Plangere contraventionala

Dosar nr.741/179/2010
         Domeniu alocat : Contraventii
         Tip speta : sentinta civila
         Data spetei : s.c. nr. 1297/22.12.2010
         Titlu: Plangere contraventionala
      
      Prin plangerea adresata acestei instante la data de 23.01.2009 si inregistrata sub nr.150/179/2009, petenta M.M. a contestat procesul verbal de  contraventie seria CC nr.0115845 din 11.01.2009 intocmit de INSPECTORATUL DE POLITIE AL JUDETULUI TULCEA -POSTUL DE POLITIA BAIA, solicitand anularea procesului verbal, restituirea permisului de conducere  si exonerarea de la plata amenzii contraventionale.
      In motivarea plangerii, petenta a aratat ca, la data de 11.01.2009, in jurul orei 1030, in timp ce conducea autoturismul proprietate personala marca BMW, cu nr. de inmatriculare TL 52 BMM, pe DN 22 (E 87), pe relatia Baia-Constanta, in zona limitei de judet, a semnalizat stanga, pentru a efectua schimbarea directiei de mers pe un drum agricol, iar dupa ce s-a asigurat ca din fata si din spate nu circula nici un autovehicul, s-a angajat in virajul la stanga, sustinand ca, in timp ce s-a asigurat, a observat ca din spate circula un alt autoturism, care se afla la o distanta destul de mare, fapt ce poate fi confirmat si de pasagerul din dreapta fata, B.M. .
      A mai invederat petenta ca, in momentul in care deja se afla cu autoturismul pe drumul agricol, a simtit o "bubuitura" pe partea stanga a autoturismului, apreciind ca autoturismul care se afla la cca. 200-300 m in spatele sau a circulat cu viteza mai mare decat limita maxima admisa, fapt pentru care probabil nu a avut spatiu suficient de franare, intrand in coliziune cu autoturismul pe care-l conducea aceasta.
      Considera ca procesul verbal de constatare a contraventiei este intocmit gresit, incadrarea juridica fiind incorecta, agentul constatator descriind fapta contraventionala constand in conducand autoturismul marca BMW cu nr. de inmatriculare TL 52 BMM pe relatia Tulcea catre Constanta, a efectuat manevra de schimbare a directiei de mers spre stanga, neacordand prioritate autoturismului cu nr. TL 71 EML care circula din spate si era in manevra de depasire, provocand avarierea ambelor autovehicule.
      A mai aratat petenta ca articolul 51(1) din O.U.G. nr.195/2002 republicata nu prevede pe langa amenda si retinerea permisului de conducere, iar agentul de politie a constatat ca nu a acordat prioritate de trecere celui care circula din spate, insa conform legislatiei in vigoare in cel mai rau caz se retine o culpa comuna, ei aplicandu-i-se prevederile art.54(1) din O.U.G. nr.195/2002, iar celui care s-a angajat in depasire sa, i se puteau aplica prevederile art. 118 lit. a din H.G. nr.1391/2006, fapt pentru care nu trebuia sa i se retina permisul de conducere.
      Cererea nu a fost intemeiata in drept.
      In fapt, petenta a depus la dosarul cauzei, in copie, procesul verbal de constatare a contraventiei contestat, copia C.I., copia dovezii cu drept de circulatie seria CD nr. 0020951, schita eveniment rutier.
      La solicitarea instantei de judecata, intimatul a depus la dosarul cauzei documentele care au stat la baza intocmirii procesului verbal contestat, respectiv declaratia petentei si a celuilalt conducator auto implicat in accidentul rutier, respectiv M.M. si M.C.E. si schitele intocmite de acestia.
      Prin sentinta civila nr.393 din 30 aprilie 2009 pronuntata de Judecatoria Babadag a fost admisa plangerea contraventionala, s-a anulat procesul verbal de contraventie seria CC nr. 0115845 din 11.01.2009  intocmit de  I. P. J.  - Post Politie Baia si s-a dispus exonerarea petentei de la plata amenzii contraventionale si restituirea permisului catre petenta.
      In motivarea sentintei s-a retinut de instanta, din declaratia data imediat dupa producerea accidentului de petenta, ca, la limita de hotar a judetului Tulcea cu judetul Constanta, aceasta a vrut sa patrunda pe un drum agricol, a incetinit si a semnalizat intentia sa, iar in acel moment a venit din spate un autoturism care i-a lovit autoturismul sau lateral stanga, cealalta persoana implicata in accident, M.C.E., declarand contrariul, in sensul ca s-a asigurat, a semnalizat stanga pentru depasire, s-a angajat in depasire, moment in care petenta a semnalizat si  nu s-a asigurat, tragand de volan stanga, a evitat brusc cat a putut, dar masinile s-au sters.
