Regimul juridic al bunurilor care fac parte din domeniul public al unitatii administrative teritoriale si titularii dreptului de administrare asupra acestor bunuri. Modalitatea de rezolvare a nemultumirilor privind trecerea unui teren in domeniul public

Regimul juridic al bunurilor care fac parte din domeniul public al unitatii administrative teritoriale este reglementat prin dispozitiile art. 11 din Legea nr. 213/1998 , el deriva din faptul ca proprietatea publica nu se defineste doar prin raportare la titularii ei, ci si prin afectatiunea bunurilor folosintei publice si potrivit acestor prevederi, bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile si imprescriptibile.
Potrivit art. 136 alin.4 teza a II-a din Constitutie, a prevederilor Legii nr. 213/1998, Legii nr. 215/2001, art. 4-6 din OG nr. 15/1993 si art. 4 alin.2 si 3 din OUG nr. 30/1997, titulari ai dreptului de administrare asupra bunurilor care fac parte din domeniul public pot fi numai doua categorii de subiecte de drept, respectiv regiile autonome si institutiile publice, nicidecum persoanele fizice, asa cum este cazul in speta.
In conditiile in care hotararea de guvern si lista privind inventarul bunurilor nu au fost atacate in instanta (de catre parat daca era nemultumit de continutul lor) pe calea contenciosului administrativ , ele sunt in vigoare la ora actuala si isi produc efectele, iar sustinerile acestuia vizand imprejurarea ca  trecerea terenului in domeniul public nu s-a realizat cu respectarea dispozitiilor legale sunt lipsite de relevanta, intrucat, in speta, nu se analizeaza valabilitatea respectivei hotarari de guvern sau a anexei aferente.

Prin decizia civila nr. 539/21 iunie 2010 Curtea de Apel Ploiesti a  respins ca nefondat recursul declarat de paratul B.T. impotriva deciziei civile nr. 142/31.03.2010, pronuntata de Tribunalul Dambovita, in contradictoriu cu  reclamanta Com.U.-C.L.U. avand in vedere urmatoarele considerente:
In cauza, prin sentinta civila nr.6022/17.12.2009 ( mentinuta in apel) Judecatoria Targoviste a admis actiunea principala formulata de reclamant, a obligat paratul sa deschida accesul pe drumul comunal 167/2 si sa ridice constructiile edificate pe acesta  pe considerentul ca paratul ocupa o parte din drumul mentionat anterior , ce face parte din domeniul public al localitatii, pe care si-a amplasat o constructie.
Regimul juridic al bunurilor care fac parte din domeniul public al unitatii administrative teritoriale este reglementat prin dispozitiile art. 11 din Legea nr. 213/1998 , el deriva din faptul ca proprietatea publica nu se defineste doar prin raportare la titularii ei, ci si prin afectatiunea bunurilor folosintei publice si potrivit acestor prevederi, bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile si imprescriptibile.
In speta dedusa judecatii, din actele depuse la dosarul cauzei, respectiv HG nr. 1350/2001, privind atestarea domeniului public al Judetului Dambovita, precum si a municipiului Targoviste, a oraselor si comunelor din Dambovita si inventarul anexa la aceasta hotarare, reiese ca drumul in litigiu, astfel cum a fost identificat si de expert prin  lucrarea efectuata face parte din domeniul public al comunei Ulmi .
Cert este ca, anterior anilor 1990, acest teren avea regimul de ulita, astfel cum reiese din adresa nr. 953/14.10.1985 depusa chiar de parat la dosarul cauzei. Faptul ca in temeiul acestui inscris, in  anul 1985, paratul a fost imputernicit de Consiliul Popular al comunei Ulmi  sa execute un gard pentru a inchide ulita, in scopul de a evita aparitia unor focare de infectie pentru imbolnavirea animalelor si cetatenilor in urma depunerii reziduurilor menajere rezultand din aruncarea cadavrelor de animale si pasari, nu inseamna ca i s-a acordat dreptul de a administra acest teren, situatie in  care nu au fost primite apararile formulate de el sub acest aspect.
De altfel, punctul de vedere exprimat de recurent in acest sens a fost inlaturat si motivat de faptul ca potrivit art. 136 alin.4 teza a II-a din Constitutie, a prevederilor Legii nr. 213/1998, Legii nr. 215/2001, art. 4-6 din OG nr. 15/1993 si art. 4 alin.2 si 3 din OUG nr. 30/1997, titulari ai dreptului de administrare asupra bunurilor care fac parte din domeniul public pot fi numai doua categorii de subiecte de drept, respectiv regiile autonome si institutiile publice, nicidecum persoanele fizice, asa cum este cazul in speta.
In conditiile in care s-a probat ca paratul ocupa o portiune din drumul vicinal 167/2 pe care si-a edificat un garaj, facand astfel imposibila comunicarea cu drumul national 72, s-a apreciat ca in mod corect instanta de fond (a carei solutie a fost mentinuta in apel) a dispus obligarea acestuia sa deschida accesul si sa ridice constructiile edificate pe teren, la stabilirea acestei masuri avandu-se in vedere normele care reglementeaza situatia juridica a bunurilor care fac parte din domeniul public al localitatii.
Pe de alta parte au fost inlaturate nemultumirile recurentului legate de faptul ca nu s-a facut dovada trecerii terenului in litigiu in domeniul public, pe considerentul ca aceasta trecere nu s-a realizat conform dispozitiilor legale in vigoare, respectiv pe baza unei hotarari a consiliului local publicata in Monitorul Oficial.
Astfel cum s-a expus si in precedent, la dosarul cauzei, reclamanta a depus Hotararea de Guvern nr. 1350/2001 (privind atestarea domeniului public al Judetului Dambovita, precum si a municipiului Targoviste, al oraselor si comunelor din Judetul Dambovita) precum si anexa nr.74 privind inventarul bunurilor care apartin domeniului public al comunei Ulmi, inscrisuri care confirma ca facand parte din domeniul public al localitatii drumul nr. 167/2 al carui acces a fost blocat de parat.
Cata vreme aceste inscrisuri, respectiv hotararea de guvern si lista privind inventarul bunurilor nu au fost atacate in instanta (de catre parat daca era nemultumit de continutul acestora) pe calea contenciosului administrativ , ele sunt in vigoare la ora actuala si isi produc efectele,iar sustinerile recurentului vizand imprejurarea ca  trecerea terenului in domeniul public nu s-a realizat cu respectarea dispozitiilor legale sunt lipsite de relevanta, intrucat, in speta, nu se analizeaza valabilitatea respectivei hotarari de guvern sau a anexei aferenta acesteia.
In raport de considerentele expuse anterior, Curtea a apreciat ca in speta nu sunt incidente prevederile art. 304 pct.9 Cod procedura civila, invocate de catre recurent in sustinerea caii de atac promovate, motiv pentru care, in baza art. 312 alin.1 Cod procedura civila, a respins ca nefondat recursul declarat, mentinand ca legala decizia atacata.