pretentii

R O M A N I A
JUDECATORIA ORADEA
SECTIA CIVILA
Dosar nr. 3990/271/2013
SENTINTA CIVILA Nr. 10464

Sedinta publica de la 23.09.2013
Completul compus din:
PRESEDINTE: ___.
GREFIER: _..

Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamanta ___ si pe parata S.C. ___. S.R.L., avand ca obiect pretentii.
La apelul nominal facut in sedinta publica se prezinta in reprezentarea paratei, avocat ___.., in baza imputernicirii avocatiale depusa la dosar si martora _., lipsind reclamanta.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefier care invedereaza instantei ca procedura de citare este legal indeplinita, s-a amanat judecarea cauzei in vederea administrarii probei testimoniale, dupa care:
Sub prestare de juramant, instanta procedeaza la audierea martorei ____., incuviintata paratei, declaratia acesteia fiind consemnata si atasata la dosar, dupa ce a luat cunostinta de continutul declaratiei si a semnat-o.
Reprezentantul paratei arata ca nu are alte cereri de formulat sau probe de propus si solicita cuvantul pe fond.
In baza art. 255 Cod procedura civila, instanta incuviinteaza proba cu inscrisurile depuse la dosar, considerandu-le concludente si utile solutionarii cauzei, constata ca nu mai sunt alte exceptii, cereri de formulat sau probe de administrat, considerand cauza lamurita declara inchisa cercetarea procesului si procedeaza la judecarea cauzei pe fond.
Reprezentantul paratei solicita respingerea actiunii, cu cheltuieli de judecata.
Mentioneaza ca, raportat la hotararea pronuntata de Tribunalul Cluj, taxa nu este datorata daca se face dovada ca societatea nu detine aparat radio sau TV.
Instanta considera cauza lamurita si o retine in pronuntare.
 
JUDECATORIA
DELIBERAND

Constata ca, prin cererea de chemare in judecata inregistrata sub dosarul nr. 3990/271/2013 din 20.02.2013, scutita de taxa de timbru conform prevederilor art. 17 din Legea nr. 146/1997, reclamanta Societatea Romana de Radiodifuziune in contradictoriu cu parata S.C. __ S.R.L., a solicitat instantei ca, prin hotararea pe care o va pronunta, sa dispuna obligarea paratei la plata sumei de 726,01 lei reprezentand taxa pentru serviciul public de radiodifuziune in cuantum de 630 lei aferenta perioadei aprilie - noiembrie 2010, ianuarie 2010 - decembrie 2011, si penalitati de intarziere in cuantum de 96,01 lei, stabilite la data de 15.01.2013; cu obligarea paratei la plata cheltuielilor ocazionate de acest proces.
In motivarea actiunii s-a aratat, in esenta, ca parata nu a achitat la timp si in intregime taxa pentru serviciul public de radiodifuziune, pe care o datora potrivit legii.
In drept s-au invocat prevederile art. 112 din Vechiul Cod de Procedura Civila, art. 40 alin. 3 si 4 din Legea nr. 41/1994 privind organizarea si functionarea Societatii Romane de Radiodifuziune si Societatii Romane de Televiziune, republicata, cu modificarile ulterioare; H.G. nr. 977/2003.
In baza art. 242 alin. 2 din Vechiul Cod de Procedura Civila, s-a solicitat judecarea cauzei si in lipsa.
Parata a depus intampinare la dosarul cauzei, prin care, pe cale de exceptie, a invocat exceptia netimbrarii actiunii, apreciind ca taxa pe care o invoca reclamanta nu este un venit public. S-a apreciat ca acest caracter il au doar veniturile care se fac venit la bugetul de stat sau local, si nicidecum veniturile unei societati comerciale de radio, chiar daca este vorba despre postul public de radio. S-a apreciat ca acesta functioneaza ca orice alt furnizor de servicii radio, iar veniturile pe care le realizeaza sunt venituri proprii, avand acelasi regim juridic cu orice alte venituri pe care le incaseaza un agent economic din domeniul audio-vizualului.
