Contestatia in anulare nu poate fi exercitata pentru necompetenta materiala si teritoriala absoluta daca aceasta exceptie nu a fost invocata conform art. 159 ind. 1 cod de procedura civila.
Decizia civila nr.24/13.01.2014 a Curtii de Apel Galati
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Galati sub nr. 9813/121/2012, reclamanta MF a chemat in judecata pe parata SC M.E.L.C. S.C.M., solicitand constatarea nulitatii absolute a deciziei de incetare a raporturilor de munca, obligarea unitatii angajatoare la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta de la data de 1 decembrie 2012 pana la ramanerea irevocabila a hotararii, obligarea paratei la plata salariilor restante pentru perioada 3 decembrie 2009 - 1 decembrie 2012, plata sporului de vechime in cuantum de 20% din salariul de baza pentru perioada 3 decembrie 2009 pana la data ramanerii irevocabile a hotararii si obligarea unitatii angajatoare sa vireze sumele cu titlu de contributii de asigurari sociale, impozit si celelalte obligatii fiscale.
A solicitat si cheltuieli de judecata.
Prin sentinta civila nr. 745/18.03.2013 Tribunalul Galati a admis contestatia formulata de contestatoarea MF, in contradictoriu cu intimata SC M.E.L.C. S.C.M., si pe cale de consecinta:
A constatat nulitatea deciziei nr. 36/30.10.2012 emisa de intimata.
A obligat intimata sa plateasca contestatoarei o despagubire egala cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea incepand cu data de 1.12.2012 si pana la ramanerea irevocabila a hotararii.
A disjuns capetele de cerere privind plata salariilor restante pentru perioada 3.12.2009-1.12.2012; plata sporului de vechime de 20% pentru perioada 3.12.2009 pana la ramanerea irevocabila a hotararii; obligarea intimatei de a vira contributiile si impozitele datorate pentru contestatoare, la bugetul statului.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs intimata SC M.E.L.C. S.C.M. criticand solutia instantei de fond ca nelegala si netemeinica.
Prin decizia civila 1675/17.09.2013 Curtea de Apel Galati a respins ca nefondat recursul.
Examinand sentinta recurata prin prisma motivelor invocate, dar si sub toate aspectele de ordine publica, conform art.304 indice 1 Cod procedura civila, Curtea a retinut urmatoarele:
Este adevarat ca instanta de fond nu si-a verificat competenta la prima zi de infatisare, din oficiu si nu a consemnat in cuprinsul incheierii de sedinta temeiurile de drept pentru care constata competenta instantei sesizate, insa ca in cauza nu s-a invocat exceptia necompetentei materiale in conditiile art.159 si art.1591 C.proc.civ., la prima zi de infatisare, astfel ca acest motiv nu mai poate fi invocat pe calea recursului chiar daca necompetenta este de ordine publica.
In cauza se contesta o decizie de incetare a raporturilor de munca emisa de intimata SC M.E.L.C. S.C.M. in conformitate cu art.O alin 2 lit.b din Conventia individuala de munca si art.65 alin.1 din Statutul Societatii privind obligatia membrului cooperator de a realiza norma de munca.
Contestatoarea sustine ca aceasta decizie este nula pentru ca nu respecta minimele conditii de valabilitate prevazute de Codul Muncii, iar intimata considera ca legislatia muncii nu e aplicabila raporturilor dintre parti dat fiind ca exista o reglementare speciala, respectiv Legea 1/2005 ce reglementeaza cadrul general de organizare si functionare a cooperatiei.
Problema de drept ce trebuie dezlegata in cauza este aceea de a stabili daca intre parti este aplicabil Codul Muncii in masura in care raporturile dintre ei sunt reglementate de o Lege speciala nr. 1/2005, privind organizarea si functionarea cooperatiei.
Conform art.1 din Codul Muncii "(1) Prezentul cod reglementeaza domeniul raporturilor de munca, modul in care se efectueaza controlul aplicarii reglementarilor din domeniul raporturilor de munca, precum si jurisdictia muncii. (2) Prezentul cod se aplica si raporturilor de munca reglementate prin legi speciale, numai in masura in care acestea nu contin dispozitii specifice derogatorii."
