Arestare preventiva. Cazuri. Incercarea invinuitului sau a inculpatului de a zadarnici aflarea adevarului

Arestare preventiva. Cazuri. Incercarea invinuitului sau a inculpatului de a zadarnici aflarea adevarului.

C. pr. pen., art. 148 alin. 1 lit. b

Pentru incidenta temeiului de drept al privarii de libertate cu caracter preventiv, prevazut de art. 148 alin. 1 lit. b C. pr. pen., este necesar ca invinuitul sau inculpatul sa incerce zadarnicirea in mod direct sau indirect a aflarii adevarului in modalitatile indicate in textul legal in discutie, acte care trebuie intreprinse in cauza in care fata de el s-a inceput urmarirea penala ori s-a pus in miscare actiunea penala. Prin incheierea penala nr. 304/28 octombrie 2011, judecatorul delegat de la Tribunalul Harghita a admis propunerea procurorului si a dispus arestarea preventiva a invinuitului T.I.S. pe o perioada de 9 zile, incepand cu data de 28 octombrie 2011, pana la data de 5 noiembrie 2011, inclusiv. Totodata, a respins cererea invinuitului vizand luarea masurii obligarii de a nu parasi localitatea si a facut aplicarea prevederilor art. 192 alin. 3 C. pr. pen.
In motivarea acestor dispozitii, se arata ca temeiurile arestarii preventive, propuse de procuror (atat cele de fapt, cat si cele de drept prev. de art. 148, lit. b si f C. pr. Pen.) sunt indeplinite, iar buna administrare pe mai departe a procesului penal impune desfasurarea procesului penal cu invinuitul aflat in stare de arest preventiv.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs invinuitul. In motivarea recursului, acesta contesta legalitatea si temeinicia hotararii judecatorului delegat.
Este contestata legalitatea incheierii recurate sub urmatoarele aspecte: in primul rand, nici procurorul in propunerea de arestare preventiva si nici judecatorul delegat in hotararea vizata nu au motivat temeiul de drept al arestarii preventive prevazut de art. 148 alin. 1 lit. b C. pr. pen.
In al doilea rand, solutionand propunerea de arestare preventiva, judecatorul delegat, cu prilejul cercetarii incidentei motivelor de fapt ale privarii de libertate a retinut interceptarile efectuate in baza ordonantei procurorului emisa la data de 26 octombrie 2011, or aceste elemente de fapt au fost obtinute cu incalcarea legalitatii, ordonanta nefiind supusa confirmarii in termenul si conditiile prevazute de art. 912 alin. 3 C. pr. pen.
Este criticata temeinicia incheierii judecatorului delegat deoarece materialul dosarului nu sustine nici temeiurile de fapt si nici pe cele de drept ale arestarii preventive, iar procesul penal poate avea loc in bune conditii si cu invinuitul in libertate.
Analizand recursul declarat prin prisma materialului aflat la dosarul nr. 2716/96/2011 al Tribunalului Harghita, a motivelor invocate, a concluziilor recurentului si ale reprezentantului Ministerului Public, precum si din oficiu, in limitele investirii date de efectele devolutiv si neagravarii situatiei in propria cale de atac, se retin urmatoarele:
Recursul invinuitului este fondat, urmand sa fie admis, in temeiul art. art. 38515 pct. 2 lit. d C. pr. Pen., cu consecintele casarii partiale a hotararii si rejudecarii cauzei in recurs, pentru motivele pe care le vom dezvolta in continuare:
Procurorul a propus, iar judecatorul delegat a retinut ca temei de drept al arestarii preventive a invinuitului cel prescris de art. 148 lit. b C. pr. pen-., motivat de faptul ca "din probele existente rezulta ca invinuitul a incercat sa zadarniceasca derularea unei anchete". Nu s-a indicat modalitatea in care invinuitul a incercat, in procedura declansata impotriva lui, sa zadarniceasca bunul mers al urmaririi penale, precum si actiunile sau omisiunile efectiv savarsite in aceasta finalitate.
Constatam, mai intai, ca fata de invinuit s-a inceput urmarirea penala pentru savarsirea infractiunii de favorizare a infractorului, prev. de art. 264 alin. 1 C. pen., reprosandu-i-se ca a intreprins acte de ingreunare sau zadarnicire a urmaririi penale incepute fata de invinuita S.E. in dosarul nr. 1508/P/2011 al Parchetului de pe langa Judecatoria Miercurea Ciuc. Aceste acte au constat in avertizarea invinuitei, prin SMS si printr-o convorbire telefonica, despre iminenta unei perchezitii la locuinta acesteia, ceea ce a avut ca urmare imposibilitatea utilizarii serviciilor investigatorului acoperit. Asemenea acte pot intruni elementele infractiunii de favorizare a infractorului, or acesta reprezinta in cauza temeiul de fapt al arestarii preventive.
