Reincredintare minor spre crestere si educare. Criterii. Decizie nr. 464 din data de 05.09.2008
pronunțată de Curtea de Apel Galati

Prin sentinta civila nr.265/15.01.2007 pronuntata de Judecatoria Braila in dosarul nr.1840/196/2006 s-a respins ca nefondata cererea formulata de reclamanta B.S. in contradictoriu cu paratul B.A.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a avut in vedere ca reclamanta B.S. a chemat in judecata pe paratul B.A. solicitand reincredintarea spre crestere si educare a minorului B.M.A., ns. 14.01.2001 si stabilirea unei pensii de intretinere pentru acesta, motivat de faptul ca intelegerea sa cu paratul a fost ca minorul sa locuiasca impreuna cu acesta la domiciliul mamei reclamantei, iar din luna aprilie 2006 paratul a schimbat domiciliul minorului.
Instanta de fond a avut in vedere dispozitiile art.44 Codul familiei si faptul ca luarea copilului minor de la parintele caruia i-a fost incredintat trebuie sa aiba o justificare temeinica, adica sa existe motive puternice care sa demonstreze ca mentinerea copilului minor la acel parinte ar avea consecinte daunatoare asupra bunei lui dezvoltari fizice si morale. Chiar o schimbare partiala a conditiilor care, in ansamblu, au determinat ca incredintarea copilului sa se faca unuia dintre parinti nu trebuie sa atraga neaparat si revenirea asupra masurii, cat timp subzista elementele de baza hotaratoare, care confirma necesitatea ca masura luata in interesul superior al minorului sa fie mentinuta.
Instanta a concluzionat ca din probele administrate nu a rezultat o asemenea schimbare care sa afecteze interesul minorului, retinand in acest sens ca martorii audiati si referatele de ancheta sociala au atestat ca minorul are o dezvoltare corespunzatoare alaturi de parat si de actuala sa concubina, se intelege bine cu aceasta si cu fiica acesteia, este bine ingrijit. In perioadele de timp cat paratul este plecat din localitate in interes de serviciu de supravegherea minorului se ocupa parintii paratului sau concubina acestuia, interesul minorului fiind suficient protejat, neputandu-se impune paratului sa nu-si desfasoare activitatile profesionale specifice, fiind de asemenea in interesul minorului si obtinerea de venituri necesare cresterii acestuia.
Impotriva acestei sentinte reclamanta a declarat apel in termenul prevazut de lege, sustinand ca hotararea este data cu o gresita interpretare a probelor.
In motivarea apelului reclamanta a aratat ca instanta de fond nu putea verifica daca s-au schimbat conditiile avute in vedere la incredintarea minorului, atat timp cat la momentul divortului partilor incredintarea minorului s-a facut prin acordul lor, iar conditiile care s-au modificat sunt cele din intelegerea verbala a partilor, ca minorul sa locuiasca la bunica materna.
In plus, instanta de fond trebuia sa stabileasca, in interesul superior al copilului, care dintre parinti ofera conditii mai bune pentru cresterea si educarea sa, iar din punct de vedere al conditiilor de locuit si al posibilitatilor materiale
s-a dovedit ca interesul minorului este ca acesta sa fie incredintat mamei.
De asemenea, a mai aratat ca principalul motiv pentru care a solicitat admiterea actiunii este acela ca actiunile paratului au o influenta nefasta asupra psihicului minorului, traumatizandu-l prin fortarea acestuia sa rupa legaturile afective firesti cu mama sa, astfel ca incredintarea catre tata devine o masura care nu mai este in interesul minorului.
Prin decizia civila nr.22/2008 a Tribunalului Braila s-a admis apelul, s-a schimbat in tot sentinta in sensul admiterii cererii de reincredintare a minorului catre mama sa. A fost obligat paratul sa plateasca lunar suma de 400 lei cu titlu de intretinere si 600 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a se pronunta aceasta decizie s-au retinut urmatoarele :
Dupa cum reiese din sentinta de divort, masura incredintarii minorului catre paratul intimat a fost dispusa avandu-se in vedere ca de la data despartirii in fapt a partilor minorul s-a aflat in grija tatalui, care ii ofera conditii optime de crestere si educare la domiciliul parintilor sai.