Conform art.33 din Legea nr. 1/2005 "(1) Intre societatea cooperativa si membrul cooperator pot exista urmatoarele categorii de raporturi:
a) patrimoniale, concretizate prin obligatia membrului cooperator de a depune partile sociale si/sau aporturi in natura;
b) de munca, in cazul membrilor cooperatori asociati la munca si capital, in temeiul contractului individual de munca sau al conventiei individuale de munca, dupa caz, incheiat/incheiata cu societatea cooperativa al carei membru este;
c) comerciale cooperatiste pentru livrarile de produse si prestarile de servicii efectuate de membrul cooperator pentru societatea cooperativa in calitate de agent economic independent.
(2) Veniturile din activitatile independente se impoziteaza in baza reglementarilor fiscale stabilite pentru impozitul pe venit.
(3) Pentru societatile cooperative, raporturile de munca ale membrilor cooperatori se pot reglementa prin lege speciala."
Legea aplicabila in cauza este Codul Muncii intrucat Legea nr. 1/2005 nu contine dispozitii specifice derogatorii. Cum in legea speciala nu este prevazuta forma si elementele obligatorii pe care trebuie sa le cuprinda decizia de desfacere a conventiei individuale de munca, devine aplicabil dreptul general in materie, Codul muncii.
Faptul ca Legea speciala nr. 1/2005 nu prevede vreo forma pe care ar trebui sa o aiba decizia de incetare a conventiei, aceasta nu inseamna ca actul poate fi emis in orice forma, ci devin aplicabile dispozitiile Codului muncii.
Art. 33 din Legea nr.1/2005 defineste raporturile dintre parti ca fiind de munca in cazul membrilor cooperatori asociati la munca si capital, in temeiul contractului individual de munca sau al conventiei individuale de munca, dupa caz, incheiat/incheiata cu societatea cooperativa al carei membru este.
Drept urmare, in mod corect, instanta de fond a retinut ca fiind aplicabil Codul Muncii si intrucat, in speta, in continutul deciziei nu se regasesc mentiunile obligatorii prevazute de textul de lege, art.252 Codul Muncii, corect a admis contestatia si a anulat decizia de incetare a raporturilor de munca emisa de intimata.
Cum in cauza se retine ca a operat o concediere nelegala, in mod automat, devine aplicabil art. 80 Codul Muncii:
(1) In cazul in care concedierea a fost efectuata in mod netemeinic sau nelegal, instanta va dispune anularea ei si va obliga angajatorul la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.
(2) La solicitarea salariatului instanta care a dispus anularea concedierii va repune partile in situatia anterioara emiterii actului de concediere.
(3) In cazul in care salariatul nu solicita repunerea in situatia anterioara emiterii actului de concediere, contractul individual de munca va inceta de drept la data ramanerii definitive si irevocabile a hotararii judecatoresti."
La aplicarea acestor dispozitii intimata va avea in vedere ca intimata-contestatoare are stabilit un salariu in conventia individuala de munca de 600 de lei.
Nu este retinuta teza ridicata de recurenta conform careia instanta de judecata si-a depasit competenta si atributiile judecatoresti.
Odata stabilita legea aplicabila, cauza fiind calificata ca fiind un litigiu de munca, aspect cu care recurenta nu este de acord, competent a judeca cauza este Tribunalul. Litigiile de munca se judeca de Tribunale, cu exceptia celor date prin lege in competenta altor instante, conform art.2 pct.1 lit.c din C.pr.civila.
Cu privire la depasirea atributiilor judecatoresti Curtea nu retine aceasta critica invocata de recurenta intrucat judecatorul a identificat norma aplicabila in cauza, respectiv art. 1 Codul Muncii si nu a legiferat o dispozitie noua, iar raportul a fost definit chiar de legiuitor ca fiind de munca in art.33 Legea nr. 1/2005.
Impotriva acestei decizii a formulat contestatie in anulare SC M.E.L.C. S.C.M. A motivat ca solutia a fost pronuntata cu incalcarea dispozitiilor de ordine publica privitoare la competenta. A aratat ca litigiul il constituie contestatia unui membru cooperator, iar raportul de munca al acestuia are un caracter specific. Partile au incheiat o conventie cu clauza compromisorie, prin care se convine ca litigiul sa fie supus spre solutionare Curtii de Arbitraj de pe langa UCECOM.