      Astfel, contraventia retinuta in sarcina petentei s-a apreciat ca este prevazuta de dispozitiile art.54 lit. a din O.U.G. nr.195/2002 conform carora conducatorul de vehicul care executa o manevra de schimbare a directiei de mers, de iesire dintr-un rand de vehicule stationate sau de intrare intr-un asemenea rand, de trecere pe o alta banda de circulatie sau de virare spre dreapta ori spre stanga sau care urmeaza sa efectueze o intoarcere ori sa mearga cu spatele este obligat sa semnalizeze din timp si sa se asigure ca o poate face fara sa perturbe circulatia sau sa puna in pericol siguranta celorlalti participanti la trafic.
      Articolul 101 alin 3 lit. a din O.U.G. nr.195/2002 care sanctioneaza contraventia susmentionata stipuleaza ca, constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a III-a de sanctiuni si cu aplicarea sanctiunii contraventionale complementare a suspendarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 60 de zile savarsirea de catre conducatorul de autovehicul sau tramvai a nerespectarii regulilor privind prioritatea de trecere, depasirea sau trecerea la culoarea rosie a semaforului, daca prin aceasta s-a produs un accident de circulatie din care au rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale.
      Instanta a mai retinut ca petenta M.M. a probat sustinerile sale cu depozitia martorului B.M., in sensul ca, in intentia de a vira la stanga, a semnalizat, iar celalalt autoturism implicat in evenimentul rutier era la o distanta foarte mare si nu a semnalizat intentia de depasire, iar coliziunea dintre cele doua autovehicule s-a produs pe drumul de tara, nu pe drumul national Tulcea - Constanta, iar pana la venirea organelor de politie masinile nu au fost deplasate, ramanand in pozitia in care au fost implicate in accident.
      De asemenea, prima instanta a constatat ca documentatia depusa la dosar de agentul constatator si care a stat la baza intocmirii procesului verbal de contraventie nu face dovada celor retinute in actul sanctionator, documentatia cuprinzand doar declaratiile celor doi conducatori auto, M.M. si M.C.E., precum si schitele intocmite de catre acestia.
      A mai aratat prima instanta ca agentul constatator avea obligatia sa intocmeasca propriile schite, conform constatarilor sale de la fata accidentului, cu pozitia masinilor si locul unde se aflau acestea, schite care ar fi fost dovada celor retinute in procesul verbal de contraventie.
       Fata de probatoriul administrat in cauza, instanta a retinut ca petenta M.M. nu se face vinovata de producerea evenimentului rutier din data de 11.01.2009 si pe cale de consecinta a admis plangerea, a exonerat petenta de plata amenzii contraventionale si a dispus restituirea catre petenta a permisului de conducere. 
       Impotriva sentintei civile sus mentionate a declarat recurs organul constatator Inspectoratul Judetean de Politie Tulcea, criticandu-o ca fiind nelegala si netemeinica pentru motivele prevazute de art.304 pct.5 Cod procedura civila.
      De asemenea, a formulat in cauza cerere de interventie in interesul Inspectoratului Judetean de Politie Tulcea intervenientul M.C.E., cererea ce a fost incuviintata in principiu de catre Tribunalul Tulcea.
      Prin decizia civila nr.242 din 10 martie 2010 pronuntata de Tribunalul Tulcea s-a admis recursul declarat de I.P.J. Tulcea si cererea de interventie formulata de intervenientul M.C.E., s-a casat hotararea si s-a trimis cauza spre rejudecare primei instante, retinandu-se ca, potrivit art.119 din O.U.G. nr.195/2002 cu modificarile si completarile ulterioare, in cazul in care fapta unui conducator de autovehicul sau tramvai a avut ca urmare producerea unui accident de circulatie, instanta de judecata investita cu solutionarea cauzei va cita unitatea de politie din care face parte agentul constatator, partile implicate in eveniment si societatea de asigurare, iar, in speta, desi petenta recurenta a fost sanctionata pentru o fapta care a avut ca urmare producerea unui accident, judecata cauzei la instanta de fond s-a facut in conditiile in care nu a fost citat, conform dispozitiilor sus citate, si conducatorul autoturismului cu nr. de inmatriculare TL 71 EML, intervenientul M.C.E. .
      S-a mai retinut ca, potrivit art.105 alin.2 Cod procedura civila, actele indeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un functionar necompetent se vor declara nule numai daca prin aceasta s-a pricinuit partii o vatamare ce nu se poate inlatura decat prin anularea lor. In cazul nulitatilor prevazute anume de lege, vatamarea se presupune pana la dovada contrarie.
      Prin necitarea intervenientului la instanta de fond, s-a apreciat de instanta de recurs ca acestuia i s-a produs o vatamare, deoarece acesta nu a putut sa solicite administrarea de probe in stabilirea corecta a situatiei de fapt si a vinovatiei in producerea accidentului, imprejurare care atrage nulitatea hotararii atacate.
      Cauza a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei Babadag la data de 20.05.2010, sub nr.741/179/2010.
      Prin intampinarea depusa la dosar, intimatul a solicitat respingerea plangerii contraventionale si mentinerea procesului verbal de contraventie ca temeinic si legal, acesta fiind intocmit cu respectarea dispozitiilor legale.
