Constatare nulitate act. Restituire imobil Decizie nr. 16 din data de 13.01.2010
pronunțată de Curtea de Apel Galati

Principiul ocrotirii bunei - credinte poate fundamenta si inlatura actiunea riguroasa a lui resoluto jure dantes resolvitur jus accipientis. Nu are insa nicio relevanta faptul ca proprietarul aparent este de buna credinta sau de rea credinta, deoarece aparenta in drept depinde de existenta bunei credinte ceruta exclusiv tertului dobanditor si numai aceasta are valoare.
Reclamanta, D. S. D. E. a solicitat in contradictoriu cu Primaria Municipiului Gl. C.L.Gl. SC S.N.D.S.Gl. restituirea in natura a terenului in suprafata de 3076,50 mp situat in intravilanul municipiului str. C. nr. 131, fosta str. F. nr. 146.In motivarea actiunii, reclamanta a sustinut ca imobilul a fost proprietatea bunicului matern G. D. si ca, in perioada 1945 - 1989 terenul a fost preluat de stat.
Dupa aparitia Legii nr. 1/2001, reclamanta in calitate de succesoare, a solicitat restituirea in natura a imobilului. P.G. a transmis reclamantei prin adresa nr.65674/2002 ca terenul este proprietatea societatii D. SA, iar notificarea a fost directionata acestei societati care, insa nu a solutionat-o, motiv pentru care reclamanta s-a adresat tribunalului pentru a dispune restituirea in natura a terenului proprietatea autorilor sai, interpretand aceasta pasivitate ca refuz de restituire.
La data de 12.02.2003, reclamanta a solicitat tribunalului sa constate nulitatea absoluta partiala a contractului de schimb pentru suprafata revendicata, respectiv pentru 3076,50 mp.
Tribunalul Gl. prin sentinta civila nr.137/24.02.2004 a respins ca nefondat capatul de cerere privind revendicarea si ca prescris, capatul de cerere referitor la nulitatea contractului, retinand ca reclamanta a formulat capatul de cerere privind nulitatea contractului de schimb peste termenul special de prescriptie prevazut de art. 46 din Legea nr. 10/2001. Cu privire la cererea de restituire, s-a avut in vedere faptul ca terenul in litigiu a iesit din patrimoniul Primariei M. G., iar parata SC S.N.D.S. SA nu si-a manifestat disponibilitatea de a restitui terenul. In conditiile date, s-a considerat ca reclamanta este indreptatita la masuri reparatorii prin echivalent care insa, nefiind solicitate nu pot fi acordate.
Apelul declarat de reclamanta a fost respins prin decizia civila nr. 1258/07.10.2004 pronuntata de C.A.Gl.
Prin decizia civila nr. 9162/14.11.2005, Inalta Curte de Casatie si Justitie a admis recursul reclamantei si casand decizia C.A.Gl. a trimis cauza spre rejudecare cu motivarea ca reclamanta a aflat de existenta schimbului in timpul procesului de revendicare, astfel ca, in mod gresit instanta a admis exceptia de prescriptie.
Prin sentinta civila nr.1645/01 nov.,2007, Tribunalul Gl. admis actiunea formulata de reclamanta in contradictoriu cu Primaria Municipiului Gl, Consiliul Local Gl., SC S.N.D.S. SA si a constatat nulitatea absoluta partiala a contractului de schimb incheiat intre Consiliul Local G. si SC S.N.D.S. Gl. autentificat sub nr.1544A1/23.06.1999 B.N.P. Z. N.I. pentru suprafata de 3076,50 mp teren situat in str. C. nr. 131.
Instanta a dispus in consecinta, restituirea in natura catre reclamanta a suprafetei de 3076,50 mp. Identificat pe schita anexa la raportul de expertiza care a evidentiat faptul ca imobilul in litigiu situat in str.C. nr.131 este inclus in terenul ce a facut obiectul contractului de schimb autentificat sub nr.1544/23.06.1999 incheiat de C.Loc.Gl. si SC S.N.D.S. SA Gl. O parte din teren este afectat unui post trafo, proprietatea RENEL, iar suprafata de 78,40 mp a fost transferata catre Primaria Gl.
Terenul in suprafata de 3076,50 mp a fost identificat ca ar putea fi restituit in natura.
S-a retinut in considerentele sentintei, pe baza probelor administrate, ca schimbul de terenuri intervenit este lovit de nulitate absoluta, deoarece autoritatile locale aveau cunostinta de nenumaratele demersuri facute de reclamanta chiar pe temeiul Legii nr. 18/1991 pentru restituirea terenului si care, erau de natura a-l indisponibiliza. Din acest punct de vedere, conduita nerezonabila a paratelor afecteaza valabilitatea contractului de schimb in conditiile in care societatea SC S.N.D.S. Gl. avea cunostinta de existenta legii fondului funciar si notorietatea procesului de restituire a proprietatilor.
