plangere contraventionala

Dosar nr.825/179/2010
         Domeniu alocat : Contraventii
         Tip speta : sentinta civila
         Data spetei : s.c. nr. 1285/22.12.2010
         Titlu: plangere contraventionala       Prin plangerea contraventionala adresata Judecatoriei Constanta la data de 31.03.2010 si inregistrata sub nr.13596/212/2010, petenta SC N.G.M. C. SRL, a solicitat anularea procesului verbal de contraventie seria CC nr. 3599486 din 10.03.2010 intocmit de INSPECTORATUL DE POLITIE AL JUDETULUI TULCEA, ca netemeinic si nelegal.
      Plangerea nu a fost motivata in fapt si in drept, sustinand petenta ca va depune motivele, in scris, pana la prima zi de judecata.
      In sustinerea plangerii, petenta a depus procesul verbal de contraventie contestat, solicitand administrarea probei cu inscrisuri si cu martori.
      Prin intampinare, intimatul a invocat exceptia de necompetenta teritoriala a Judecatoriei Constanta avand in vedere ca fapta a fost savarsita pe raza judetului Tulcea, respectiv la intersectia DN 22A cu DN 22 D, in afara localitatii Ciucurova, iar conform O.G. nr.2/2001, competenta de a judeca pricina apartine Judecatoriei Babadag, pe raza careia s-a savarsit fapta. 
      Pe fond intimatul a solicitat respingerea plangerii ca nefondata si mentinerea procesului-verbal de contraventie ca temeinic si legal.
      S-a sustinut ca procesul verbal de contraventie este intocmit cu respectarea dispozitiilor legale, fapta fiind perceputa direct de agentul constatator, invederandu-se ca actul sanctionator a fost incheiat in urma verificarii diagramelor tahograf din data de 02.03.2010 si de 03.03.2010, activitate in urma careia a rezultat ca conducatorul auto D.S., angajat al SC N.M.G. C. SRL, nu a efectuat pauza neintrerupta (45 min.) sau fractionata (15 min. cu 30 min.) dupa efectuarea a 4 ore si 30 de min. de conducere.
      S-a mai mentionat ca din analiza diagramelor a rezultat faptul ca au fost incalcate de catre petenta, in calitate de operator de transport, dispozitiile art.8 alin.2 pct.4 si alin.1 pct.4 din O.G. nr.37/2007, mentiunile facute de agentul constatator prin raport aratand situatia de fapt existenta la data savarsirii faptei, cu indicarea probatoriilor existente.
      In drept intampinarea a fost intemeiata pe prevederile art.115Cod procedura civila.
      Prin sentinta civila nr.11687 din 07.05.2010, Judecatoria Constanta a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Babadag, retinandu-se ca potrivit art.32 al.2 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, competenta solutionarii plangerii formulata impotriva procesului   verbal de constatare a contraventiei si aplicare a sanctiunii apartine judecatoriei in a carei circumscriptie a avut loc fapta contraventionala, iar contraventia a fost savarsita in aproprierea localitatii Ciucurova, judetul Tulcea, localitate care se afla in circumscriptia Judecatoriei Babadag.
      Cauza a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei Babadag la data de 03.06.2010, sub nr.825/179/2010.
      La solicitarea instantei, intimatul a inaintat la dosar, in copie, raportul agentului constatator, doua fotografii digitale ale diagramelor din 02.03.2010 si 03.03.2010, un CD, procesul verbal de contraventie contestat in original.