      A sustinut intimatul ca in speta este vorba de un accident de circulatie, o fapta care a avut ca urmare producerea de avarii ambelor autoturisme implicate in incident, la fata locului fiind mai multi martori care pot confirma culpa petentei, invederand ca agentul constatator prezent la fata locului dupa incident, desi nu a facut o schita a accidentului, a perceput exact, dupa pozitia autovehiculelor si dupa avariile produse, modul de desfasurare a evenimentelor.
      A invederat intimatul ca, la data de 11.01.2009, petenta se deplasa cu autoturismul proprietate personala, pe relatia Tulcea - Constanta, iar dupa localitatea Baia, la limita dintre judetele Tulcea si Constanta, petenta a virat la stanga schimband directia de mers fara sa semnalizeze si sa se asigure ca din spate un alt autovehicul efectua deja manevra de depasire in mod regulamentar, intrand in coliziune cu acesta.
      Referitor la obligatia petentei de a respecta regulile de circulatie, intimatul sustine ca, potrivit art.54 din O.U.G. nr.195/2002, conducatorul de vehicul care executa o manevra de schimbare a directiei de mers, de iesire dintr-un rand de vehicule stationate sau de intrare intr-un asemenea rand, de trecere pe o alta banda de circulatie sau de virare spre dreapta ori spre stanga sau care urmeaza sa efectueze o intoarcere ori sa mearga cu spatele este obligat sa semnalizeze din timp si sa se asigure ca o poate face fara sa perturbe circulatia sau sa puna in pericol siguranta celorlalti participanti in trafic.
      Considera ca petenta nu s-a asigurat deoarece daca se asigura accidentul nu se producea, iar petenta nu numai ca a perturbat traficul, dar prin manevra respectiva chiar a pus in pericol viata celorlalti participanti la trafic, manevra executata de aceasta ducand la producerea unui accident rutier.  
      In dovedire, intimatul a solicitat incuviintarea probei cu acte si cu martori, respectiv M.C.E., M.L., M.C., M.F.E., persoane care s-au aflat in celalalt autovehicul implicat in accident si au perceput direct situatia creata de petenta, depunand la dosar fotografii cu locul impactului si topografia drumului pe care circulau cele doua autovehicule in momentul impactului, solicitand a se pune in vedere asiguratorului sa depuna la dosarul cauzei pozele din dosarul de daune.
      In cursul judecatii, in fond dupa casare, intervenientul M.C.E. a reiterat solicitarea de respingere a plangerii contraventionale, solicitand totodata si obligarea petentei in solidar cu asiguratorul la plata sumei de 1600 lei reprezentand contravaloarea distrugerilor si avariilor produse autoturismului proprietate personala, avand marca Volkswagen cu nr. de inmatriculare TL 71 EML.
      A sustinut intervenientul ca, in data de 11 ianuarie 2009, circula cu autoturismul sus descris, pe relatia Tulcea - Constanta, pasageri in masina fiind M.L., M.C., M.F.E. si M.L.M., iar in aproprierea interferentei liniei de hotar dintre judetul Tulcea si Constanta, avand pe aceeasi directie de mers si fiind pe aceeasi banda cu celalalt autoturism implicat in accident, s-a angajat in depasirea regulamentara a acestuia si, la un moment dat, petenta a semnalizat stanga si brusc a schimbat directia de mers, barandu-i banda pe care deja se angajase in depasire, fara a se asigura.
      Considera ca, in conditiile in care semnalizarea si virarea spre stanga a autoturismului apartinand petentei a avut loc instantaneu, manevra a fost efectuata fara a se respecta dispozitiile legale in domeniu, situatie care a condus la coliziunea dintre cele doua autovehicule in speta.
      In acest context, apreciaza ca vinovata de producerea accidentului este petenta, avariile produse autoturismul sau fiind la aripa fata dreapta, la portiera spate dreapta si aripa din spate dreapta.
      In dovedirea sustinerilor sale, intervenientul a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri si cu martori, respectiv M.L., M.F.E., M.C. si M.L.M., depunand la dosar, in copie, adresa nr.VII/14641 din 02.06.2009 emisa de asigurator, factura fiscala seria CRM nr.20011 din 17.01.2009 privind valoarea manoperei conform devizului si valoarea materialelor pentru vopsitorie, bonul fiscal nr.2 din 17.01.2009, devizul de lucrari si comanda de lucrari service din 17.01.2009.
      Asiguratorul S.C. Carpatica Asig S.A. a depus precizari, solicitand admiterea plangerii contraventionale si anularea procesului verbal de contraventie contestat.
      Urmare a accidentului rutier produs in data de 11.01.2009, pe DN 22, pe relatia Tulcea - Constanta, in care au fost implicate cele doua autovehicule, unul condus de petenta marca BMW cu nr. de inmatriculare TL 52 BMM, avand polita de asigurare obligatorie de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule seria HR nr.251086, si celalalt autoturism marca Volkswagen cu nr. de inmatriculare TL 71 EML apartinand numitului M.C.E., a sustinut asiguratorul ca s-a incheiat procesul verbal de contraventie contestat de petenta din care rezulta ca M.M., la efectuarea manevrei de schimbare a directiei de mers spre stanga nu a acordat prioritate celui de-al doilea autoturism implicat in accident, care circula din spate, fapta prevazuta de art.54 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 si sanctionata de art.101 alin.3 lit.a din O.U.G. nr.195/2002, evenimentul avand ca urmare avarierea ambelor autoturisme.
