa exigentele art. 267 C. pr. pen., fiind lovita de nulitate propunerea procurorului inserata in rechizitoriu si clarificata in sedinta publica;
-masura arestarii preventive a fost dispusa in temeiul art. 160a C. pr. pen., desi cauza inca nu era in cursul judecatii, neprocedandu-se inca la verificarea rechizitoriului. In plus, instanta a analizat propunerea intr-o sedinta publica, desi sedinta, potrivit art. 3001 C. pr. pen., trebuia sa se desfasoare in camera de consiliu. In orice caz, instanta, primind un dosar cu inculpat arestat preventiv, trebuia sa verifice legalitatea si oportunitatea masurii arestarii preventive prin prisma prevederilor art. 3001 C. pr. pen. si sub nicio forma sa dispuna luarea masurii privative de libertate, in virtutea art. 160a C. pr. pen.
Sub aspectul temeiniciei, inculpatul sustine ca materialul dosarului nu confirma pericolul concret pe care el il prezinta pentru ordinea publica, iar procesul penal oricum poate avea loc in bune conditii si cu acuzatul in libertate.
Analizand recursul promovat prin prisma materialului dosarului nr. 2832/96/2011 al Tribunalului Harghita, a concluziilor recurentului si ale reprezentantului Ministerului Public, precum si din oficiu, in limitele efectelor devolutiv si neagravarii situatiei in propria cale de atac, se retin urmatoarele:
Recursul formulat de inculpatul T.I.S. impotriva acestei incheieri este fondat, iar aspectele pe care le vom expune mai jos vor determina admiterea caii de atac, in temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d C. pr. pen., cu consecintele casarii integrale a hotararii si rejudecarii cauzei, in urmatoarele limite:
La data de 3 noiembrie 2011, prin rechizitoriul intocmit de Parchetul de pe langa Tribunalul Harghita, s-a pus in miscare actiunea penala si s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului T.I.S. pentru comiterea infractiunii de favorizare a infractorului. Prin acelasi act procedural, semnatarul rechizitoriului a facut referire la subzistenta motivelor de fapt si de drept care au impus arestarea preventiva in calitate de invinuit a acuzatului si prin lamuririle orale facute in fata instantei, s-a clarificat ca, de fapt, prin rechizitoriu, s-a formulat si o propunere de arestare preventiva in calitate de inculpat a d-lui T.I.S.
La data aceeasi data rechizitoriul a fost inregistrat la secretariatul parchetului si dosarul de urmarire penala a fost trimis Tribunalului Harghita, care l-a primit in 4 noiembrie 2011, tot atunci, intr-o sedinta separata de sedinta fixata pentru judecarea fondului pricinii, a luat in discutie propunerea procurorului.
Pentru inceput subliniem, contrar celor sustinute de inculpat, ca rechizitoriul, datorita naturii juridice complexe, poate incorpora si o propunere de arestare preventiva a celui trimis in judecata, nefiind necesar, decat strict formal, ca o asemenea propunere sa se intocmeasca separat de rechizitoriu. In acelasi timp, daca propunerea procurorului nu este suficient de ferma, nimic nu il impiedica pe procurorul de sedinta sa o clarifice in fata instantei, asa cum este cazul in speta.
In ipoteza in care o asemenea propunere este formulata printr-un rechizitoriu, doua idei sunt de retinut: -nu suntem in prezenta unei arestari preventive in contumacie si -in lipsa unor dispozitii exprese, se urmeaza o procedura conjugata, derulata progresiv in doua etape -in fata procurorului, mai intai si apoi in fata instantei.
a) In fata procurorului, intrucat, pana la inregistrarea rechizitoriului la secretariatul parchetului, cauza se afla in cursul urmaririi penale, se aplica normele pertinente in materie specifice fazei prealabile judecatii. Cum este inadmisibila o diferentiere de tratament juridic intre acuzatii a caror arestare se propune printr-o cerere separata si cei a caror privare de libertate se propune prin rechizitoriu, iar art. 267 alin. 1 C. pr. Pen. nu consacra totusi o procedura de ascultare a celor din urma, pentru respectarea fara deosebire a garantiilor lor procesuale, regulile de urmat nu pot fi decat cele prevazute de art. 1491 alin. 1 C. pr. Pen.