      Din actele si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarele:
      Prin procesul verbal de contraventie CC nr. 3599486 din 10.03.2010 intocmit de INSPECTORATUL DE POLITIE AL JUDETULUI TULCEA, petenta SC N.G.M. C. SRL a fost sanctionata cu avertisment si amenda in cuantum de 6.000 lei pentru savarsirea contraventiilor prevazute de art.8 alin.2 pct.4 si art.8 alin.1 pct.4 din O.G. nr.37/2007, retinandu-se ca in data de 10.03.2010, ora 0830, in urma controlului efectuat, pe DN 22A la intersectia cu DN 22D, in afara localitatii Ciucurova, a rezultat ca soferul D.S., la data de 02.03.2010, intre orele 0650 - 1605, a condus autoturismul Iveco cu nr. de inmatriculare CT 92 NGM, pe drumurile publice, o perioada cumulata de 5 ore si 45 minute, fara a efectua pauza neintrerupta prevazuta de lege dupa efectuarea a 4 ore si 30 minute de conducere. De asemenea, la data de 03.03.2010, intre orele 0605 - 1535, acelasi conducator auto a condus autoturismul sus mentionat pe o perioada cumulata de 6 ore si 20 de minute fara a efectua pauza neintrerupta prevazuta de lege dupa efectuarea a 4 ore si 30 minute de conducere
      Din raportul intocmit de agentul rutier M.D.reiese ca, la data de 10.03.2010, in timp ce era de serviciu si desfasura o actiune pe linia legalitatii transporturilor pe DN 22A la intersectia cu DN 22, in afara localitatii Ciucurova, a oprit, pentru control, autospecializata de transport marfuri periculoase marca Iveco cu nr. de inmatriculare CT 92 NGM, iar in urma verificarii diagramelor tahograf aflate la bordul autovehiculului, s-a constatat ca pe data de 02.03.2010 si 03.03.2010, conducatorul auto S.D. nu a respectat perioada maxima de conducere neintrerupta, prin neefectuarea de pauzei neintrerupte de 45 minute sau fractionata de 15 minute cu 30 de minute, dupa o perioada de conducere de 4 ore si 30 minute.
      De asemenea, s-a mai retinut ca din analiza detaliata a diagramei tahograf din data de 02.03.2010, a rezultat ca D.S. a condus acest autovehicul intre orele 0650- 1605 o perioada insumata de 5 ore si 45 minute fara ca in acest interval de timp sa efectueze pauza prevazuta de lege, iar pe data de 03.03.2010, acelasi conducator auto a condus o perioada insumata de 6 ore si 20 minute, in intervalul orelor 0605 - 1535, fara a efectua pauze neintrerupte de 45 minute sau fractionate de 15 minute cu 30 minute, dupa efectuarea a 4 ore si 30 minute.
      Prin precizarile depuse continand motivarea in fapt a plangerii, petenta a sustinut ca, prin procesul verbal de contraventie contestat, s-a retinut ca societatea a savarsit contraventia prevazuta de art.8 alin.2 pct.4 si art.8 alin.1 pct.4 din O.G. nr.34/2007, motiv pentru care i s-a aplicat sanctiunea amenzii in cuantum de 6.000 lei.
      Pe cale de exceptie, petenta a invocat exceptia nulitatii absolute a procesului verbal de contraventie pentru incalcarea prevederilor art.16 si art.17 din O.G. nr.2/2001, intrucat actul sanctionator nu cuprinde toate datele de identificare a societatii petente si ale reprezentantului legal al societatii.
      Astfel, potrivit art.16 alin.6 din O.G. nr.2/2001, in situatia in care contravenientul este persoana juridica, in procesul verbal se vor face mentiuni cu privire la denumirea, sediul, numarul de inmatriculare in registrul comertului si codul fiscal ale acesteia, precum si datele de identificare ale persoanei care o reprezinta.
      Prin urmare, petenta a invederat ca in cuprinsul actului sanctionator nu a fost retinut numarul de inmatriculare al societatii petente la registrul comertului, ignorandu-se astfel dispozitiile art.16 alin.6 din O.G. nr.2/2001, si nu au fost inserate mentiunile referitoare la datele de identificare ale persoanei care reprezinta societatea petenta, neprecizandu-se nici macar numele acestuia.
      Pe fondul cauzei, petenta apreciaza ca nu a savarsit contraventia retinuta in sarcina sa, conducatorul auto respectand dispozitiile legale referitoare la pauza neintrerupta sau fractionata, aspect care rezulta din diagramele tahograf.