Pe fond, s-a solicitat respingerea actiunii, ca nefondata; cu cheltuieli de judecata.
In motivarea, pe fond, a intampinarii, s-a aratat ca, prin aceasta decizie au fost anulate in contencios administrativ dispozitiile art. 3 alin. 2 din H.G. nr. 977/2003, stabilindu-se ca, prin acestea se adauga la Legea nr. 41/1994, aceasta taxa fiind datorata numai de catre destinatarii/beneficiarii serviciului public de radiodifuziune. S-a apreciat ca, intrucat nu se poate institui prin lege o prezumtie nici macar relativa ca orice persoana juridica este beneficiarul serviciului radio, demersul reclamantei este un abuz de drept. S-a aratat astfel ca reclamanta nici macar nu a incercat sa dovedeasca faptul ca parata ar fi beneficiara serviciului public de radio, solicitandu-i totusi paratei o taxa de care aceasta nu beneficiaza. S-a mai precizat ca sediul societatii parate este un spatiu comercial unde nu exista receptor radio, astfel incat, conform hotararii judecatoresti pronuntate de instanta suprema, parata nu are obligatia sa achite aceasta taxa de radio. Fata de aceste considerente, s-a solicitat respingerea actiunii reclamantei, ca nefondata.
Nu s-au invocat temeiuri juridice in sustinerea intampinarii.
Cu privire la exceptia netimbrarii actiunii, invocata de catre parata, instanta retine urmatoarele:
Conform prevederilor art. 17 din Legea nr. 146/1997, sunt scutite de taxa judiciara de timbru cererile si actiunile, inclusiv caile de atac formulate, potrivit legii, de Senat, Camera Deputatilor, Presedintia Romaniei, Guvernul Romaniei, Curtea Constitutionala, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, de Ministerul Public si de Ministerul Finantelor, indiferent de obiectul acestora, precum si cele formulate de alte institutii publice, indiferent de calitatea procesuala a acestora, cand au ca obiect venituri publice.
Instanta apreciaza ca Societatea Romana de Radiodifuziune reprezinta o institutie publica, in sensul prevazut de art. 17 din Legea nr. 146/1997, in conditiile in care aceasta furnizeaza un serviciu public, respectiv serviciul public de radiodifuziune, iar taxa pentru acest serviciu reprezinta un venit public. In aceste conditii, instanta apreciaza ca, potrivit prevederilor art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, actiunea formulata de reclamanta este scutita de taxa judiciara de timbru. De asemenea, in baza prevederilor art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, timbrul judiciar nu se aplica in cazurile in care nu se percepe taxa de timbru.
Pentru motivele mai sus aratate, instanta, prin incheierea de sedinta din 17 iunie 2013 (fila ___), a respins exceptia netimbrarii actiunii invocata de catre parata, ca fiind neintemeiata. 
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
In fapt, din declaratia martorei ___.. rezulta ca aceasta este, de 6 ani de zile, vanzatoare la societatea parata, care in fapt reprezinta un magazin de tip ABC. Martora a mai aratat ca, de 11 ani, viziteaza magazinul mai sus aratat, in calitate de cumparatoare, aratand ca societatea parata nu a detinut si nu detine un aparat de radio sau TV.
In aceste conditii, instanta apreciaza ca parata, prin probatiunea pe care a propus-o in cauza, a reusit sa rastoarne prezumtia de beneficiar al serviciului public de radiodifuziune, prezumtie instituita de art. 40 alin. 3 si 4 din Legea nr. 41/1994, republicata. Instanta apreciaza ca textele legale mai sus aratate instituie o prezumtie relativa, si nu absoluta, care poate fi rasturnata, prin probe contrare, de catre partea interesata, lucru pe care parata, prin probatiunea propusa in prezenta cauza, l-a si facut. 