Prin decizia civila nr. 57/A/10 martie 2008 C.A.Gl. a admis apelurile declarate de SC S.N.D.S.Gl. si Prim. Mun. Gl. impotriva sentintei civile nr. 1645/01.11.2007 pronuntata de Tribunalul Gl, pe care a schimbat-o in sensul respingerii ca nefondate a actiunii reclamantei .
S-a retinut ca titlul de proprietate al subdobanditorului de buna credinta constituit in baza contractului de schimb s-a incheiat cu respectarea normelor in vigoare la data instrainarii si ca in mod cu totul nejustificat, tribunalul a retinut atitudinea nerezonabila a paratelor la perfectarea actului. Atata timp cat reclamanta nu a uzat de caile de atac prevazute de legea fondului funciar, neintelegand sa conteste refuzul primariei de reconstituire a dreptului de proprietate, iar aceasta a perfectat schimbul cu parata DS in 1999, cu respectarea normelor legale, reaua-credinta a paratelor la incheierea contractului nu poate fi justificata.
Desigur, in ipoteza in care reclamanta ar fi solicitat, aceasta ar fi fost indreptatita la restituirea imobilului prin echivalent. Cum insa reclamanta in mod constant a solicitat restituirea in natura a terenului, lucru ce nu este posibil, actiunea acesteia cu ambele capete de cerere a fost calificata ca nefondata.
Prin decizia civila nr. 5054/29.04.2007 Inalta Curte de Casatie si Justitie Bucuresti a admis recursul declarat de reclamanta si a casat decizia de apel, trimitand cauza spre rejudecare la aceeasi instanta.
S-a retinut de catre instanta de recurs ca in apel s-a facut o motivare sumara, din al carui continut nu rezulta ce s-a avut in vedere atunci cand a pronuntat solutia de constatare a valabilitatii schimbului de terenuri. Culpabilizarea reclamantei de pasivitate in exercitarea cailor de atac prevazute de legea fondului funciar, in conditiile in care cererea acesteia de reconstituire a dreptului de proprietate nu fusese solutionata, nu este semnificativa pentru a se concluziona in privinta valabilitatii contractului de schimb, care are cu mult mai multe elemente de referinta - raportate la momentul perfectarii contractului.
Analiza atitudinii adoptate de reclamanta careia i-a dat semnificatie din punctul de vedere al valabilitatii contractului de schimb, ignora faptul ca schimbul a intervenit cu mult anterior adresei prin care reclamanta era incunostintata in legatura cu cererea sa de reconstituire a dreptului de proprietate.
Este adevarat ca principiul ocrotirii bunei-credinte poate fundamenta si inlatura actiunea riguroasa a lui resoluto jure dantes resolvitur jus accipientis. Nu are insa nicio relevanta faptul ca proprietarul aparent este de buna credinta sau de rea credinta, fiindca aparenta in drept depinde de existenta bunei credinte ceruta exclusiv tertului dobanditor si numai aceasta are valoare.
In speta, prezumtia bunei-credinte a societatii SC S.N.D.S. SA trebuia analizata de instanta in contextul situatiei de fapt sustinuta, si eventual suplimentata probator in privinta aspectelor neclare, incerte - in corelatie si cu multiplele demersuri intreprinse in timp de reclamanta si care au capatat un caracter susceptibil de a fi adus la cunostinta tertilor.
A mai retinut Inalte Curte de Casatie si Justitie ca instanta de apel a facut o aplicare gresita a principiului disponibilitatii din procesul civil - cu incidenta in materie Legii nr. 10/2001 atunci cand a respins contestatia, retinand ca intrucat reclamanta a solicitat masuri reparatorii in natura, acesteia nu i se pot acorda masurile reparatorii in echivalent la care este indreptatita.
O atare interpretare ignora faptul ca aplicarea Legii nr. 10/2001 trebuie facuta in favoarea persoanelor indreptatite si ca desi restituirea in natura este prioritara, cel indreptatit nu poate fi lipsit de celelalte masuri reparatorii. Prin simetrie, asa cum persoana indreptatita nu poate solicita in temeiul art.7 din lege, masuri reparatorii prin echivalent daca este posibila restituirea in natura, tot asa persoana indreptatita nu poate fi lipsita de celelalte masuri reparatorii, daca obiectiv, acordarea masurilor reparatorii in natura nu este posibila.
Analizand apelurile declarate prin prisma motivelor invocate si in limita deciziei de casare, Curtea a apreciat ca ambele apeluri sunt nefondate.