      S-a mai invederat relativ la sustinerea intimatului in sensul ca soferul societatii petente ar fi condus, in data de 02.03.2010, o perioada cumulata de 5 ore si 45 minute, iar in data de 03.03.2010, 6 ore si 20 de minute, fara a efectua pauza neintrerupta prevazuta de lege dupa efectuarea a 4 ore si 30 de minute de conducere, ca prevederile art.8 alin.1 pct.4 si art.8 alin.2 pct.4 se refera la depasirea perioadei maxime de conducere neintrerupta, iar nu cumulata, aceste dispozitii nefacand trimitere la vreo pauza neintrerupta prevazuta de lege.
      Examinandu-se procesul verbal de contraventie se constata ca sub aspectul nulitatii invocate pentru nerespectarea dispozitiilor art.16 alin.6 din OG nr.2/2001, nu poate opera sanctiunea nulitatii pentru pretinsa incalcare a dispozitiilor sus mentionate.
      Potrivit art.16 alin.6 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, in situatia in care contravenientul este persoana juridica in procesul-verbal se vor face mentiuni cu privire la denumirea, sediul, numarul de inmatriculare in registrul comertului si codul fiscal ale acesteia, precum si datele de identificare a persoanei care o reprezinta.
      Este neindoielnic faptul ca incalcarea dispozitiilor imperative, cuprinse in art.16 alin.6 din O.G. nr.2/2001, afecteaza legalitatea procesului verbal de constatare a contraventiei, act administrativ unilateral, de autoritate, dar nulitatea absoluta, care nu poate fi acoperita si poate fi constatata, din oficiu, de instanta de judecata, intervine numai pentru omisiunile prevazute expres si limitativ de art.17 din OG nr.2/2001.
      Conform art.17 din acelasi act normativ, lipsa mentiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei savarsite si a datei comiterii acesteia sau a semnaturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal.
      Restul conditiilor procedurale, in masura in care nu sunt respectate de catre agentul constatator nu atrag nulitatea absoluta, ele putand fi acoperite (confirmate) de organul competent a solutiona plangerea.
      Folosind argumentul de interpretare logica per a contrario, rezulta ca necompletarea altor mentiuni, decat cele prevazute de art.17 din OG nr.2/2001, atrage nulitatea relativa.
      De altfel, principiul legalitatii, aplicabil dreptului administrativ, in general, si materiei contraventionale, in special, presupune ca rezultatul interpretarii legii contraventionale sa fie concordant cu vointa legiuitorului, iar textul nu poate fi interpretat nici extensiv nici restrictiv.
      Din examinarea procesului de constatare a contraventiei se constata ca agentul constatator nu a  facut mentiune cu privire la numarul de inmatriculare in registrul comertului si codul fiscal ale societatii petente, precum si datele de identificare a persoanei care o reprezinta.
      In aceasta situatie nulitatea actului intervine in conditiile art.105 Cod procedura civila doar in masura dovedirii unei vatamari care sa decurga din viciul constatat si care sa nu poata fi inlaturata decat prin anularea actului. In cauza dovedirea existentei acestei vatamari incumba partii care a invocat-o, in speta petentei, vatamare care de altfel nu a fost dovedita, neconsemnarea numarului de inmatriculare in registrul comertului si codul fiscal ale acesteia, precum si datele de identificare a persoanei care o reprezinta, neputandu-se aprecia a fi de natura a produce vreo vatamare care sa nu poata fi inlaturata decat prin anularea actului in cauza.
      Pentru considerentele sus retinute nu se poate retine sanctiunea nulitatii procesului verbal de contraventie in raport de criticile petentei invocate, nulitatea constituind sanctiunea ce loveste actele de procedura incheiate fara respectarea unor conditii de fond si de forma, cazurile prevazute de O.G. nr.2/2001 ce atrag sanctiunea nulitatii absolute fiind expres prevazute, neputand fi extinse prin analogie.
      In cauza au fost administrate probe la cererea petentei, respectiv proba testimoniala cu un martor, si anume cu martorul asistent, si expertiza tehnica avand ca obiective: analiza diagramelor tahograf si daca au fost respectate pauzele de odihna de catre conducatorul auto.