Ca urmare, apare ca nefondata sustinerea apelantei cum ca instanta de fond nu putea verifica daca s-au schimbat conditiile avute in vedere la incredintarea minorului.
In ce priveste insa concluziile instantei de fond referitoare la interesul minorului, tribunalul a apreciat ca sunt intemeiate criticile apelantei.
Astfel, tribunalul a constatat ca in mod gresit s-a retinut ca nu sunt elemente care sa ateste cu certitudine ca interesul superior al minorului ar fi afectat de conduita paratului, deoarece in analizarea acestui interes instanta de fond trebuia sa aiba in vedere si planul afectiv al dezvoltarii copilului, respectiv posibilitatea ca acesta sa aiba legaturi firesti, apropiate nu numai cu tatal, ci si cu mama sa.
Ori, dupa ce nu a mai locuit cu paratul la bunica materna, minorul nu a mai fost atasat de reclamanta, aratandu-se timorat in prezenta ei, iar acest comportament a fost indus de modul in care paratul raspundea la incercarile reclamantei de a-l vedea pe minor.
Fata de aceasta constatare si tinand seama ca minorul este la varsta cand incepe sa constientizeze primele amintiri si cand echilibrul sau afectiv este in plina formare, tribunalul a apreciat ca ramanerea minorului in grija paratului ar afecta iremediabil relatiile firesti cu mama sa.
Totodata, tribunalul a apreciat ca in mod gresit instanta de fond a retinut ca interesul minorului este suficient protejat, atat timp cat in perioadele de timp cat paratul este plecat din localitate in interes de serviciu de supravegherea minorului se ocupa parintii paratului sau concubina acestuia.
In acest sens tribunalul a constatat ca nu se poate nega faptul ca minorul a beneficiat de atentia tatalui si a crescut in conditii bune, insa este preferabil ca minorul sa fie inconjurat de afectiunea materna, iar nu sa se afle sub supravegherea oricat de atenta a altor persoane, cu atat mai mult cu cat din probele administrate in cauza reiese ca datorita profesiei sale (sofer pe rute interne si internationale) paratul este nevoit sa lipseasca perioade indelungate de la domiciliu.
Avand in vedere cele retinute anterior si faptul ca apelanta si-a manifestat intentia de a-l lua pe minor in Spania unde, asa cum reiese din referatul de ancheta sociala, ii poate asigura conditii foarte bune de crestere, tribunalul a apreciat ca interesul superior al minorului este sa fie reincredintat mamei sale.
In consecinta, s-a constatat ca imprejurarile care au determinat incredintarea minorului spre crestere si ingrijire tatalui s-au schimbat, astfel ca sunt incidente prevederile art.44 Codul familiei conform carora intr-o asemenea situatie instanta judecatoreasca va putea modifica masura incredintarii.
Impotriva deciziei civile nr.22/2008 a Tribunalului Braila a declarat recurs paratul B.A. invocand ca hotararea este lipsita de temei legal deoarece a fost data cu incalcarea prev. art.44, 97 si 100 C.fam.
Prin decizia civila nr. 464/R/2008 a Curtii de Apel Galati s-a respins recursul ca nefondat, retinandu-se urmatoarele:
Recursul este o cale de atac extraordinara, nedevolutiva ceea ce se traduce prin aceea ca in aceasta faza procesuala se pot pune in discutie numai motive de nelegalitate ale hotararii instantei de apel si nu de netemeinicie. Ca atare, menirea instantei de recurs este de a verifica in ce masura instanta de apel a aplicat si interpretat legea si nicidecum modul de interpretare a probelor de catre instanta respectiva.
Drept consecinta, nemultumirile recurentului vis-a-vis de cele retinute de Tribunalul Braila in legatura cu situatia de fapt nu pot face obiectul analizei instantei de recurs.
Critica privind aplicarea gresita a art.44 din Codul familiei e neintemeiata pentru ca-n speta a avut loc o schimbare a imprejurarilor care au fost avute in vedere cu ocazia incredintarii minorului conditie prevazuta pentru admisibilitatea unei cereri de reincredintare a minorului.
Astfel, la data desfacerii casatoriei partile au convenit ca este in interesul minorului sa fie incredintat tatalui care locuia cu bunica materna si implicit asigura o comunicare permanenta mama-fiu si nu mamei care era plecata in strainatate de putin timp.