In sustinerea actiunii pe care a formulat-o, reclamanta a invocat prevederile H.G. nr. 977/2003, privind serviciul public de radiodifuziune. Potrivit prevederilor art. 3 alin. 1 din H.G. nr. 977/2003, astfel cum acesta a fost modificat prin art. I din H.G. nr. 1012/2009, persoanele juridice cu sediul in Romania, care se incadreaza in categoria microintreprinderilor, potrivit prevederilor art. 103 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, au obligatia sa plateasca pentru sediul social o taxa lunara pentru serviciul public de radiodifuziune, cu exceptia celor care si-au suspendat activitatea, potrivit prevederilor legale. Inainte de modificarea, prin art. I din H.G. nr. 1012/2009, a textului normativ mai sus aratat, instanta retine ca forma acestui articol era urmatoarea: "Persoanele juridice cu sediul in Romania, care se incadreaza in categoria microintreprinderilor potrivit prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 24/2001 privind impunerea microintreprinderilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 111/2003, cu modificarile ulterioare, au obligatia sa plateasca pentru sediul social o taxa lunara pentru serviciul public de radiodifuziune."
Asa cum se poate observa, textul initial al art. 3 alin. 1 din H.G. nr. 977/2003 a fost completat prin art. I din H.G. nr. 1012/2009, in sensul ca s-a introdus o singura exceptie de la obligativitatea platii taxei lunare pentru serviciul public de radiodifuziune, privind persoanele juridice cu sediul in Romania, care se incadreaza in categoria microintreprinderilor si care si-au suspendat activitatea. Modificarea art. 3 alin. 1 din H.G. nr. 977/2003, prin art. I din H.G. nr. 012/2009, a avut loc dupa ce, prin decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia de Contencios Administrativ si Fiscal nr. 2102 din 9 aprilie 2009, publicata in Monitorul Oficial nr. 691 din 14 octombrie 2009, prin care s-a examinat recursul declarat de Societatea Comerciala ____ - S.R.L. Cluj-Napoca impotriva Sentintei civile nr. 712/2008 din 13 noiembrie 2008 a Curtii de Apel Cluj - Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal s-a anulat art. 3 alin. 1 din H.G. nr. 977/2003 si art. 3 alin. 1 din H.G. nr. 978/2003. Aceasta singura exceptie, introdusa prin H.G. nr. 1012/2009, nu are insa in vedere in mod complet decizia nr. 2102/2009 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia de Contencios Administrativ si Fiscal.  
Potrivit considerentelor deciziei nr. 2102/2009 a instantei supreme, mai sus aratate, s-au retinut urmatoarele aspecte:
"In concluzie, avand in vedere aceste considerente, precum si faptul ca, potrivit art. 108 alin. (2) din Constitutie, hotararile se emit pentru organizarea executarii legilor, rezulta faptul ca cele doua hotarari ale Guvernului, nr. 977/2003 privind taxa pentru serviciul public de radiodifuziune si, respectiv, nr. 978/2003 privind taxa pentru serviciul public de televiziune, nu au aplicat in mod corect in art. 3 alin. (1) dispozitiile art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, care, asa cum s-a mentionat, face distinctie in ceea ce priveste plata taxelor pentru serviciul public de radiodifuziune si televiziune intre persoanele juridice beneficiare si cele care nu au calitatea de beneficiar al acestor servicii.
A interpreta in sens contrar, fara a se face aceasta distinctie, inseamna a impune plata acestor taxe, spre exemplu, si persoanelor juridice carora legiuitorul le recunoaste dreptul de a-si suspenda temporar activitatea sau de a declara ca nu desfasoara activitate la sediul social, or, acest lucru nu este posibil, aducandu-se prejudicii acestor persoane juridice, acestea fiind vatamate practic in drepturile lor."