      Sustine asiguratorul ca, analizand documentele si declaratiile celor doi conducatori auto implicati in evenimentul rutier, depuse in dosarul de dauna avizate de societatea de asigurare, a retinut ca numitul M.C.E. a sesizat din timp faptul ca autoturismul din fata sa a incetinit viteza cu care se deplasa si avea obligatia, conform art.48 din O.U.G. nr.195/2002, sa respecte regimul legal de viteza si sa adapteze viteza in functie de conditiile de drum, astfel incat sa poata efectua orice manevra in conditii de siguranta.
      De asemenea, conform art.45 alin.2 din acelasi act normativ, conducatorul vehiculului care se angajeaza in depasire trebuie sa se asigure ca vehiculul care circula in fata sau in spatele lui nu a initiat o asemenea manevra.
      Considera ca, in situatia in care s-ar fi respectat prevederile legale cu privire la circulatia pe drumurile publice, acesta ar fi putut sesiza din timp manevra efectuata de catre petenta si ar fi putut evita acrosajul autoturismului petentei.
      Cu privire la capatul de cerere prin care intervenientul solicita obligarea petentei in solidar cu societatea de asigurare la plata despagubirii de 1.600 lei reprezentand contravaloarea distrugerilor si avariilor produse autoturismului proprietate personala, solicita respingerea ca inadmisibila intrucat nu se circumscrie cadrului procesual al prezentei cauze.
      In drept, cererea s-a intemeiat pe dispozitiile O.U.G. nr.195/2002, Codul civil, Codul de procedura civila, Legea nr.136/1995.
      In dovedire, solicita administrarea probei cu inscrisuri si orice proba admisa de lege si utila solutionarii cauzei si al carei necesitate ar reiesi din dezbateri, depunand dosarul de dauna RCA001TL9 si CD-ul cu plansele foto ale celor doua autoturisme, dosar cuprinzand procesul verbal de constatare al pagubelor la autovehicule din 12.01.2009, avizare dauna auto RCA nr.106 din 02.01.2009, procesul verbal de contraventie contestat, autorizatia de reparatii seria CR nr.0932376 din 11.01.2009, avizare dauna auto Casco nr.103 din 12.01.2009, dovada seria CD nr.0020951 din 11.01.2009 eliberata de I.P.J. Tulcea, copie de pe actul de identitate al petentei si al intervenientului, cartea de identitate a vehiculului intervenientului, permis de conducere, polita de asigurare de raspundere civila auto RCA seria RO/17/G/17/HR nr.000251086 din 08.01.2009, confirmare polita de asigurare nr.108 din 12.01.2009, solicitare de confirmare polita de asigurare nr.107 din 12.01.2009.
      Prin concluziile scrise, petenta a solicitat, in principal, anularea procesului verbal de contraventie contestat pentru gresita descriere a faptei, pentru indicarea gresita a actului normativ si a sanctiunii aplicate cu consecinta inexistentei faptei contraventionale, urmand a fi exonerata petenta de la plata amenzii contraventionale si a i se restitui permisul de conducere.
      In subsidiar, a solicitat anularea partiala a procesului verbal de contraventie in sensul inlocuirii sanctiunii amenzii contraventionale cu avertisment si restituirea permisului de conducere.
      De asemenea, a solicitat respingerea cererii de interventie accesorie formulata de M.C..
      A sustinut petenta ca din probele administrate in cauza se desprinde cu certitudine faptul ca petenta nu este vinovata de producerea accidentului din data de 11.01.2009 soldat cu avarierea usoara a autoturismelor implicate, invederand ca martorul aflat in masina petentei, a declarat ca  la data de 11.01.2009, in timpul deplasarii pe ruta Tulcea - Constanta, aceasta a intentionat, la un moment dat, sa efectueze virajul la stanga, scop in care a redus viteza, a semnalizat din timp, constatand in acelasi timp ca din spate venea cu mare viteza un alt autoturism.
      Astfel, datorita vitezei mari de deplasare a acestuia, cu toate eforturile depuse de petenta de a evita accidentul, acesta s-a produs, coliziunea celor doua autoturisme avand loc in afara partii carosabile, lucru ce demonstreaza ca petenta reusise sa efectueze manevra de virare la stanga in momentul in care a fost lovita.
      A mai invederat petenta ca martorii audiati la cererea intervenientului au prezentat declaratii contradictorii si, avand in vedere raporturile de rudenie dintre acestia si intervenient, a solicitat sa nu se dea eficienta acestor declaratii.