In prezent, tatal a parasit domiciliul bunicii materne si a indus minorului idei ce l-au determinat sa dezvolte o reactie adversa in ceea ce o priveste pe mama.
Aceasta stare de fapt retinuta de Tribunalul Braila se cantoneaza in sintagma "schimbare a imprejurarilor avute in vedere la luarea masurii incredintarii" prev. de art.44 din C.fam.
Prin al doilea motiv de recurs se pretinde ca in speta nu s-au respectat criteriile avute in vedere de legiuitor cu ocazia luarii unei astfel de masuri.
Este de necontestat ca interesul superior al copilului trebuie sa prevaleze in toate demersurile si deciziile care privesc copilul, acest interes fiind ridicat la rang de principiu atat prin normele nationale, cat si prin cele internationale in materie, respectiv art.2 din Legea nr.272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, art.42 alin.1 C.fam. si art.3 din Conventia cu privire la drepturile copilului, adoptata de Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite la 20 noiembrie 1989 si ratificata de Romania in anul 1990, prin Legea nr.18/1990.
Prin urmare, si la reincredintarea copiilor minori, conditia esentiala in raport de care instantele judecatoresti au indatorirea sa se pronunte, consta in interesul superior al copiilor, interes ce urmeaza a fi stabilit prin examinarea tuturor criteriilor consacrate in acest scop de doctrina si jurisprudenta.
Aceste criterii sunt varsta copilului, posibilitatile parintelui de a-i asigura o buna dezvoltare fizica, intelectuala si morala, atasamentul fata de minor, precum si al minorului fata de parinte, grija manifestata de parinti in timpul convietuirii si dupa despartirea lor in fapt, precum si altele asemenea.
Criteriile de apreciere a interesului superior al minorului formeaza un ansamblu guvernat de principiul egalitatii, ceea ce inseamna ca nu se poate retine caracterul primordial sau determinant al unuia sau altuia dintre criteriile respective; astfel spus, in aprecierea interesului superior al copilului nu se poate absolutiza vreunul dintre criteriile enuntate, instanta urmand a le evalua in ansamblul lor, prin analizarea fiecarui criteriu in contextul celorlalte.
Transpunand criteriile enuntate la situatia de fapt din speta, asa cum a fost retinuta de instanta de apel, se constata ca masura reincredintarii catre mama a minorului corespunde interesului superior al copilului.
Astfel, este cert stabilit ca ambii parinti prezinta garantii morale si materiale pentru cresterea si educarea baietelului insa, mentinerea minorului la parintele caruia i s-a incredintat ar avea intr-adevar consecinte asupra dezvoltarii corespunzatoare a laturii afective a copilului in conditiile in care acest parinte nu incearca sa acorde suportul moral care trebuie dat unui astfel de copil, ce a trecut printr-un divort al parintilor, suport constand in prezentarea celuilalt parinte intr-o lumina favorabila ca si a imprejurarilor care il impiedica sa-l viziteze periodic si nicidecum intr-una defavorabila, asa cum s-a retinut in speta.
In plus, recurentul are un serviciu care il determina sa lipseasca de acasa perioade mari de timp (cu lunile), iar in tot acest timp minorul este in grija parintilor paterni sau a concubinei, pe cand printr-o masura de reincredintare a sa catre mama acesta ar beneficia permanent de prezenta acesteia. La luarea unei astfel de masuri se are in vedere posibilitatea efectiva a parintilor de a-l supraveghea, creste, educa in mod direct si nu prin persoane interpuse.
Aceste doua elemente sunt suficient de puternice pentru a le considera motive temeinice care sa determine instantele judecatoresti sa-l rupa pe minor din mediul in care a trait pana la aceasta ora (mediu care nu se caracterizeaza neaparat prin constanta; ba a locuit la bunica materna, ba la cei paterni, ba cu noua familie a tatalui) si a-l introduce intr-un mediu total nou, in care mama va fi permanent in preajma lui.
Fata de considerentele de mai sus, constatandu-se ca-n speta a avut loc o aplicare corecta a criteriilor de apreciere a interesului superior al minorului, prin prisma disp.art.312 al. I, teza I Cod procedura civila s-a respins recursul ca nefondat.