Din considerentele mai sus expuse ale deciziei nr. 2102/2009, rezulta ca exceptia de la obligativitatea platii taxelor pentru serviciile publice de radiodifuziune priveste persoanele juridice care nu au calitatea de beneficiare ale acestor servicii, categorie in care sunt incluse, intr-adevar, persoanele juridice care si-au suspendat activitatea, dar si persoanele juridice care nu desfasoara activitate la sediul social sau persoanele juridice care nu beneficiaza faptic de aceste servicii, neavand aparate de radio la sediul social al acestora.
Potrivit prevederilor art. 23 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, hotararile judecatoresti definitive si irevocabile prin care s-a anulat in tot sau in parte un act administrativ cu caracter normativ sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor. Acestea se publica obligatoriu dupa motivare, la solicitarea instantelor, in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, sau, dupa caz, in monitoarele oficiale ale judetelor ori al municipiului Bucuresti, fiind scutite de plata taxelor de publicare.
Cu toate ca, prin decizia nr. 2102/2009 a instantei supreme, mai sus aratate, general obligatorie, s-a dispus anularea prevederilor art. 3 alin. 1 din H.G. nr. 977/2003, Guvernul Romaniei, prin H.G. nr. 1012/2009, nu a procedat la abrogarea acestui text normativ si la adoptarea unuia nou, ci, asa cum se arata prin chiar art. I pct. 1 din H.G. nr. 1012/2009, a procedat la modificarea textului anulat de catre instanta suprema. In fapt, este vorba despre o completare a textului normativ anulat de catre instanta suprema, prin decizia nr. 2102/2009. In plus, desi H.G. nr. 1012/2009 a fost adoptata la data de 9 septembrie 2009, aceasta a fost publicata in Monitorul Oficial nr. 695 din 15 octombrie 2009, deci la o zi dupa publicarea in Monitorul Oficial a deciziei nr. 2102/2009 pronuntate de I.C.C.J. Astfel, la data adoptarii H.G. nr. 1012/2009 (09.09.2009), decizia nr. 2102/2009, nefiind publicata inca in Monitorul Oficial, nu avea putere juridica si nu producea astfel efecte juridice. Potrivit prevederilor art. 23 din Legea nr. 554/2004, mai sus redate, decizia Inaltei Curti a dobandit putere juridica numai pentru viitor, incepand cu data publicarii acesteia in Monitorul Oficial, 14.10.2009. In consecinta, la data adoptarii H.G. nr. 1012/2009 (09.09.2009), art. 3 alin. 1 din H.G. nr. 977/2003 nu era inca anulat in mod legal, oficial, insa era anulat la data publicarii H.G. nr. 1012/2009 in Monitorul Oficial (15.10.2009). De aceea, s-ar putea pune problema daca modificarea art. 3 alin. 1 din H.G. nr. 977/2003, prin art. I pct. 1 din H.G. nr. 1012/2009 (intrata in vigoare la data publicarii H.G. nr. 1012/2009 in Monitorul Oficial - 15.10.2009), mai are obiect, in conditiile in care, prin efectul publicarii la data de 14.10.2009 a deciziei nr. 2102/2009 a Inaltei Curti, acest text normativ era deja anulat. Astfel, este discutabil daca un text normativ anulat mai poate fi supus modificarilor, respectiv completarilor, si daca aceste completari urmeaza sau nu soarta juridica a textului initial, anulat de catre instanta suprema. Aceste aspecte pot fi insa analizate doar de catre o instanta de contencios administrativ, si nu de catre instanta de drept comun. Problema care se pune in prezenta cauza este doar aceea a actului juridic care este incident in prezenta cauza. Astfel, se pune problema daca instanta va face aplicarea deciziei nr. 2102/2009 a Inaltei Curti, prin care art. 3 alin. 1 din H.G. nr. 977/2003 a fost anulat, sau va face aplicarea prevederilor H.G. nr. 1012/2009, adoptate anterior publicarii in Monitorul Oficial a deciziei Inaltei Curti, dar publicate in Monitorul Oficial ulterior publicarii deciziei nr. 2102/2009 a instantei supreme.     
