plangere contraventionala

Dosar nr.1069/179/2011
Domeniu alocat : Contravenţii
Tip speţă : sentinţă civilă
Data speţei : s.c. nr. 631/29.09.2011
Titlu: plA�ngere contravenţională

Prin plA�ngerea  A�nregistrată pe rolul Judecătoriei Babadag  data de  25 august 2011 sub nr. 1069/179/2011 , petenta SC A SRL GALAŢI   a contestat procesul verbal  de constatare a contravenţiei  seria AIR  nr. nr.0161381/01.08.2011  emis de AUTORITATEA RUTIERĂ ROMA�NĂ a�� A.R.R. a��Agenţia Tulcea pentru săvA�rşirea contravenţiei  prev. de art.8  alin.2 pct.4  din OG37/2007  modificată de OG 21/2009 a�� aprobată  prin Legea 52/2010 , solicitA�nd  admiterea  plA�ngerii şi A�nlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale cu sancţiunea  avertisment.
A�n motivarea plA�ngerii  petenta a A�nvederat că a fost  sancţionată contravenţional cu amendă A�n valoare de 3000 lei , pentru faptul că  A�n data de 01.08.2011 , ora 18,19  la controlul efectuat pe DN 22 Km.226 + 730 , A�n apropiere de localitatea Baia , judeţ Tulcea , asupra  autovehiculului  GL-08-U proprietatea SC A SRL, conducător auto U.P.  , verificA�nd timpul de conducere , pauză  şi odihnă  pe ultimile  30 zile  , descărcA�nd cardul conducătorului auto prin  dispozitivul  Tachoscan , s-a constatat că A�n data de 23 iulie 2011  a avut  timpul de conducere continuă prea lung  cu 50 minute .
 Petenta a A�nvederat că A�n termen de  48 h , a fost achitată jumătate din minimul amenzii  , respectiv suma de 1500 lei  pentru a beneficia de această reducere , A�nsă  consideră  că amenda nu a fost aplicată A�n conformitate cu dispoziţiile  OG nr.2/2001 privind regimul juridic  al contravenţiilor .
A mai arătat că A�n conformitate cu  art.5 al.5 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al  contravenţiilor  , cu modificările şi  completările ulterioare , sancţiunea stabilită trebuie să fie  proporţională  cu gradul de pericol social  al faptei săvA�rşite , iar potrivit art.7 al.3 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al  contravenţiilor  , cu modificările şi completările  ulterioare , avertismentul  se poate aplica  şi A�n cazul  A�n care actul normativ de stabilire şi  sancţionare a contravenţiei nu prevede această sancţiune , iar potrivit articolului  21 al.3 privind  regimul juridic  al contravenţiilor , cu modificările  şi completările  ulterioare ,sancţiunea trebuie să fie proporţională  cu gradul de pericol social al faptei săvA�rşite , ţinA�ndu-se seama de A�mprejurările A�n care a fost săvA�rşită fapta , de modul şi de mijloacele  de săvA�rşire  a acesteia  , de scopul urmărit , de urmarea produsă , precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului .
Petenta a  solicitat  , motivat de faptul că  şoferul este cel  care a depăşit perioada de conducere , ea neavA�nd  posibilitatea de  a-l controla  pe perioada  de conducere  pentru a respecta prevederile  legale , admiterea plA�ngerii  şi A�nlocuirea  amenzii contravenţionale cu sancţiunea avertisment.
PlA�ngerea a fost A�ntemeiată pe dispoziţiile  OG 2/2001.
A�n probaţiune  petenta a  depus la dosar  A�n copie procesul verbal  seria  AIR nr. 0161381 de constatare  şi sancţionare  a contravenţiilor  A�ncheiat  la 01.08.2011.
Prin A�ntA�mpinarea  formulată  , organul constatator a  solicitat  respingerea plA�ngerii  ca netemeinică şi nelegală .