Apoi, subliniem ca, pentru incidenta temeiului de drept al privarii de libertate cu caracter preventiv, prevazut de art. 148 alin. 1 lit. b C. pr. pen., este necesar ca invinuitul sau inculpatul sa incerce zadarnicirea in mod direct sau indirect a aflarii adevarului in modalitatile indicate in textul legal in discutie, acte care trebuie intreprinse in cauza in care fata de el s-a inceput urmarirea penala ori s-a pus in miscare actiunea penala. In prezenta pricina, la acest moment nu exista date ca invinuitul T.I.S. a incercat zadarnicirea adevarului prin influentarea vreunui martor sau expert ori prin distrugerea, alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de proba. Prin urmare, temeiul prevazut de art. 148 alin. 1 lit. b C. pr. pen. nu este incident in cauza si nici nu poate fi retinut la baza luarii masurii arestarii preventive.
Aceasta neregula poate fi corectata in recurs, cu prilejul rejudecarii, prin admiterea in parte a propunerii de arestare preventiva si dispunerea arestarii preventive a invinuitului in considerarea dispozitiilor art. 136 lit. d, art. 143, art. 148 alin. 1 lit. f C. pr. pen.
Cat priveste celelalte motive de recurs, nu le vom primi, subliniind si noi, in consens cu judecatorul delegat ca procesele-verbale de redare a convorbirilor si comunicarilor interceptate de la postul telefonic 0744951325, procesul verbal de perchezitie domiciliara si depozitiile martorilor B.B. si M.P. confirma banuiala legitima ca invinuitul a incercat sa zadarniceasca urmarirea penala inceputa in dosarul nr. 1508/P/2011 al Parchetului de pe langa Judecatoria Miercurea Ciuc fata de invinuita S.E. pentru savarsirea infractiunii de proxenetism, atentionand-o pe invinuita asupra iminentei unei perchezitii domiciliare la locuinta acesteia din urma, atat prin mesaje transmise de la postul 0744951325, cat si verbal, telefonand de la acelasi numar. Asemenea acte au determinat imposibilitatea organizarii flagrantului si a utilizarii in mod eficient a agentului acoperit, precum si faptul ca la momentul efectuarii perchezitiei domiciliare din data de 25 octombrie 2011, invinuita S.E. era pregatita sa paraseasca imobilul. Totodata, ele pot intra in continutul infractiunii de favorizare a infractorului, prev. de art. 264 alin. 1 C. pen., fiind astfel conturat in cauza temeiul de fapt al privarii de libertate cu caracter preventiv.
Elementele desprinse din interceptarea si inregistrarea convorbirilor sau a comunicarilor efectuate de la postul telefonic 0744951325 au fost corect utilizate de catre judecatorul delegat. In acest sens, constatam ca ordonanta din 26 octombrie 2011 provenind de la procuror in conditii de urgenta, in temeiul art. 912 alin. 2 C. pr. pen., la data inaintarii si a solutionarii propunerii de arestare preventiva, era in perioada celor 48 de ore pentru care a fost emisa, bucurandu-se de aparenta de legalitate. Ulterior, potrivit datelor transmise de Tribunalul Harghita, in 28 octombrie 2011, ordonanta a fost supusa examenului de legalitate si oportunitate prevazut de art. 912 alin. 3 C. pr. pen., fiind confirmata de catre judecator.
In aceasta ordine de idei, este incident la speta si temeiul de drept al arestarii preventive prevazut de art. 148 alin. 1 lit. f C. pr. pen. Astfel, pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea care formeaza obiectul urmaririi penale este inchisoare de la 3 luni la 7 ani. In plus, atunci cand tocmai agenti ai statului abilitati sa vegheze la respectarea legalitatii sunt suspectati de savarsirea unor fapte care atenteaza la buna infaptuire a justitiei, acestia prezinta negresit un ridicat pericol pentru ordinea publica. In cauza de fata, observam calitatea invinuitului - agent sef in cadrul I.P.J. Harghita si organ al politiei judiciare, persoana chemata sa apere si sa mentina ordinea de drept si sa se conformeze legii, insa contrar acestor indatoriri, el a ales sa acorde ajutor unei persoane invinuite intr-o pricina penala, manifestand dispret fata de valorile sociale care privesc infaptuirea justitie, punand sub semnul intrebarii increderea populatiei in autoritatile judiciare si generand conditii propice pentru manifestari infractionale. Aceste elemente de fapt indica pericolul concret pe care inculpatul il prezinta pentru colectivitate si justifica derularea procedurilor in acest moment cu d-l T.I.S. in stare de arest preventiv.