Prin sentinta din 20 februarie 2004, Tribunalul Iasi a respins actiunea reclamantului contra Parchetului de pe langa Judecatoria Iasi pe motiv ca in cursul solutionarii actiunii, s-a facut dovada ca prin rezolutie s-a dispus neinceperea urmaririi penale impotriva persoanei reclamate, solutie care a fost comunicata reclamantului, impotriva acestei sentinte a introdus recurs reclamantul care critica hotararea primei instante pe motiv ca rezolutia procurorului este neargumentata, neintemeiata si ilegala, ca nu s-a dat curs cererii sale de a se depune un alt dosar de urmarire penala, ca nu au fost clarificate conditiile in care s-a incheiat si executat contractul, ca dosarul nu a fost trimis instantei competente spre solutionare si ca prin executarea lucrarii in cauza ii ieste restrictionat accesul liber la propria locuinta.
Recursul se vadeste a fi nefondat, chiar daca la data sesizarii tribunalului reclamantului nu ii fusese comunicata solutia la plangerea sa penala, lipsa unui raspuns indreptatindu-l insa sa sesi-zeze instanta de contencios administrativ prin comunicarea solutiei adoptate, demersul sau judiciar se considera a fi ramas fara obiect.
Chiar daca, in ceea ce priveste refuzul de a solutiona o plangere, unitatile Ministerului Public pot fi asimilate autoritatilor administrative la care face referire art.1 din legea nr.29/1990, aceasta nu inseamna ca si actele emise pot fi cenzurate in procedura contenciosului administrativ, procedura mentionata fiind accesibila strict dar in partea referitoare la refuzul de solutionare a cererii.
Actele incheiate de catre titular in exercitiul atributiilor conferite prin lege, pot fi cenzurate, sub aspectul legalitatii si temeiniciei lor doar in procedura ce guverneaza activitatea organelor de urmarire penala, respectiv cea prevazuta de art. 2781 Cod procedura penala care recunoaste persoane vatamate ca si oricarei alte persoane ale carei interese legitime ar fi fost vatamate prin rezolutia procurorului sa se adreseze, in termenele si in conditiile prevazute de norma procedura evocata, instantei careia i-ar reveni, potrivit legii, competenta sa judece cauza penala in prima instanta.
Cum tribunalul, ca prima instanta in materia contenciosului -administrativ nu are vreo competenta in materie penala, in mod justificat a retinut prima instanta ca paratii si-au indeplinit, din punct de vedere al actiunii de contencios - administrativ, obligatia legala de a solutiona si de a comunica petentului raspunsul la demersul sau.
Neavand competente in materie penala ori civila, in partea referitoare la intelegerile intervenite intre coproprietarii imobilului in care locuieste reclamantul, in partea ce priveste modul de utilizare a spatiilor comune, in mod justificat tribunalul a concluzionat ca nu poate cerceta aspectele invocate de catre reclamant si a dispus finalizarea cercetarii in forma dorita, considerente pentru care recursul a fost respins.
Decizia nr. 324/R din 6 septembrie 2004
Petitii vizand solutii adoptate de organele de urmarire penala. Inadmisibilitatea controlarii acestora in procedura contenciosului-administrativ.
Decizie nr. 324/R din data de 06.09.2004
pronunțată de Curtea de Apel Iasi
Domeniu Procedura civila si penala (cai de atac, competente etc.) |
Dosare Curtea de Apel Iasi |
Jurisprudență Curtea de Apel Iasi
Sursa: Portal.just.ro