A�n  motivarea  A�ntA�mpinării   s-a   invocat efectuarea de transporturi rutiere , la data de  01.08.2011  , cu autovehiculul cu numărul de A�nmatriculare  GL-08-U   , ce aparţine SC A SRL  , condus de  U.P.   , ocazie cu care s-a constatat  faptul că şoferul A�n cauză a depăşit perioada maximă de conducere  continuă  cu 50 de minute , respectiv a condus A�n ziua de  23.07.2011 neA�ntrerupt 5 ore  şi 20 de minute  , A�ncălcA�nd prevederile   Regulamentului CEE  nr.561/2006  şi ale Acordului  AETR -  faptă ce constituie contravenţie A�n conformitate cu art.8 alin.2 pct.4  din OG 37/2007 modificată de OG 21/2009  - aprobată prin Legea  52/2010 a�� privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele  de conducere , pauzele şi perioadele de odihnă ale conducătorilor auto  şi utilizarea aparatelor de A�nregistrare a activităţii acestora .
A�n conformitate  cu  prevederile art.8 alin. 2 pct.4  din OG nr.37/2007 , constituie  contravenţie depăşirea perioadei maxime de conducere neA�ntreruptă cu mai mult de 30 de minute, dar mai puţin de o oră şi 30 de minute şi se sancţionează  cu amendă de la 3.000 lei  la 6.000 lei  conform art.9 alin.1 lit.d din acelaşi act normativ  ce se aplică  intreprinderii /operatorului de transport rutier.
S-a mai arătat  că petenta  A�şi motivează plA�ngerea , invocA�nd că  sancţiunea  trebuie să  fie proporţională  cu gradul de pericol social al faptei , susţinA�nd că şoferul  A�n cauză este cel care a depăşit perioada de  conducere , ea neavA�nd posibilitatea de a-l controla  pe această durată  , motive care nu pot fi primite de instanţă  deoarece nu au relevanţă  şi pe care organul constatator le consideră ca fiind simple afirmaţii .
AvA�nd A�n vedere  prevederile Regulamentului  CEE nr.561/2006 şi ale   Acordului  AETR , organul constatator a A�nvederat  că , conducătorul auto trebuia să ia o  pauză de 45 minute  după 4 ore şi 30 minute de conducere după  care să-şi  reia activitatea de conducere , ori A�n  cazul A�n care a fost fracţionată pauza de 45 minute A�n  două intervale din care primul trebuia să fie de 15 minute şi al doilea de  30 minute.
AnalizA�nd raportul  extras cu dispozitivul TachoScan , aflat A�n dotarea  agenţilor constatatori  ai ARR  , rezultă faptul că A�n ziua de 23.07.2011 , conducătorul auto U.P.  a condus neA�ntrerupt peste timpul admis de conducere continuă de 4 ore şi 30 minute .
Potrivit  prevederilor Regulamentului CE nr.561/2006, nu se consideră pauză orice interval  de timp sub 15 minute ,motiv pentru care s-a considerat că  şoferul  A�n cauză nu a efectuat  pauza de 45 minute  după 4 ore şi 30 de minute  de conducere  sau să fracţioneze  această pauză  A�n două intervale  din care primul  de 15 minute  şi al doilea 30 minute .
Faţă de aceste precizări , organul constatator  a considerat că susţinerile  petentei nu au relevanţă  ceea ce A�nseamnă că aceasta  nu poate să probeze  contrariul celor constatate  şi menţionate A�n cuprinsul procesului verbal  de contravenţie , din formularul de control  A�n trafic seria AETR  nr. 0039584/01.08.2011 rezultA�nd A�n mod indubitabil  că la rubrica 12 , s-a menţionat de către agentul constatator  că A�n data de 23 iulie 2011 a avut timpul de conducere  continuă prea lung cu 50 minute ,formular ce a fost semnat  de conducătorul auto U.P. fără a avea obiecţiuni, primind un exemplar A�n momentul controlului .