Raportat la considerentele mai sus expuse, instanta apreciaza ca, in conditiile in care modificarea art. 3 alin. 1 din H.G. nr. 977/2003, aprobata prin H.G. nr. 1012/2009 din 09.09.2009, a intrat in vigoare dupa anularea acestui text prin decizia nr. 2102/2009 a I.C.C.J., in cauza este aplicabila decizia nr. 2102/2009 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, acesta fiind actul care a produs cel dintai efecte juridice, fiind cel dintai publicat in Monitorul Oficial al Romaniei.
In acelasi sens, instanta retine faptul ca, potrivit prevederilor art. 3 alin. 2 din H.G. nr. 977/2003, persoanele juridice cu sediul in Romania, inclusiv filialele acestora, precum si sucursalele si celelalte subunitati ale lor fara personalitate juridica si sucursalele sau reprezentantele din Romania ale persoanelor juridice straine, au obligatia sa plateasca o taxa lunara pentru serviciul public de radiodifuziune. Prin Sentinta Civila nr. 185 din 27 aprilie 2010, publicata in Monitorul Oficial nr. 318 din 9 mai 2011, Curtea de Apel Cluj - Sectia Comerciala, de Contencios Administrativ si Fiscal, a dispus anularea prevederilor cuprinse in art. 3 alin. 2 din Hotararea Guvernului nr. 977 din 22 august 2003 si a art. 3 alin. 2 din Hotararea Guvernului nr. 978/2003. Ulterior prin decizia nr. 607 din 3 februarie 2011, publicata in Monitorul Oficial nr. 318 din 9 mai 2011, Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de Contencios Administrativ si Fiscal a respins recursurile declarate de Guvernul Romaniei si Societatea Romana de Radiodifuziune impotriva Sentintei civile nr. 185 din 27 aprilie 2010 a Curtii de Apel Cluj - Sectia comerciala si contencios administrativ si fiscal, ca nefondate.
Prin urmare, instanta apreciaza ca prevederile art. 3 alin. 1 si 2 din H.G. nr. 977/2003 sunt anulate, raportat la hotararile judecatoresti mai sus aratate, pronuntate in materia contenciosului administrativ.
Fata de considerentele mai sus expuse, instanta apreciaza ca, incidente in cauza sunt prevederile art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994, republicata, text legal prin care, asa cum s-a retinut de altfel si prin considerentele deciziei nr. 2102/2002 pronuntate de Inalta Curte de Casatie si Justitie, obligatia de achitare a taxei pentru serviciul public de radiodifuziune revine doar beneficiarilor acestui serviciu.
In conditiile in care societatea parata a facut dovada faptului ca nu este beneficiara a serviciului public de radiodifuziune, instanta considera ca actiunea formulata de reclamanta impotriva paratei este neintemeiata, urmand sa o respinga, ca atare.
Raportat la faptul ca actiunea reclamantei urmeaza sa fie respinsa de instanta, reclamanta fiind astfel in culpa procesuala, instanta, in baza prevederilor art. 453 alin. 1 din Codul de Procedura Civila, o va obliga pe reclamanta sa ii plateasca paratei suma de 700 lei reprezentand cheltuieli de judecata, justificate cu onorariul avocatial avansat catre de societatea parata in prezenta cauza. 

PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
H O T A R A S T E

Respinge, ca neintemeiata, actiunea civila formulata de reclamanta ____. in contradictoriu cu parata S.C. __..L., cu sediul in satul ___. Bihor.
Obliga reclamanta sa ii plateasca paratei suma de 700 lei reprezentand cheltuieli de judecata.
Cu apel in 30 de zile de la comunicarea prezentei hotarari, apel care se va depune la Judecatoria Oradea.
Pronuntata in sedinta publica din 23 septembrie 2013. 

                     PRESEDINTE                                                          GREFIER