      Apreciaza ca, intrucat declaratiile martorilor care au perceput evenimentul rutier sunt contradictorii, iar schitele efectuate la fata locului apartin persoanelor implicate in accident, ele fiind apreciate ca subiective, putea avea relevanta schita efectuata la fata locului de agentul constatator, agent care nu numai ca nu a executat schita care era absolut obligatorie, dar a dat eficienta, fara nici un temei plauzibil, variantei de accident prezentata de intervenient motiv pentru care nu se poate retine descrierea faptei care rezulta din procesul verbal de contraventie.
      Considera ca procesul verbal de contraventie a fost gresit intocmit datorita descrierii incorecte a faptei, retinandu-se ca petenta, conducand autoturismul BMW, pe relatia Tulcea catre Constanta, a efectuat manevra de schimbare a directiei de mers spre stanga, neacordand prioritate autoturismului cu nr.TL 71 EMI care circula din spate si care executa manevra de depasire, provocand avarierea ambelor autovehicule.
      Sustine ca expertul in cauza a apreciat ca agentul constatator a indicat si aplicat gresit actul normativ si sanctiunea stabilita, intrucat art.51 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 nu prevede ca sanctiune pe langa amenda si retinerea permisului de conducere.
      De asemenea, dispozitiile art.16 din O.U.G. nr.2/2001, sanctioneaza cu nulitatea absoluta procesul verbal de constatare a contraventiei care nu contine descrierea exacta a faptei contraventionale si care nu indica sau indica gresit actul normativ si regimul sanctionator.
      Prin urmare, solicita, in principal, anularea procesului verbal pentru motivele sus mentionate, iar, in subsidiar, in situatia in care se va retine existenta faptei contraventionale si inexistenta cauzelor de nulitate a procesului-verbal de contraventie, solicita sa se constate ca si intervenientul a avut un rol cel putin egal in producerea evenimentului rutier fapt apreciat si de expert.
      Considera ca nu se poate trece cu vederea nici peste gresita aplicare a legii in ceea ce priveste retinerea permisului de conducere, astfel incat solicita, in subsidiar, admiterea plangerii si anularea partiala a procesului verbal de contraventie.
      Examinand cauza, in fond dupa casare, instanta retine urmatoarele:
      Prin procesul verbal de contraventie seria CC nr.0115845 din 11.01.2009 intocmit de INSPECTORATUL DE POLITIE AL JUDETULUI TULCEA -POSTUL DE POLITIA BAIA, petenta M.M. a fost sanctionata cu amenda contraventionala, aplicandu-i-se 6 puncte amenda in cuantum de 360 lei, cat si cu masura tehnico-administrativa a retinerii permisului de conducere, pentru savarsirea contraventiei prevazute de art.54 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, retinandu-se ca, in ziua de 11.01.2009 , ora 1030, circuland pe DN 22 (E87), pe relatia Tulcea catre Constanta, in dreptul Km 239+50, petenta a condus autoturismul marca BMW cu nr. de inmatriculare TL 52 BMM, iar in locul susmentionat a efectuat manevra de schimbare a directiei de mers spre stanga neacordand prioritate autoturismului cu nr. TL 71 EML care circula din spate si era in manevra de depasire provocand avarierea ambelor autovehicule.
      Procesul-verbal de contraventie a fost semnat de catre contravenienta,  iar la rubrica obiectiuni agentul constatator a facut mentiunea "nu am de facut mentiuni in afara declaratiei scrise pe care am dat-o".
      Examinandu-se procesul verbal de contraventie se constata ca sub aspectul nulitatii invocate pentru nerespectarea dispozitiilor art.16 alin.1 din OG nr.2/2001 nu poate opera sanctiunea nulitatii pentru pretinsa incalcare a dispozitiilor sus mentionate.
Este neindoielnic faptul ca incalcarea dispozitiilor imperative, cuprinse in art.16 din OG nr.2/2001, afecteaza legalitatea procesului verbal de constatare a contraventiei, act administrativ unilateral, de autoritate, dar nulitatea absoluta, care nu poate fi acoperita si poate fi constatata, din oficiu, de instanta de judecata, intervine numai pentru omisiunile prevazute expres si limitativ de art.17 din OG nr.2/2001.
      Conform art.17 din acelasi act normativ, lipsa mentiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei savarsite si a datei comiterii acesteia sau a semnaturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal.
      De altfel, principiul legalitatii, aplicabil dreptului administrativ, in general, si materiei contraventionale, in special, presupune ca rezultatul interpretarii legii contraventionale sa fie concordant cu vointa legiuitorului, iar textul nu poate fi interpretat nici extensiv nici restrictiv.
      Din examinarea procesului de constatare a contraventiei se constata neintemeiate criticile petentei, intimatul realizand o descriere a faptei contraventionale cu indicarea actului normativ ce sanctioneaza fapta retinuta, procesul verbal cuprinzand constatarile cu privire la fapta contraventionala retinuta, descrierea faptei putand permite incadrarea in textul apreciat eronat de catre petenta.