Curtea de apel nu era competenta in solutionarea cauzei. Art. 137 prevede ordinea in care se solutioneaza exceptiile, dar exceptiile absolute pot fi invocate oricand in cursul procesului si pot forma uneori si obiect al cailor extraordinare de atac.
In drept, a invocat art. 317 al. 2 Cod de procedura civila.
Intimata nu a formulat intampinare.
Analizand contestatia in anulare, Curtea constata:
In dezbateri, intimata a invocat exceptia inadmisibilitatii contestatiei in anulare. Intimata nu a formulat intampinare in cauza, sanctiunea care intervine in acest caz fiind decaderea din dreptul de a propune probe si de a invoca exceptii. Art. 136 Cod de procedura civila, care reglementeaza aceasta sanctiune, prevede si o exceptie: exceptiile de procedura de ordine publica pot fi invocate in cursul procesului, chiar daca nu au fost invocate prin intampinare. Exceptia inadmisibilitatii este de ordine publica si poate fi invocata in tot cursul procesului, pana la inchiderea dezbaterilor.
Pentru respectarea contradictorialitatii, aceasta exceptie a fost pusa in discutia partilor in sedinta, iar pentru respectarea dreptului la aparare, Curtea a dispus, la cererea contestatoarei, amanarea pronuntarii pentru a se formula concluzii scrise.
Curtea retine ca exceptia inadmisibilitatii nu este intemeiata, intrucat partea invoca un motiv susceptibil de a fi incadrat in unul din cazurile pentru care se poate formula o contestatie in anulare, art. 317 al. 1 pct. 2. Nu sunt incidente nici cele doua cazuri de inadmisibilitate prevazute de art. 317 al. 2 cod de procedura civila. Celelalte aparari privesc fondul contestatiei.
Necompetenta materiala a instantei a fost invocata si in recurs, iar din considerentele deciziei rezulta ca, fata de dispozitiile art. 159 ind. 1 al.2 Cod de procedura civila, necompetenta materiala nu poate fi invocata direct in recurs.
Potrivit art. 159 ind. 1 al. 2 Cod de procedura civila, necompetenta materiala si teritoriala poate fi invocata numai pana la prima zi de infatisare, in fata primei instante. Daca nu s-a procedat altfel, nu mai poate fi invocata direct in apel sau recurs.
Art. 317 alin. 1 pct. 2 Cod de procedura civila prevede posibilitatea atacarii cu contestatie in anulare a hotararilor date cu incalcarea dispozitiilor de ordine publica privitoare la competenta, tocmai in situatia in care acest motiv nu a putut fi invocat pe calea apelului sau recursului.
Interpretarea acestui text trebuie corelata cu art. 159 ind. 1 Cod de procedura civila, in functie de scopul urmarit de legiuitor prin modificarea adusa art. 159 ind. 1 Cod de procedura civila prin Legea nr. 202/2010. Contestatia in anulare nu poate fi exercitata pentru necompetenta materiala si teritoriala absoluta daca aceasta exceptie nu a fost invocata conform art. 159 ind. 1 Cod de procedura civila.
Interpretarea contrara ar presupune sa i se permita partii sa obtina pe calea unei cai de atac extraordinare de retractare ceea ce nu mai poate obtine, din culpa ei, constand in neinvocarea in termen a exceptiei necompetentei, pe calea cailor de atac de reformare.
Prin urmare, intrucat partea nu a invocat in termen exceptia in fata primei instante, a invocat-o in recurs, dar a fost respinsa, nu poate relua aceeasi exceptie prin contestatia in anulare.
Prin decizia atacata a fost calificata natura litigiului dintre parti, ca fiind un litigiu de munca (avand la baza un contract individual de munca ), determinat de modalitatea de incetare a raporturilor de munca, situatie care se rasfrange si in ceea ce priveste competenta instantei.
Intrucat motivul invocat nu este intemeiat, in baza art. 320 Cod de procedura civila, Curtea a respins ca nefondata contestatia.
In baza art. 274 Cod de procedura civila, contestatoarea, ca parte cazuta in pretentii, a fost obligata la plata cheltuielilor de judecata efectuata de intimata, reprezentand onorariu avocat, conform chitantei _/08.01.2014.