Abaterea de la prevederile OG 37/2007  este considerată o abatere gravă  de la reglementările A�n vigoare , ţinA�nd cont  că tahograful  reprezintă  o măsură de prevenire  a evenimentelor rutiere  , cu ajutorul  căruia se pot  verifica timpii de conducere şi de odihnă ale conducătorilor auto  , fapt ce duce  la A�ntărirea siguranţei  pe drumurile publice .
Faţă de solicitarea petentei ca sancţiunea amenzii să fie transformată  A�n avertisment , s-a apreciat de către intimată  că pentru A�ndeplinirea scopului educativ şi preventiv al  legii de  reglementare a activităţii de transport rutier  , dar  şi pentru  A�ntărirea disciplinei A�n domeniu , este necesară  aplicarea sancţiunii amenzii  contravenţionale   actus  interpretandus est  potius ut valeat  qvam ut pereat , putA�ndu-se observa că  agentul constatator  a aplicat limita minimă a sancţiunii amenzii  prevăzute pentru această contravenţie .
ConcluzionA�nd , organul constatator a apreciat că justificările petentei A�n argumentarea plA�ngerii  nu sunt relevante şi pertinente  şi ţinA�nd cont  de noţiunea de contravenţie dată de OG nr.2/2001 şi de factorii circumstanţiali A�n care s-a săvA�rşit contravenţia   s-a solicitat respingerea plA�ngerii  ca nefondată şi menţinerea procesului verbal  seria AIR nr.0161381/01.08.2011 ca legal  şi temeinic A�ntocmit .
A�n drept  , A�ntA�mpinarea a fost A�ntemeiată  pe prevederile art.115-118 c.pr.civ. ale OG 2/2001 , OG 37/2007 modificată prin OG nr.21/2009 aprobată prin Legea nr.52/2010 .
Petenta a formulat răspuns la A�ntA�mpinarea organului  constatator  A�nvederA�nd că agentul constatator  a aplicat o sancţiune prea mare A�n raport de circumstanţele faptei , conducătorul  auto  fiind cel care a depăşit perioada de conducere , ea neavA�nd posibilitatea  de a-l controla  pe perioada duratei de conducere  pentru a respecta  prevederile legale , că nimic nu l-a  A�mpiedicat pe acesta  să-şi efectueze perioada de repaus .Şoferul a semnat fără a avea obiecţiuni  formularul de control  A�n trafic  seria AETR nr. 39584/01.08.2011 şi nu a menţionat  A�n vreun fel  că i-ar fi  impus să nu-şi respecte timpul de odihnă , mai mult decA�t atA�t  , A�n data de 01.08.2011 , A�nainte  de a pleca A�n cursă , toţi conducătorii auto au fost  instruiţi  cu privire  la  Regulamentul 561/2006 din AETR , astfel că , avA�nd A�n vedere că fapta a  fost  constatată  la ora 18,19  este evident  că  procesul verbal a fost A�ncheiat A�nainte de a pleca A�n cursă conducătorii auto .
S-a mai A�nvederat  de petentă  că , dacă  abaterea săvA�rşită  este considerată  de intimată gravă , astfel cum a menţionat  , a aplicat totuşi  amenda minimă prevăzută  de actul normativ  sancţionator , A�n această situaţie apreciindu-se  că intimata putea  să aplice şi un avertisment , avA�nd A�n vedere circumstanţele săvA�rşirii faptei .