      Avand in vedere ca prin decizia pronuntata in cauza Anghel c. Romania, Curtea Europeana pentru Drepturile Omului a inlaturat prezumtia deplina, absoluta, irefragabila de legalitate a unui proces verbal de constatare si sanctionare a contraventiei pentru a acorda in mod real, efectiv dreptul la un proces echitabil, instanta a apreciat ca se pot administra probe in intelesul dispozitiilor codului de procedura civila, pentru a exista posibilitatea partilor  litigante de a dovedi ca starea de fapt este alta decat cea retinuta in procesul verbal atacat.
      Contraventiile retinute in sarcina petentei intrunesc elementele unei acuzatii in materie penala in sensul art.6 paragraf 1 din CEDO intrucat campul de aplicare a O.U.G. nr.195/2002 priveste toti cetatenii, iar sanctiunea instituita are caracter represiv si preventiv.
      Pe cale de consecinta, in speta, petentei ii sunt recunoscute garantiile procesuale specifice in materie penala in ceea ce priveste dreptul la un proces echitabil, printre care si prezumtia de nevinovatie, prevazuta de paragraful nr.2 al art.6 din CEDO.
      Aceasta prezumtie, ca orice prezumtie legala relativa, conduce la rasturnarea sarcinii probei, astfel ca in cadrul plangerilor contraventionale, sarcina probei este impartita, organul constatator fiind, la randul sau obligat sa dovedeasca, in situatii concrete, vinovatia persoanei sanctionate contraventional.
      In cauza s-a administrat, la cererea petentei, proba testimoniala cu martorul B.M., persoana care s-a aflat in autovehiculul condus de contestatoare in momentul producerii evenimentului rutier si proba cu expertiza tehnica, avand ca obiective: stabilirea dinamicii producerii accidentului rutier, precum si a urmatoarelor elemente: cauza producerii accidentului, locul de impact, caracterul miscarilor celor doua autoturisme inainte si dupa impact, momentul aparitiei starii de pericol, analiza posibilitatilor de evitare a accidentului rutier de catre cei doi participanti la trafic implicati, normele rutiere incalcate.
      De asemenea, la solicitarea intimatului si a intervenientului, s-a incuviintat proba cu martori, respectiv M.L., M.C. si M.F.E., martori propusi de ambele parti sus mentionate.
      Martorul B.M., propus de petenta, a declarat ca, pe data de 11.01.2009, se afla in autoturismul condus de petenta, ocupand locul din fata dreapta al autoturismului BMW, invederand ca se deplasau pe relatia Tulcea -Constanta, iar la limita de hotar dintre cele doua judete mentionate, petenta a efectuat o manevra de schimbare a directiei de mers, spre stanga, dupa ce, in prealabil, a redus viteza de rulare, s-a asigurat si a semnalizat manevra de viraj stanga in timp ce autoturismul ce se afla in spatele autovehiculului condus de petenta era la o distanta de 200 metri, sustinand cu nu a observat daca intervenientul semnalizase intentia de a efectua manevra de depasire
      A mai declarat martorul ca, in opinia sa, cauza producerii accidentului a fost viteza foarte mare cu care circula autoturismul condus de intervenient, coliziunea producandu-se pe un drum de pamant, in afara carosabilului.
      Martorul a sustinut ca, dupa producerea incidentului, au venit la fata locului organele de politie care nu au intocmit o schita care sa redea locul si modalitatea producerii accidentului si nici nu s-au efectuat masuratori, desi pozitia autoturismelor a ramas neschimbata pana la sosirea echipajului de politie, invederand ca partile implicate in accident au dat cate o declaratie la sediul Politiei Baia si au intocmit o schita proprie privind imprejurarile in care s-a produs evenimentul rutier.
      A mai aratat martorul ca in autoturismul condus de intervenient se mai aflau trei persoane, respectiv sotia, tatal acestuia si o alta persoana a carei identitate nu o cunoaste.
      Din declaratia martorei M.L. reiese ca, in ziua producerii accidentului, martora se afla in autoturismul condus de intervenient, ocupand locul din dreapta fata a acestuia, martora observand ca autovehiculul din fata rula cu o viteza foarte mica raportat la sectorul de drum pe care circulau, fara sa semnalizeze intentia de schimbare a directiei de mers si fara ca ei sa intuiasca intentia petentei, context in care intervenientul s-a angajat in efectuarea unei manevre de depasire a respectivului autoturism, semnalizand aceasta intentie de la o distanta de circa 50-100 m, sustinand ca, in timp ce sotul sau executa sus mentionata manevra si se afla la o distanta foarte mica de autoturismul condus de petenta, aceasta din urma a schimbat directia de mers, iar intervenientul, pentru a evita impactul dintre cele doua autovehicule, a facut un viraj la stanga, fara ca petenta sa schiteze o manevra de evitare, desi ocupantul locului din dreapta ii reprosa, dupa accident, ca a atentionat-o ca in spate se afla un alt autovehicul, impactul producandu-se in afara carosabilului, respectiv pe drumul lateral de pamant in care se angajase petenta a intra.