Cu privire la exceptia tardivitatii actiunii in anulare act, reiterata de catre apelanta Primaria Gl. , deoarece asupra acestei chestiuni s-a pronuntat definitiv si irevocabil Inalta Curte de Casatie si Justitie in prima decizie de casare, nu se mai poate reanaliza aceasta exceptie, de catre instanta de trimitere pentru ca, potrivit art. 315 alin. 1 Cod procedura civila, in caz de casare, hotararea instantei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum si asupra necesitatii administrarii unor probe sunt obligatorii pentru judecatorii fondului
Un alt motiv de apel invocat de catre Prim.Gl. a constat in invocarea bunei sale credinte si incheierea contractului de schimb cu respectarea legii.
In primul rand, din istoricul interventiilor reclamantei si ale autoarei acesteia, pana la momentul perfectarii schimbului, cat si ulterior pana la promovarea actiunii, asa cum rezulta din actele depuse la dosar, nu reiese deloc buna credinta a paratei ci dimpotriva o aparenta intentie de solutionare a cererilor, iar in realitate toate raspunsurile paratei au avut ca scop o potolire a demersurilor reclamantei si nicidecum rezolvarea solicitarilor acesteia.
In al doilea rand, buna sau reaua credinta a Prim.mun.Gl. in calitate de proprietar aparent asa cum a statuat Inalta Curte de casatie si Justitie in decizia de casare, nu are relevanta in cauza pentru ca aparenta in drept depinde de existenta bunei credinte ceruta exclusiv tertului dobanditor si numai aceasta are valoare.
Parata SC Damen a invocat in apararea sa buna intentie asa cum rezulta din chiar cuprinsul actului de schimb si totodata a invocat protectia drepturilor sale conferita de art. 1898 si 1899 Cod civil si art. 45 alin. 2 din Legea nr. 10/2001.
Analizind continutul contractului de schimb invocat de catre parata rezulta mentiunea Cons.Loc. Gl. ca terenurile schimbate nu sunt scoase din circuitul civil, in baza vreunui act normativ, nu sunt grevate de sarcini, nu sunt in litigiu cu persoane fizice sau juridice si indeplinesc conditiile legale de realizare a acestui schimb, fapt rezultat din certificatul nr. 5190/1999 eliberat de Judecatoria Gl. si a certificatului nr. 12618/1999 eliberat de Administratia Financiara si Trezoreria.
Or, aceasta mentiune este irelevanta pentru a se retine buna credinta a societatii parate pentru ca ea reprezinta de fapt o declaratie formala, ceruta de catre notar in momentul autentificarii actului si acceptata ca atare de catre parata societate
La randul sau parata SC S.N.D.S.Gl. nu a facut absolut nici un demers pentru a se interesa de situatia terenului ce urma sa faca obiectul schimbarii desi nici in hotararea Cons.Loc. nr. 134/2204.1999 si nici in contractul de schimb nu s-a aratat vreun titlu in baza caruia acesta detine imobilul.
Mai mult decat atat la momentul incheierii schimbului era de notorietate ca fostii proprietari, in baza legilor aparute solicita restituirea proprietatilor preluate de catre stat si tot de notorietate era si faptul ca imobilul in litigiu se afla in zona B ce fusese cartier de locuinte demolate de catre stat iar fostii proprietari dislocati.
La momentul respectiv, terenul era liber, nefolosit in mod efectiv de catre Primarie pentru a forma credinta tertilor asupra calitatii de proprietar notoriu al Prim. Gl.
Nici actele depuse in rejudecare nu au relevanta in retinerea bunei credinte a societatii parate ci, dimpotriva conduc la ideea ca pentru a stinge un litigiu provocat de catre Administratia Zonei Libere Gl, paratele s-au grabit sa perfecteze acest schimb fara a face verificarile ce se impuneau.
Aceasta rezulta si din continutul contractului de schimb invocat de catre parata unde SC S.N.D.S. SA (actualmente SC.D.) a declarat ca scuteste biroul notarial de orice cercetare si raspundere privind situatia terenului.
Asadar, buna credinta a paratei societate nu poate fi retinuta neexistand nici un minim de diligente depuse de catre aceasta prin care sa constate situatia reala a proprietarului si a terenului.
In lipsa bunei credinte, sunt incidente prev. art. 45 alin.2 din Legea nr. 10/2001 modificata.
In raport de situatia de fapt retinuta si de dispozitiile legale invocate mai sus, solutia primei instante de constatare nulitate absoluta partiala a contractului de schimb este legala si temeinica.
Tot legala si temeinica este si solutia data in cererea intemeiata pe Legea nr. 10/2001 de restituire in natura a imobilului pentru ca admitandu-se capatul de cerere in constatare nulitate, apararile paratei privind incidenta art. 18 si 29 din aceeasi lege nu pot fi retinute. Imobilul nu a fost instrainat cu respectarea dispozitiilor legale, asa cum prevede art. 18 lit. c iar evidentierea terenului in patrimoniul paratei s-a facut in baza unui titlu constatat nul absolut, situatie care nu constituie un impediment legal in restituirea in natura vechiului proprietar.
Pentru aceste considerente, Curtea a respins ambele apeluri.