      La solicitarea instantei, intimatul a comunicat, prin adresa nr.82249/20.08.2010, ca tahograful cu care era dotata autospecializata transport marfuri periculoase, apartinand societatii petente, era de tip analog si nu de tip digital, invederand ca tahograful analog functioneaza cu diagrame tahograf ale caror fotocopii au fost inaintate la dosarul cauzei, iar acesta nu emite raport Tahosafe ca si tahograful digital, incadrarea juridica a faptei fiind efectuata in urma analizei diagramelor tahograf prezentate de conducatorul auto cu ocazia controlului, diagrame care trebuie pastrate timp de un an de zile la sediul operatorului de transport, in speta societatea petenta, conform prevederilor art. O.G. nr.37/2007.
      A mai sustinut intimatul ca martorul asistent mentionat in procesul verbal de contraventie contestat a atestat doar faptul ca, in momentul incheierii acestuia, nu s-a aflat de fata nici un reprezentant legal al contravenientului.
      Martorul asistent I.D., fiind audiat in instanta, a declarat ca a semnat procesul verbal pentru a atesta faptul ca, la incheierea procesului verbal de contraventie contestat, nu a fost de fata reprezentantul societatii petente si nici conducatorul auto, necunoscand pentru ce fapta a fost sanctionata petenta si nicio imprejurare de fapt in legatura cu pretinsa contraventie savarsita de petenta.
      Prin raportul de expertiza tehnica judiciara intocmit de expert D.M.A.s-a conchis, din studiul si analiza diagramei tahograf, din perioada .02 - 03.03.2010, ca nu a fost respectata durata pauzei legale ce urmeaza unei perioade de conducere continua, in sensul ca desi pauza normala de 45 minute a fost inlocuita cu mai multe pauze, prin inlaturarea pauzelor cu durata mai mica de 15 minute, s-a constatat ca nu a fost inregistrata nicio pauza cu durata de cel putin 30 minute.
      Din analiza diagramei tahograf din perioada 03 - 04.03.2010, s-a conchis ca soferul a efectuat un program de munca in intervalul orar 0605 - 1535, urmat de un program de odihna zilnica in intervalul orar 15.35 - 06.45.
      Din analiza activitatii de conducere prestata, cat si a pauzelor efectuate, s-a conchis ca se poate aprecia ca in principiu a fost respectata durata pauzei legale ce urmeaza unei perioade de conducere continua, in sensul ca intr-un ciclu de conducere continua de cel mult 4 ore si 30 minute, pauza normala de 45 minute a fost inlocuita cu mai multe pauze, iar prin inlaturarea pauzelor cu durata mai mica de 15 minute s-a constatat ca au fost inregistrate pauze cu durata de cel putin 15 minute, urmate de pauze cu durata de cel putin 30 minute, dupa care a fost reluat un nou ciclu de conducere continua de cel mult 4 ore si 30 minute, care nu a mai fost finalizat intrucat s-a intrat in perioada de odihna zilnica, astfel incat abaterea retinuta de agentul constatator s-a apreciat de catre expert ca fiind de o gravitate redusa, avand in vedere ca activitatea zilnica de conducere efectiva, care a fost cumulata la 6 ore si 14 minute, era mai mica decat perioada normala de conducere zilnica de 9 ore, fiind realizata in primele 13 ore de activitate, dupa care a fost respectata perioada normala de odihna de cel putin 11 ore (in fapt 15 ore si 10 minute) in 24 ore, iar perioadele de conducere continua sunt relativ reduse comparativ cu perioada maxima de conducere continua de 4 ore si 30 minute, considerandu-se astfel ca soferul petentei se poate aprecia ca nu a acumulat pe timpul zilei o stare de oboseala care sa puna in pericol siguranta circulatiei.
      La raportul de expertiza intocmit in cauza nu s-au formulat obiectiuni de catre parti.