      Martora a mai declarat ca lucratorul de politie care s-a prezentat la fata locului a apreciat, raportat la avariile produse autoturismelor implicate si de locul in care erau pozitionate dupa producerea evenimentului rutier, ca vina in producerea incidentului ii apartine petentei, procesul verbal fiind intocmit la sediul politiei.
      Celalalt martor, M.C., a declarat ca, pe data de 11.01.2009, se afla pe bancheta din spate a autoturismului condus de intervenient, sustinand ca autoturismul din fata circula cu o viteza redusa, neintelegand intentiile respectivului conducator auto intrucat nu a semnalizat intentia de schimbare a directiei de mers si nici nu se apropiase de axul ce desparte cele doua sensuri de circulatie, astfel ca intervenientul s-a angajat in executarea manevrei de depasire, fara sa realizeze daca intervenientul a semnalizat aceasta intentie, si, cand se aflau la distanta de circa 5 m in spate, petenta a efectuat brusc manevra de schimbare a directiei de mers, context in care intervenientul, ca sa evite impactul, a virat spre stanga, fara a putea evita impactul cu celalalt autovehicul, evenimentul rutier producandu-se in afara carosabilului.
      Martorul a mai declarat ca la fata locului s-a prezentat un lucrator de politie, iar procesul verbal de contraventie a fost intocmit la sediul politiei in prezenta partilor implicate in accident si pe baza cercetarilor intreprinse de agentul de politie la fata locului.
      Prin raportul de expertiza intocmit in cauza de expert Draghici Mircea - Alexandru, s-a conchis ca accidentul de circulatie din data de 11.01.2009, produs pe DN 22 - E87, la km.239+65, pe un drum lateral de pamant de la limita dintre judetul Tulcea si Constanta, a avut loc datorita aparitiei intempestive si imprevizibile a autoturismului BMW 316i cu nr. de inmatriculare TL 52 BMM condus de petenta M.M., care se deplasa pe directia de mers Tulcea - Constanta si intentiona sa vireze la stanga pe un drum de acces la o pensiune aflata la limita de judet, in traiectoria de deplasare a autoturismului Volkswagen Golf Variant cu nr. de inmatriculare TL 71 EML condus de intervenientul M.E., care se deplasa pe aceeasi directie de mers si a intrat in manevra de depasire a autoturismului petentei si care nu a avut spatiul si timpul necesar pentru a mentine in conditii de siguranta autovehiculul pe traiectoria de deplasare in plina depasire pe contrasens, astfel ca a franat energic si a virat stanga pentru a evita impactul, intrand in derapaj lateral spre dreapta in coliziune laterala cu celalalt autoturism, in acest mod accidentul neputand fi evitat, decat in masura in care petenta efectua manevra de viraj stanga dupa o prealabila si temeinica asigurare si semnalizare in mod regulamentar de la distanta de cel putin 100 m inainte de viraj ori evita spre dreapta ori renunta la manevra, respectiv daca intervenientul circula cu atentie marita pe sectorul de drum periculos, eveniment in urma caruia a rezultat avarierea celor doua autoturisme.
      S-a mai concluzionat ca, in conditiile concrete ale producerii evenimentului rutier, accidentul putea fi evitat cu precadere de catre petenta care trebuia sa efectueze manevra de viraj stanga dupa o prealabila si temeinica asigurare si semnalizare in mod regulamentar de la distanta de cel putin 100 m inainte de viraj, in conformitate de art.54 din O.U.G. nr.195/2002, coroborat cu art.116 din R.A.O.U.G. nr.195/2002, obligatia privind presemnalizarea manevrei de depasire revenindu-i si intervenientului, in conformitate cu art.118 din R.A.O.U.G. nr.195/2002, coroborat cu art.116 din acelasi act normativ.
      S-a conchis ca, in speta, este aplicabil si art.48 din O.U.G. nr.195/2002 privind nerespectarea regimului legal de viteza si adaptarea acesteia in functie de conditiile necesare efectuarii manevrelor in siguranta, insa, masura suplimentara a retinerii permisului de conducere in vederea suspendarii pentru neacordarea prioritatii de trecere luata de organul de politie impotriva petentei, nu are acoperire legala in aceasta cauza, intrucat cazurile de prioritate de trecere sunt limitativ enumerate in Cap. V, Sectiunea a 3-a, paragraful nr.6 din R.A.O.U.G. nr.195/2002. 
      Paragrafului sus mentionat, intitulat "Intersectii si obligatia de a ceda trecerea" cuprinde art.129-135 si niciunul dintre cazurile prevazute in aceste articole nu se regaseste in speta de fata.