DeliberA�nd asupra plA�ngerii contravenţionale  formulate  prin prisma materialului probator  administrat , instanţa reţine  că  A�n baza  procesului verbal  de contravenţie seria AIR nr.0161381/01.08.2011  petenta SC A SRL   a fost amendată  contravenţional cu amendă A�n sumă de  3000 lei  , conform  art.9 alin.1  lit.d din  OG 37/2007 , de către AUTORITATEA RUTIERĂ ROMA�NĂ a�� Agenţia Tulcea , reţinA�nd A�n sarcina acesteia  săvA�rşirea presupusei  contravenţii  prev. de  art.8 alin.2 pct.4  din OG nr.37/2007 modificată  şi aprobată  prin OG nr.21/2009 A�n sensul că ,  la  controlul  efectuat A�n trafic  A�n data  de  01.08.2011 ,ora  18,19   pe DN 22  Km.226 a�� 730 , A�n apropiere de localitatea  Baia  la auto cu numărul de circulaţie GL-08-U , proprietate  SC A SRL   , conducător auto U.P. , la  verificarea timpilor de conducere , pauză  şi  odihnă pe ultimele 30 de zile  descărcA�nd  cardul conducătorului auto  prin dispozitivul  TachoScan s-a constatat  că A�n data de  23.07.2011  a avut timpul de  conducere  continuă prea lung cu 50 de minute, sens A�n care s-a A�ntocmit  buletinul de control  AETR 39584/01.08.2011 ce a fost semnat de conducătorul auto  şi căruia i s-a A�nmA�nat un exemplar.
Potrivit dispoziţiilor art. 34 alin.1 din OG nr. 2/2001, legiuitorul nu a lăsat la latitudinea instanţei posibilitatea schimbării A�ncadrării juridice şi nici stabilirea altei sancţiuni, instituind numai un control asupra legalităţii şi temeiniciei procesului verbal de contravenţie .
Procesul verbal de contravenţie se bucură de forţă probantă proprie atunci cA�nd cuprinde constatări personale ale agentului constatator, constatări care sunt prezumate a fi reale cA�tă vreme procesul verbal este A�ntocmit cu respectarea cerinţelor legale privitoare la formă (art. 16 şi 17 din OG nr. 2/2001), iar contravenientul nu face dovada existenţei unei alte situaţii de fapt decA�t cea reţinută de către agentul constatator.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanţa l-a examinat din perspectiva Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. Conform art.20 din Constituţia RomA�niei, textul convenţiei şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului sunt A�ncorporate A�n dreptul intern, avA�nd A�n acelaşi timp o forţă juridică superioară legilor A�n materia drepturilor fundamentale ale omului.
AnalizA�nd criteriile stabilite pe cale jurisprudenţială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, Anghel vs RomA�nia), instanţa a constatat că domeniul contravenţional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrA�nd A�n sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, A�n latura sa penală.
Instanţa, reţinA�nd aplicabilitatea A�n speţă a dispoziţiile art.6 paragraf 1 CEDO, A�n mod evident a fost ţinută şi de prevederile paragrafului 2 şi 3 ale aceluiaşi articol, care instituie garanţii procedurale specifice A�n domeniul penal.
Printre aceste garanţii se numără şi cea referitoare la obligativitatea respectării prezumţiei de nevinovăţie.
Această prezumţie priveşte atA�t atitudinea organelor judiciare faţă de săvA�rşirea cauzei cA�t şi sarcina probei.
Referitor la procesul-verbal, instanţa a reţinut că, A�n genere, fiind A�ntocmit de un agent al statului aflat A�n exerciţiul funcţiunii, trebuia să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt.
A�n acest sens este  de remarcat că A�n jurisprudenţa Curţii s-a reţinut A�n mod constant că prezumţiile nu sunt A�n principiu contrare Convenţiei.
Astfel, A�n HotărA�rea pronunţată A�n cauza Salabiaku c. Franţei, Curtea a reţinut ca prezumţiile sunt permise de Convenţie dar nu trebuie să depăşească limitele rezonabile ţinA�nd seama de gravitatea mizei si prezervA�nd drepturile apărării (paragr. 28).
Prin urmare, prezumţia de nevinovăţie nu are caracter absolut, după cum nici prezumţia de veridicitate a faptelor constatate de agent şi consemnate A�n procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumţia de veridicitate nu poate opera decA�t pA�nă la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge A�n situaţia ca persoana A�nvinuită de săvA�rşirea faptei să fie pusă A�n imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate A�n procesul-verbal deşi din probele administrate de a��acuzarea�� instanţa nu poate fi convinsă de vinovăţia a��acuzatuluia��, dincolo de orice A�ndoială rezonabilă.