      Potrivit art.8 alin.1 pct.4 din O.G. nr.37/2007, constituie contraventie depasirea perioadei maxime de conducere neintrerupta cu o ora si 30 de minute sau mai mult, iar conform alin.2 pct.4 al aceluiasi articol, constituie contraventie depasirea perioadei maxime de conducere neintrerupta cu mai mult de 30 de minute, dar mai putin de o ora si 30 de minute.
      In speta, a fost aplicata petentei sanctiunea amenzii contraventionale in cuantum de 6.000 lei pentru contraventia prevazuta de art.8 alin.1 pct.4 din O.G. nr.37/2007 si avertisment pentru contraventia prevazuta de art.8 alin.2 pct.4 din acelasi act normativ.
      Statuand insa asupra individualizarii sanctiunii se apreciaza ca se impune  pentru o justa individualizare  a sanctiunii, reindividualizarea acesteia.
      Potrivit dispozitiilor art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, sanctiunea se aplica in limitele prevazute de actul normativ si trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, tinandu-se seama de imprejurarile in care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacele de savarsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului si de celelalte date inscrise in procesul-verbal.
      Astfel, in dreptul contraventional raspunderea se impune a fi diferentiata in functie de gravitatea contraventiei, de periculozitatea contravenientului, de imprejurarile in care a fost comisa si de atitudinea subiectiva a contravenientului fata de constatarile imputernicitului organului de control, pentru a se realiza scopul acesteia si anume prevenirea si reeducarea, evaluarea corecta a datelor cauzei conducand la aplicarea unei sanctiuni corespunzatoare si dimpotriva o evaluare necorespunzatoare a realitatii spetei va conduce la aplicarea unei sanctiuni neconforme nevoilor apararii valorilor sociale, constituind astfel un esec pe planul scopului dreptului contraventional si scopului sanctiunilor contraventionale.
      Adaptarea raspunderii contraventionale la nevoile apararii valorilor sociale se face in mai multe etape, in functie de specificul cauzei contraventionale. Principiul individualizarii raspunderii contraventionale este dedus din intreaga reglementare referitoare la sanctiunile contraventionale, individualizarea aplicarii sanctiunilor contraventionale, raspunderea contraventionala a minorilor sau persoanelor juridice si individualizarea executarii sanctiunilor contraventionale.
      Pentru a se realiza justa individualizare a sanctiunii ce urmeaza a fi aplicata, agentul constatator trebuie sa faca o apreciere cat mai corecta a pericolului social al faptei.
      Criteriul principal de care se tine cont cand se individualizeaza sanctiunea este imprejurarea in care s-a savarsit contraventia. Pe langa acest criteriu, in aprecierea gradului de pericol social, mai trebuie avuta in vedere, mai ales, atitudinea contravenientului fata de fapta comisa.
      In consecinta, apreciind asupra individualizarii sanctiunii, in contextul imprejurarilor cauzei  si dand semnificatia cuvenita gradului de pericol social concret al faptei savarsite, se apreciaza ca se impune inlocuirea sanctiunii amenzii cu avertisment si a se atrage atentia contravenientei asupra pericolului social al faptei savarsite cu recomandarea respectarii pe viitor a dispozitiilor legale.
      Agentul constatator nu trebuie sa faca din aplicarea amenzii un scop in sine pentru ca sanctiunea nu este un raspuns al societatii care sa impuna intotdeauna ca forma a coercitiei amenda, ci este un mijloc de reglare a unor raporturi sociale ce implica printre altele si aratarea pericolului social al faptei si          
al consecintelor ce ar fi putut avea loc. Aceasta pentru ca sanctiunea juridica nu este numai o masura de constrangere, ci si un mod de prevenire a savarsirii de fapte ilicite.
      Avand in vedere pericolul social al faptei, imprejurarile in care fapta a fost savarsita, raportat si la probele administrate in cauza, instanta apreciaza admisibila in parte plangerea si ca efect al individualizarii corecte a faptei savarsite, va dispune aplicarea sanctiunii avertismentului, apreciind sanctiunea a fi de natura sa duca la formarea unei atitudini corespunzatoare a contravenientei.