In speta, procurorul a omis sa-l asculte pe d-l T.I.S., in prezenta unui avocat, dupa punerea in miscare a actiunii penale si relativ la temeiurile de fapt si de drept pe care le-a retinut pentru arestarea preventiva in calitate de inculpat, desi audierea inculpatului si prezenta aparatorului erau obligatorii sub sanctiunea nulitatii absolute, prevazute de art. 197 alin. 2 C. pr. Pen.. Este adevarat ca acuzatul a fost ascultat, fiind asistat de avocat, in 2 noiembrie 2011, dar aceasta a vizat o alta procedura si alte aspecte, impuse de prezentarea materialului de urmarire penala si nu de inaintarea propunerii de arestare preventiva. In aceste imprejurari, propunerea formulata intempestiv prin rechizitoriu este lovita de nulitate absoluta si l-a luat prin surprindere pe inculpat.
Acest viciu impune rejudecarea propunerii de catre instanta de control si atrage respingerea ei cu consecinta punerii de indata in libertate a inculpatului, daca nu este arestat in alte cauze, de sub puterea mandatului de arestare preventiva nr. nr. 18/4 noiembrie 2011 emis de Tribunalul Harghita in dosarul nr. 2832/96/2011 in baza incheierii atacate.
b) In fata judecatorului de prim grad, subliniem mai intai ca propunerea procurorului de luare a masurii arestarii preventive a inculpatului facuta prin rechizitoriu, se solutioneaza intr-o sedinta separata de cea in care se examineaza problemele specifice fondului litigiului, deoarece, pe de o parte, desi este o chestiune incidentala fondului cauzei, o asemenea propunere presupune o judecata in proceduri judiciare, separata de cea in care se abordeaza aspecte legate de existenta sau inexistenta faptei, stabilirea tuturor imprejurarilor de fapt si a vinovatiei/nevinovatiei faptuitorului, iar, pe de alta parte, in cursul judecatii, asupra masurii arestarii preventive, potrivit art. 160a C. pr. pen. judecatorul trebuie sa se pronunte prin incheiere, in sensul art. 311 alin. 3 C. pr. pen., ca hotarare judecatoreasca si nu prin incheierea de sedinta, reglementata de art. 305 C. pr. pen., care este numai partial o hotarare judecatoreasca. In acest context, nu vom primi alegatiile inculpatului dupa care in 4 noiembrie 2011, pricina nu era in cursul judecatii, ci se afla inca in faza de urmarire penala, intrucat urmarirea penala se finalizeaza la inregistrarea rechizitoriului la secretariatul parchetului si in nici un caz la momentul la care instanta verifica si apoi da citire actului de sesizare.
In al doilea rand, din moment ce legea procesual-penala nu instituie prevederi exprese si derogatorii de solutionare a unei propuneri de arestare preventiva facuta prin rechizitoriu, iar urmarirea penala s-a finalizat si analogia este inadmisibila in procedura penala, consideram ca, fiind vorba de o judecata in proceduri judiciare, auxiliara fondului, sunt incidente regulile comune oricarei judecati: oralitate, contradictorialitate si publicitate, urmate de instanta de prim grad.
In al treilea rand, la 4 noiembrie 2011 nu erau incidente in cauza prevederile art. 3001 C. pr. pen., care vizeaza verificarea legalitatii si oportunitatii unei arestari de inculpat, or fata de d-l T.I.S. la acea data era in fiinta arestarea de invinuit dispusa prin incheierea penala nr. 304/28 octombrie 2011 a judecatorului delegat de la Tribunalul Harghita, iar o arestare de invinuit nu este supusa nici prelungirii si nici mentinerii. Astfel, discutiile nu puteau sa poarte decat asupra luarii masurii arestarii persoanei vizate in calitate de inculpat, iar temeiul unei asemenea proceduri este cel utilizat de prima instanta si prevazut de art. 160a C. pr. pen.
Dat fiind motivul pentru care ne-am oprit asupra casarii integrale a incheierii penale in discutie, nu vom mai examina si nu vom da un raspuns in substanta sustinerilor inculpatului vizand absenta temeiurilor de fapt ale arestarii preventive.