Petenta a susţinut că şoferul U.P.  este  cel care a depăşit perioada de conducere  şi că ea nu are  posibilitatea de a-l controla  pe durata perioadei de conducere  pentru a  respecta  prevederile  legale , administrA�nd A�n acest sens  proba testimonială ,iar la termenul din 29 septembrie 2011 a  fost audiat A�n calitate de martor  , şoferul U.P.    care a declarat că a depăşit  timpii de conducere şi de repaus  A�n  data de 23 iulie 2011  deoarece era noapte  şi dorea să ajungă mai repede acasă  şi că de la data angajării  la societate  şi pA�nă la data controlului  a fost instruit la fiecare A�nceput de lună  de către şeful de coloană  cu privire  la timpii de conducere şi repaus  şi nimeni din societate nu i-a impus  nici lui  şi nici colegilor  săi  să nu respecte timpii de conducere  şi de repaus. 
Instanţa  reţine  că A�n procesul verbal de contravenţie se menţionează că  s-a A�ntocmit de către agentul constatator  buletinul de  control AETR nr. 39584/01.08.2011 ce a fost semnat de conducătorul auto   , depus şi A�n copie la dosar  şi  pe care conducătorul auto l-a semnat fiindu-i A�nmA�nat un exemplar , ori , dacă  acesta  nu era de acord  cu cele menţionate  A�n acest A�nscris ,  putea să refuze  să  semneze  acest  formular    sau să - l semneze cu obiecţiuni, per a contrario  conducătorul auto   a fost de acord  cu cele menţionate  şi implicit a recunoscut  săvA�rşirea faptei reţinute A�n actul sancţionator .
  Cum , organul constatator a probat săvA�rşirea faptei de către petentă   şi aceasta  nu a administrat probe cu care să răstoarne prezumţia de temeinicie  a procesului verbal de contravenţie   şi o altă situaţie de fapt  decA�t cea reţinută A�n actul sancţionator  instanţa  apreciază că A�n cauză  sunt A�ntrunite elementele constitutive ale contravenţiei prevăzute la art. 8 alin.2 pct.4  din OG nr.37/2007, potrivit  cu care   depăşirea perioadei maxime de conducere neA�ntreruptă cu mai mult de 30 de minute, dar mai puţin de o oră şi 30 de minute reprezintă A�ncălcări grave ale dispoziţiilor Regulamentului Parlamentului European şi al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 şi, după caz, ale Acordului AETR şi constituie contravenţii, dacă acestea nu sunt considerate infracţiuni potrivit legii penale şi se sancţionează   potrivit dispoziţiilor  art.9 alin.1  lit.d din  OG 37/2007  cu amendă de la 3.000 lei la 6.000 lei - faptele prevăzute la alin. (2) pct. 1 - 11 şi 16, aplicabilă A�ntreprinderii/operatorului de transport rutier, şi faptele prevăzute la alin. (2) pct. 12 - 15 şi 17, aplicabilă conducătorului auto;
A�n privinţa  sancţiunii aplicate  , amendă de  3000 lei , instanţa apreciază  că a fost corect individualizată  şi  corect stabilită ,  fiind aplicată limita minimă a pedepsei amenzii  , astfel că  A�nlocuirea sancţiunii  amenzii contravenţionale  aplicate cu sancţiunea  avertismentului solicitată de petentă  , nu se justifică .
 Astfel reţinută situaţia A�n fapt şi A�ncadrarea juridică , instanţa avA�nd  A�n vedere că A�n raport de jurisprudenţa CEDO , petentei  A�i sunt recunoscute şi garanţiile specifice A�n materie penală printre care şi prezumţia de nevinovăţie, context A�n care sarcina probei revine acuzării, iar de situaţia A�ndoielnică beneficiază cel acuzat, cum petenta  nu  a administrat probe cu care să răstoarne prezumţia de temeinicie  a procesului verbal de contravenţie   şi o altă situaţie de fapt  decA�t cea reţinută A�n actul sancţionator   ,  plA�ngerea urmează a fi respinsă ca nefondată .