Act administrativ. Conditiile de valabilitate ale acestuia. Persoana in drept a contestat actul pretins nelegal. Decizie nr. 711/R din data de 13.12.2004
pronunțată de Curtea de Apel Iasi

Prin sentinta din 5 mai 2004, Tribunalul Iasi a admis exceptiile privind tardivitatea introducerii actiunii la instanta de contencios - administrativ si a lipsei procedurii prealabile, respingand actiunea promovata de reclamanti in contradictor cu paratul Primarul Comunei Sipote.
Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a retinut ca reclamantele au solicitat a se constata nulitatea absoluta a mentiunii numelui lui D.P. in cuprinsul autorizatiei de construire emisa la 31 august 1991 de catre Primaria Comunei Sipote, pe numele acestuia a fost inscris alaturi de cel al numitului C.I. care a decedat in 1996 si ca in cei 5 ani de la data emiterii autorizatiei a carui beneficiar direct a fost defunctul, el nu a invocat nici un moment gresita mentionare a numelui lui D.P. in cuprinsului actului administrativ, tocmai in considerarea contributiei acestuia din urma la constructia imobilului astfel cum, de altfel, s-a retinut in actiunea de partaj succesoral.
Impotriva acestei sentinte au depus recurs reclamantii care critica hotararea primei instante pe motiv ca in mod gresit au fost primite exceptiile invocate de intervenientul D.I, ignorand dispozitiile art. 5 din Legea 29/1990, care statueaza ca termenul de 1 an curge de la data comunicarii actului, ca aceasta conditie nu a fost indeplinita in cauza, neputandu-se asimila faptul luarii la cunostinta cu regula comunicarii actului.
Recursul se vadeste a fi nefondat intrucat din continutul dispozitiilor art. 1 din Legea nr. 29/1990, rezulta ca dreptul ce se pretinde a fi fost vatamat trebuie sa fie in fiinta la data emiterii actului administrativ contestat, conditie ce nu este indeplinita in cauza.
Astfel, nici una din parti nu contesta faptul ca autorizatia de construire a fost comunicata lui C.I., ca acesta a uzat de permisiunea primita din partea Primarului Comunei Sipote, edificand o casa de locuit pe terenul proprietatea sa si ca, pana la data decesului sau, care a intervenit la 22 februarie 1996, acesta nu s-a considerat vatamat prin faptul mentionarii numelui lui D.I. in cuprinsul autorizatiei de construire emisa la 31 august 1991 si nu a actionat in justitie autoritatea administrativa emitenta, pentru a mentine anularea acelei mentiuni.
Faptul neatacarii in procedura contenciosului administrativ a actului ce a fost emis, la cererea sa, de catre singura persoana care, la acea data, se putea considera vatamata prin mentionarea numelui lui D.P. in cuprinsul autorizatiei de construire, in termenul limita prevazut de art. 5 din Legea nr. 29/1990, are ca efect stingerea dreptului la actiune.
Actiunea in contencios-administrativ este o actiune personala, astfel ca, daca ea nu a fost exercitata, in termenul legal, de catre titularul dreptului ocrotit de lege, ea nu mai poate fi exercitata de catre mostenitori sau alte persoane care s-ar considera indreptatite a o promova, intrucat, la data la care au venit la succesiune, dreptul nu mai era in fiinta.
Mai mult decat atat, prin actul administrativ contestat, Primarul Comunei Sipote a autorizat doar executarea unor lucrari de construire, in considerarea prevederilor legale referitoare la amplasarea, proiectarea, executarea si functionarea constructiilor, astfel precum se arata la art. 2 din Legea 50/1991, republicata, actul administrativ neavand consecinta asupra drepturilor civile nascute din faptul edificarii constructiei autorizate. Chiar daca instanta trece peste aceste impedimente, ea nu poate ignora faptul ca reclamantele nu numai ca au luat la cunostinta de continutul autorizatiei de construire, dar si s-au folosit de ea, actul respectiv fiind mentionat la punctul 7 al notei vizand actele si inscrisurile depuse de catre reclamanta in dosarul Judecatoriei Iasi la termenul din 29 septembrie 1997. Daca s-ar trece si peste acest incident procedural si s-ar accepta ca valabile si indreptatite petitiile adresate de reclamante paratului Primarul Comunei Sipote, la data de 18 septembrie 2003 si respectiv la data de 18 decembrie 2003, nu s-ar putea ignora faptul ca paratul a raspuns la aceste demersuri prin adresa din 23 septembrie 2003 si respectiv prin cea din 18 decembrie 2003, in sensul ca "nu se poate anula autorizatia de construire de catre autoritatea locala".
Ori raportat la data la care autoritatea administrativa parata a facut cunoscut raspunsul sau ca petitiile ce i-au fost adresate de catre reclamanta, termenul de 30 zile prevazut de art. 5 din Legea 29/1990, calculat de la data la care s-a comunicat raspunsul, apare ca fiind substantial depasit la momentul sesizarii instantei in conditiile in care prin actiune reclamantele nu au chemat in judecata autoritatea administrata care a emis actul, ci structura functionala din care aceasta face parte.
Faptul ca reclamantele si-au intitulat si caracterizat actiunea ca fiind o cerere de constatare a nulitatii absolute, nu este de natura sa aduca vreo modificare in raporturile dintre ele si autoritatea parata, intrucat singura actiune pe baza careia se poate obtine reformarea unui act administrativ este actiunea in anulare ce nu poate fi exercitata decat in conditiile si termenele prescrise de legea nr. 29/1990, orice incercare de a ocoli acest cadru procesual neputand fi luata in considerare.
Constatand ca in mod corect prima instanta a primit exceptia tardivitatii, introducerea actiunii la instanta de contencios administrativ de catre reclamante, recursul acestora urmeaza a fi respins, neavand nici o semnificatie si urmare asupra solutiei adoptate faptul ca prima instanta a primit si exceptia neefectuarii procedurii prealabile, ca una ce apare de prisos in raport de exceptia tardivitati care primeaza si impiedica cercetarea oricaror alte aspecte legate de cauza dedusa judecatii.
Decizia nr. 711/R din 13 decembrie 2004