      Din evaluarea judiciara a materialului probator administrat in cauza se retine ca accidentul de circulatie in cauza a avut loc datorita aparitiei intempestive si imprevizibile a autoturismului BMW 316i cu nr. de inmatriculare TL 52 BMM condus de petenta M.M. in traiectoria de deplasare a autoturismului Volkswagen Golf Variant cu nr. de inmatriculare TL 71 EML condus de intervenientul M.E., care se deplasa pe aceeasi directie de mers si care a intrat in manevra de depasire a autoturismului petentei si care nu a avut spatiul si timpul necesar pentru a mentine in conditii de siguranta autovehiculul pe traiectoria de deplasare in plina depasire pe contrasens, astfel ca a franat energic si a virat stanga pentru a evita impactul, intrand in derapaj lateral spre dreapta in coliziune laterala cu celalalt autoturism, in acest mod accidentul neputand fi evitat, decat in masura in care petenta efectua manevra de viraj stanga dupa o prealabila si temeinica asigurare si semnalizare in mod regulamentar de la distanta de cel putin 100 m inainte de viraj ori evita spre dreapta ori renunta la manevra.
      Astfel, petenta a efectuat manevra de virare spre stanga cu incalcarea cerintelor prevazute de art.54 din O.U.G. nr.195/2002, actiunea sa fiind determinanta in producerea incidentului rutier.
      Este adevarat ca si intervenientul daca ar fi circulat cu atentie marita pe sectorul de drum si ar fi presemnalizat manevra de depasire in conformitate cu art.118 si 116 din Regulamentul de aplicare a O.U.G nr.195/2002 ar fi putut evita rezultatul incidentului rutier, insa actiunea intervenientului nu se poate aprecia a fi cea determinanta in producerea incidentului pentru a se putea retine culpa comuna a partilor.
      Retinand astfel existenta faptei respectiv a incalcarii dispozitiilor prev. de art.54 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 si statuand asupra individualizarii sanctiunii se apreciaza ca se impune  pentru o justa individualizare  a sanctiunii, reindividualizarea acesteia.
      Potrivit dispozitiilor art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, sanctiunea se aplica in limitele prevazute de actul normativ si trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, tinandu-se seama de imprejurarile in care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacele de savarsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului si de celelalte date inscrise in procesul-verbal.
      Pentru a se realiza justa individualizare a sanctiunii ce urmeaza a fi aplicata, agentul constatator trebuie sa faca o apreciere cat mai corecta a pericolului social al faptei.
      Criteriul principal de care se tine cont cand se individualizeaza sanctiunea este imprejurarea in care s-a savarsit contraventia. Pe langa acest criteriu, in aprecierea gradului de pericol social, mai trebuie avuta in vedere, mai ales, atitudinea contravenientului fata de fapta comisa.
      In consecinta, apreciind asupra individualizarii sanctiunii, in contextul imprejurarilor cauzei si dand semnificatia cuvenita gradului de pericol social concret al faptei savarsite, se apreciaza ca se impune inlocuirea sanctiunii amenzii cu avertisment si a se atrage atentia contravenientei asupra pericolului social al faptei savarsite cu recomandarea respectarii pe viitor a dispozitiilor legale.
      Avand in vedere pericolul social al faptei, imprejurarile in care fapta a fost savarsita, raportat si la probele administrate in cauza, instanta apreciaza admisibila in parte plangerea si ca efect al individualizarii corecte a faptei savarsite, va dispune aplicarea sanctiunii avertismentului, apreciind sanctiunea a fi de natura sa duca la formarea unei atitudini corespunzatoare a contravenientei.
      Referitor la masura tehnico-administrativa a retinerii permisului de conducere se apreciaza ca nu exista suport legal in luarea acestei masuri, raportat la fapta savarsita. Cazurile de prioritate de trecere sunt limitativ enumerate in Capitolul 5, Sectiunea a 3-a, Paragraful 6 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr.195/2002, cazuri in care se poate aplica masura tehnico-administrativa a retinerii permisului de conducere, cazul in speta nefiind circumscris cazurilor de prioritate de trecere enumerate in capitolul sus mentionat.
      Ca atare, se impune inlaturarea masurii tehnico-administrative, masura apreciindu-se ca nelegala.
      Referitor la cererea de interventie in interesul intimatului formulata de intervenientul M.C.E., dat fiind dependenta procesuala a intervenientului accesoriu de situatia partii pentru care se intervine se apreciaza ca cererea de interventie este admisibila, insa numai cu privire la existenta faptei si a vinovatiei petentei.
      Referitor la solicitarea intervenientului de obligare a petentei in solidar cu asiguratorul la plata sumei de 1.600 lei, suma apreciata a reprezenta contravaloarea distrugerilor si avariilor produse autoturismului proprietatea intervenientului, este de subliniat ca intervenientul a fost despagubit in cadrul dosarului de dauna intocmit in cauza cu suma de 800 lei, astfel cum reiese din adresa nr.VII/14641/02.02.2009 depusa in cauza.
      Pe de alta parte este de subliniat ca in rejudecarea fondului dupa casare nu sunt admisibile cereri noi in aceasta etapa a procesului civil.
      Intervenientul a dedus judecatii pretentii noi, desi interventia incuviintata in principiu fusese una accesorie. Cum pretentiile noi deduse judecatii se circumscriu unei cereri de interventii principale, intervenientul invocand un drept al sau, se apreciaza ca pretentiile sale nu sunt admisibile in aceasta etapa procesuala, urmand astfel a fi respinse.